Profesor decapitat în urma unui curs despre libertatea presei. Care sunt limitele democrației și toleranței?

Terorismul islamist a atins o treaptă superioară a ororii în Franța. Un profesor de istorie din Yvelines (nordul Parisului) a fost decapitat, ieri, pentru că ar fi arătat, în cadrul unui curs despre libertatea presei, caricaturile publicate de Charlie Hebdo avându-l în centru pe profet. Agresorul, un cecen în vârstă de 18 ani, născut la Moscova, ai cărui părinți au obținut azil politic în Franța, a fost împușcat de polițiști în timpul arestării.

Acestea sunt faptele propriu-zise. De aseară, ancheta a scos la iveală circumstanțele în care s-a produs această dramă.
La începutul lui octombrie, acest profesor de istorie a predat, în cadrul programei școlare, un curs despre libertatea a presei. Fiind în plină desfășurare procesul atentatelor de la Charlie Hebdo, profesorul a utilizat caricaturile din această publicație reprezentându-l pe Mahomed, și care au condus la asasinarea mai multor jurnaliști în 2015. Conform mărturiilor, el ar fi cerut elevilor de religie musulmană să întoarcă privirea sau să părăsească sala de clasa pentru câteva minute, însoțiți de un adult, dacă se simt răniți de aceste imagini.

Una dintre eleve a povestit acasă derularea lecției. Tatăl ei s-a prezentat imediat la școală să se plângă directoarei, o explicație a avut loc atât între profesor și elevi, cât și între profesor, conducerea școlii și părinți, iar conflictul părea să se fi aplanat.

Doar că părintele în chestiune a lansat pe YouTube un video în care îl acuză pe „necredincios”, cerând ca mărturia lui să fie partajată cât mai mult. O „fatwa” lansată împotriva profesorului. Aflăm, între timp, că fiica lui nici măcar nu a participat la cursul incriminat.

atentat-Paris

Samuel Paty

Ceea ce a intrigat anchetatorii este faptul că ucigașul locuiește la mai mult de 100 km de localitatea în care se întâmplau aceste fapte, ceea ce îi conduce la concluzia că a primit informații, că știa unde locuiește profesorul și care îi este programul, deci că este vorba despre o rețea de crimă organizată, nu de un singur criminal rătăcit. În această dimineață (sâmbătă), în urma interogatoriilor și perchezițiilor care au avut loc noaptea trecută, familia agresorului a fost arestată, inclusiv părintele care a pus în circulație „fatwa” împotriva profesorului.

Adaug că ucigașul a avut timp să posteze pe rețelele de socializare o imagine cu capul decapitat, în care revendica atacul.

Slăbiciunile Republicii

Ascult, de azi dimineață, mărturiile celor care l-au cunoscut pe profesor, în special ale elevilor care îl descriu ca pe un profesionist, foarte devotat și foarte priceput, deschis și plin de umor. Mă întreb ce o fi în sufletul familiei, apropiaților, cunoscuților, profesorilor în general. Mai are școala franceză dreptul să transmită valorile republicane? Franța este o țară laică din 1901, când biserica a fost separată de stat, și în această țară au venit cei care azi încearcă să îi schimbe cultura. Insist asupra unui lucru foarte important : imensa majoritate a musulmanilor din Franța nu au nicio legătură cu acest islam politic, sunt integrați, își văd de treabă, își trăiesc religia în sfera privată. Liderul Consiliului Cultului Musulman a condamnat cu cea mai mare fermitate acest act barbar care contravine oricărei urme de umanitate. Dar situația se agravează de la o zi la alta, în ultimii 20 de ani. Există cartiere în care Republica nu mai există, în care nu poți intră fără acordul caizilor, în care sharia este legea aplicată, în care imamii formați în Maroc sau Arabia Saudită predică lucruri care nu au nici o legătură cu secolul în care trăim. A devenit uzual ca fetele să vină la școală cu adeverințe abuzive de la medici pentru a fi scutite de piscină (pentru a nu se arată dezbrăcate în fața colegilor), ca părinții să vină la școală pentru a se opune predării biologiei (care vine în contradicție cu învățămintele Coranului) sau ca unii profesori să refuze predarea Holocaustului.

La începutul lunii, pe același fond al procesului atentatelor de la Charlie Hebdo, un alt iluminat a atacat cu satârul câțiva jurnaliști de la agenția de presă care se află pe același etaj cu jurnalul satiric, doi dintre aceștia aflându-se încă în stare foarte gravă. Emmanuel Macron a anunțat imediat câteva măsuri care să limiteze „separatismul” în sânul societății : școală obligatorie de la 3 ani, suprimarea școlii la domicilu, etc. De această dată, președintele a anunțat măsuri radicale care urmează să fie anunțate mâine (duminică) după un Consiliu de Apărare convocat de urgență. Toate partidele politice îl susțin, de această dată.

Are dreptul o țară să își apere cultura și valorile?

Repet, pentru cei care nu m-au citit în urmă cu 5 ani: în Franța, libertatea de exprimare și libertatea presei este sfântă. Nu există „Da, dar….” pentru a justifica împiedicarea acestora, cu atât mai mult o crimă abominabilă. Laicitatea a fost instituită în 1901 ca o consecință a unei lungi istorii de războaie religioase care au făcut zeci de mii de morți și a fost acceptată atât de creștini cât și de evrei (musulmanii fiind cvasi absenți la vremea respectivă). Iar libertatea de exprimare datează din Secolul Luminilor (XVIII), al filosofilor și enciclopediștilor, care nu s-au abținut să îi caricaturizeze pe rege – reprezentatul lui Dumnezeu pe Pământ – sau pe clerici. Nimeni nu a fost executat pentru asta, nici măcar într-un regim totalitar.

Problema apare atunci când o populație se infiltrează masiv pe teritoriul național și încearcă să schimbe cultura și valorile alogenilor. Imaginați-vă că o astfel de populație ar ajunge în România la un procent de 10%, deci mai numeroasă decât minoritatea maghiară, și ar încerca să va impună ce să predați în școli, cum să vă îmbrăcați,  unde să aveți acces sau nu în propria țară, care ar pune bombe, v-ar strivi sub roțile camioanelor, v-ar decapita dacă i s-ar părea că nu corespundeți valorilor ei.