Liderii coaliției PSD-PNL au decis ca medicul Cătălin Cîrstoiu să fie candidat comun la Primăria București

Profesoara de română Liliana Mitria – o fire iute, vulcanică, vorbăreață

Cititorii vor descoperi aceste rânduri în 21 aprilie. Data la care, în 2009, a fost anunțată descoperirea unei planete extrasolare – Gliese 581 e m aflată la 20 de ani lumină de planeta noastră. Stau puțin și mă gândesc ce ar putea să însemne 20 de ani lumină ca distanță. Acum vreau să vă rețin atenția cu o descoperire personală. Este vorba despre o poetă, profesoara de limba și literatura română Liliana Mitria.

– Pentru început, vă rog să vă prezentați, evident pentru cei care nu vă cunosc.
– Pentru cei care mă cunosc deja, dar și pentru cei care nu au avut încă prilejul, voi începe printr-o simplă introducere. Numele meu este Liliana Mitria și m-am născut în București. Rădăcinile mele, însă, sunt mult mai adânci, întrucât tatăl meu este, “de fel” (cum îi place însuși să se autointituleze), din județul Olt. Este ceea ce, pe alocuri, configurează și felul meu de a fi – iute, vulcanică, vorbăreață. Sunt profesor de limba și literatura română și îmi iubesc enorm profesia. Încă din anii de liceu (am absolvit Colegiul Național “Ion Creangă”, din București) am cochetat cu scrisul – marea mea dragoste. Iar participările la Olimpiada de Limba și Literatura Română, dar și rezultatele obținute, pe măsura muncii mele, m-au determinat să continui acest proces anevoios și frumos, deopotrivă. Apoi, a urmat o pauză…de vreo 25 de ani…Nu a trecut mult timp de când această pasiune mocnită s-a reaprins, astfel că, grație universului virtual, dar și prietenilor din acest spațiu (și nu numai), scrisul a redevenit o îndeletnicire aproape zilnică. Așa m-am reîntors la marea mea dragoste și cea dintâi, pe care, de fapt, nu am părăsit-o niciodată, doar un timp… cât m-am mai “odihnit”…

– Cum a fost întâlnirea dvs cu poezia ?
– M-am întâlnit prima dată cu poezia la vârsta de 5 ani. E o poveste în poveste! Am fost crescută de bunica maternă, care a și locuit cu noi până a plecat la cele veșnice în Marele Dincolo. Mi-aduc aminte cu drag și dor de bunica, o femeie micuță de statură, cu un păr negru, care și-a păstrat reflexele de indigo până la ultima suflare, și mai ales foarte vrednică. Treburile gospodărești le făcea cu multă dăruire. Dincolo de aceste preocupări, bunica și-a exprimat dintotdeauna afecțiunea profundă față de poezia eminesciană. Tot recitând “Luceafărul”, versurile au rezonat cu trăirile mele inocente și mi-am dorit să devin “o prea frumoasă fată”, “din rude mari, împărătești”…așa a început povestea: “A fost odată ca-n povești/A fost ca niciodată”.

– Ce poezii ați scris până acum și unde?
– Până în momentul de față, am scris și rescris destule poezii. Bineînțeles, depinde de stare, de emoție, de gând, de anotimp, ceea ce constituie, însă, o certitudine este nevoia de a scrie POEZIE. Mă cert adeseori cu Timpul, apoi devenim cei mai buni prieteni – un aliat de nădejde, îl invoc pe Dumnezeu în fiecare zi și simt – la propriu – că îmi răspunde, iar iubirea o cânt în felul meu, accesând în secret sertarul cu Fericire și, poate cel mai important dintre toate, sunt ca o carte deschisă în fața Universului. Așa iau naștere creațiile mele, din infinit și tot Acolo se întorc…

– Vă rugăm să ne prezentați două poeme pe care îl semnați.
– Este o “sarcină” extrem de dificilă. E ca și cum o mamă trebuie să aleagă doar unul dintre copii. Eu, totuși, voi face o alegere aleatorie, ținând ochii închiși, dar și implorând divinitatea să aleagă în locul meu. Concluziile le trageți dumneavoastră la final! Iată ce a vrut destinul pentru mine și pentru cei care vor citi aceste rânduri:

Umbra
Am sculptat un drum până la stele,
spintecând veșnicia…
Am sperat că pot atinge visele dumnezeiești,
dar m-am trezit rob în temniță,
căci am avut cutezanța
de a naviga corabia
care sparge valurile întunericului,
dincolo de infinit…
Buimacă, mă sprijin în toiag,
scormonind norii,
râzând la lună.
Mi-am urzit cuvinte din alb și negru,
fără să știu că ele sunt o ispită.
Sleită de puteri, am ajuns la finalul călătoriei,
Pierzându-mă în umbra timpului.

