George Washington a fost un lider incredibil de inteligent, ascultat cu interes de public, dar singurul sfat al lui, pe care toată lumea a decis să îl ignore, a fost avertismentul cu privire la partidele politice. Pentru a demonstra cu adevărat acest angajament, Washington a rămas nepartizan pe tot parcursul președinției sale. În discursul său de adio, Washington a spus următoarele despre politica partizană: ,,Aceasta servește întotdeauna la distragerea atenției consiliilor publice și la slăbirea administrației publice. Ea agită comunitatea cu gelozii nefondate și alarme false, aprinde animozitatea unei părți împotriva alteia, favorizează ocazional revolta și insurecția. Deschide ușa influențelor străine și a corupției, care își găsește un acces facil la guvernul însuși prin canalele pasiunilor de partid. Astfel, politica și voința unei țări sunt supuse politicii și voinței altor țări.” Vă sună cunoscut ceva din toate acestea? Să nu fie tocmai aceste vorbe, realitatea majorității statelor de pe Arena Internațională?
În esență, Washington se temea că partidele politice vor deveni prea puternice, vor răpi poporului controlul asupra propriului guvern și vor distrage atenția tuturor de la chestiunile asupra cărora ar trebui să se concentreze cu adevărat. Au trecut 250 de ani de la președinția sa și poate că oamenii încep, în sfârșit, să asculte. George Washington este numit și Părintele țării sale, dar se pare că țara sa este exact opusul a ceea ce a sperat el că o să fie. Dar să vedem, pe scurt, o parte din rădăcinile și viața acestui vizionar. Tatăl lui, Augustine Washington, a făcut școala în Anglia, a gustat din viața de marinar și apoi s-a stabilit, pentru a-și administra proprietățile în creștere, din Virginia. Mama sa era Mary Ball, cu care Augustine, văduv, se căsătorise cu un an în urmă. Descendența paternă a lui Washington a avut o anumită distincție, un strămoș timpuriu a fost descris drept fiind un ,,gentleman”, Henric al VIII-lea a dat mai târziu pământuri familiei, iar membrii acesteia au deținut diverse funcții. Dar norocul familiei a scăzut odată cu revoluția puritană din Anglia, iar John Washington, bunicul lui Augustine, a emigrat în anul 1657 în Virginia. Casa strămoșească din Sulgrave, Northamptonshire, este menținută drept un memorial Washington. Nu există prea multe informații certe despre niciunul dintre membrii neamului până la Augustine. Acesta a fost un om energic și ambițios, care a dobândit multe terenuri, a construit mori, s-a interesat de deschiderea unor mine de fier și și-a trimis cei doi fii mai mari în Anglia la studii. De la prima sa soție, Jane Butler, a avut patru copii. Cu cea de-a doua soție, Mary Ball, a avut șase copii. Augustine a murit la 12 aprilie 1743.
Se cunosc puține lucruri despre copilăria lui George Washington, petrecută în mare parte la Ferry Farm, pe râul Rappahannock, vizavi de Fredericksburg, Virginia. A frecventat școala în mod neregulat, de 7 până la 15 ani, mai întâi cu sacristanul bisericii locale și mai târziu cu un învățător pe nume Williams. Cea mai bună pregătire i-a fost oferită de oamenii practici și de ocupațiile în aer liber, nu de cărți. Și-a însușit cultivarea tutunului și creșterea animalelor, iar la începutul adolescenței a fost suficient de familiarizat cu topografia pentru a trasa terenurile din jurul său.
Văzând starea politică haotică a Statelor Unite după 1783, cu un pesimism sincer și declarând, la 18 mai 1786, că ,,trebuie făcut ceva sau structura trebuie să cadă, pentru că se clatină cu siguranță”, Washington le-a scris în repetate rânduri prietenilor săi îndemnându-i să facă pași spre o uniune indisolubilă. Ei bine, se pare că în anul 2021 SUA este mai dezbinată ca niciodată. Iar la nivel global, vorbele lui Washington descriu perfect situația actuală: ,,Dacă libertatea de exprimare ne este luată, atunci vom fi conduși, muți și tăcuți, ca oile la abator.”
Foto: Washington Crossing the Delaware (1851), de Emanuel Leutze. (Muzeul Metropolitan de Artă)
Pe vremea lui Washington nu existau servicii secrete. Daca ar fi existat, Washington nu ar mai fi spus nimic rau despre partidele politice…
Problema este ca am avut libertate de exprimare dar nu prea am stiut ce sa facem cu ea.Presa ,dar si multi oameni de rand,si-au vandut libertatea de constiinta si de a vorbi liber pe o functie sau un cont in banca.Curand ne vom intoarce de unde am plecat in 1989.