Fabrica de iluzii
Dimineață…
sorb din cafeaua
cu valoare adăugată.
Răsfoiesc ziarul
nins de ciocolată.
Născocesc cuvinte
dintr-o cană fierbinte –
schelete poetice
apologetice…
Vremea nu ține cont de pretenții,
ci mizează pe subvenții…
de la soare.
Trecătorii merg în convulsii,
au nevoie de transfuzii
spirituale…
Nimeniul creează confuzii…
Ce mai fabrică de iluzii!

– Felicitări! Continuăm cu întrebările. Ce poeți români vă plac?
– Da, iarăși m-ați pus în dificultate. Pentru mine fiecare poet este un Creator…evident de rang II, după Dumnezeu Atotputernicul. Dar, cu permisiunea dumneavoastră m-aș opri la Mihai Eminescu, George Bacovia, Lucian Blaga, Nichita Stănescu și Marin Sorescu. Mi-ar plăcea ca peste ani, critica literară să observe în modestele mele creații esențe izvorâte din operele înaintașilor – într-o formulă autentică, evident! Mai exact, de la Eminescu – nelimitatul combinării cuvintelor, de la Bacovia – tușele obsedante ale tonurilor, de la Blaga – proiecția reflexivă, de la Nichita, filosofia lirică, de la Sorescu – spiritul ludic.

– Dar de peste hotare?
– Dacă ar fi să aleg un poet de peste hotare, cu siguranță m-aș opri la Edgar Allan Poe, deși, fără falsă modestie, poezia românească este inegalabilă. Prin urmare, nu voi zăbovi prea mult timp pe meleaguri străine. Dar pentru că tot a venit vorba, aș aminti un titlu tare drag sufletului meu și care nu a mai egalat în valoare (este strict o părere personal!) nicio altă operă din literatura universală. Mă refer aici la nimeni alta decât Margaret Mitchell și unicul său roman, “Pe aripile vântului” – o scriere magnifică despre iubire si pierdere, o carte a tuturor timpurilor în care pulsează însăși Viața…

– Ce mai putem cunoaște despre poezia dvs?
– Am câștigat primul premiu din cariera literară, încă în “fașă”. Este vorba de Concursul literar internațional “Nicomah”, ediția a III-a, încununat cu volumul “Cartea premianților”, în care apar și poeziile mele. Totodată, Diploma de merit pentru participarea literară deosebită în cadrul Evenimentului de creație poetică “Scrisoare de toamnă”, inițiat de poeta contemporană Dunia Pălăngeanu, nu a putut decât să mă onoreze și să-mi însenizeze “trecerea” către o lume artistică mai bună și mai curată spiritual. În fond, nu sunt în competiție decât cu mine însămi.

– Ce visați pentru restul anului 2023, dar și pentru următorii ani?
– Vise și visuri/ în carte fac pereche…Îmi doresc și vă doresc să trăim zile senine, în sănătate, bucurie, pace lăuntrică și în lumea dimprejur, sub aura condeiului inspirațional!

– Cum vreți să se desfășoare lumea dumneavoastră, lumea culturală, lumea în general?
– Lumea – un cuvânt relativ…lumea sunt eu, lumea suntem noi…câtă relativitate!!! Mi-ar fi pe plac ca acea fărâmă de cultură să ne coloreze sufletele și viețile. Poezia este mai mult decât o comunicare de atitudini, gânduri și sentimente – este mărturisirea unei conștiințe colective, care transpune prin imagine lumea și societatea, viața și moartea, timpul și spațiul, iubirea și ura, adevărul și minciuna, eternitatea și efemeritatea, omul și divinitatea.

– Vă mulțumim frumos pentru răspunsuri. La final, vă rugăm să transmiteți un gând celor care vă susțin și vă urmăresc necondiționat în realitate, dar și în spațiul virtual.
– Cred că este important în viață să câștigi, dar la fel de important este să înveți să pierzi.
De-a lungul vieții, am experimentat ambele “conjugări”, dar am mers mai departe, conștientă de misiunea mea pe acest Pământ. Prin urmare, dragi cititori (stimați este un cuvânt mult prea formal!), nu uitați de vise și nici de visuri…se pot împlini grație cuvântului. Deci la cât mai multe cărți citite și la cât mai multe vieți trăite!!
În încheiere, aș vrea să îi mulțumesc mamei – îngerul meu păzitor, de asemenea, mulțumesc Providenței care mi-a arătat omnipotența Cuvântului, mulțumesc familiei care m-a susținut (și o face în continuare) necondiționat, mulțumesc prietenilor pentru încrederea acordată și, nu în ultimul rând, mulțumesc cititorilor mei fideli, dar și dumneavoastră, întrucât cu toții ați considerat că pot să-mi depășesc limitele și să fac parte din acest minunat univers al literelor!

– Mulțumim frumos!


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *