PROIECT de REFORMARE

a Partidului SOCIAL-DEMOCRAT prin transformarea acestuia

în Partid NAȚIONAL-CREȘTIN Social-Democrat

 

Proiect propus pentru a fi votat de delegații la congresul PSD din 7 nov. 2025,

redactat de prof. univ. dr. Sorin Ilieșiu, fost senator de Sibiu,

 

Stimați colegi,

Vă rog pe toți membrii PSD să citiți prezentul proiect de reformare și transformare a PSD, iar dacă sunteți de acord cu proiectul, să-i spuneți delegatului dvs la congres să voteze pentru adoptarea lui.

Dacă proiectul va fi supus votului delegaților la congres, am credința că va fi adoptat.

Iată esența proiectului, în câteva cuvinte: PSD trebuie să se identifice cu voința poporului român și, ca urmare, să devină un partid național-creștin continuând să fie social-democrat.

Niciodată în istoria noastră nu a existat din partea electoratului o dorință mai mare de a vota un adevărat Partid Național-Creștin Social-Democrat (PNC-SD).

Dacă proiectul va fi adoptat și dacă în fruntea noului partid vor fi aleși lideri cu adevărat credibili, am convingerea că la alegerile parlamentare din 2028 scorul PNC-SD va fi de peste 65%, iar dacă vor fi alegeri anticipate în 2026 sau în 2027, scorul va fi de peste 45%, respectiv de peste 55%.

PNC-SD îmbină ideea național-creștină cu cea social-democrată, astfel încât viitorul partid va fi de centru-stânga.

Esența acestui proiect de reformare a PSD a mai fost prezentată de mine cu aproape șase ani în urmă în scrisoarea pe care v-am adresat-o în 2 feb. 2020, publicată integral de ziarul „România liberă” cu titlul „Fost senator PSD Sibiu, scrisoare deschisă către cei 600.000 de membri ai PSD” (link: https://romanialibera.ro/politica/fost-senator-psd-sibiu-scrisoare-deschisa-catre-cei-600000-de-membri-ai-psd-819738/).

Dacă atunci, în 2020, conducerea PSD ar fi fost de acord cu propunerea ca partidul să fie național-creștin și social-democrat, și dacă ar fi fost condus doar de lideri credibili, scorul unui PSD național-creștin ar fi fost de peste 50% atât la alegerile parlamentare din 2020 (în loc de 29%) cât și la cele din 2024 (în loc de 22%).

Pierzându-mi speranța că proiectul din 2020 poate deveni realitate, în noiembrie 2023 am demisionat din PSD. Acum însă am convingerea că prezentul proiect va fi votat de o majoritate masivă. Evident, dacă va fi supus votului.

În situația în care delegații la congresul PSD ar valida candidatura mea în timpul congresului (care are puterea de a lua orice decizie), îmi exprim disponibilitatea de a candida pentru funcția de președinte al PSD la alegerile din 7 noiembrie a.c.. Menționez că am fost membru PSD zece ani (apr.2014–nov.2023, cu o scurtă întrerupere în 2019) și că aș reveni imediat într-un PSD care să fie și național-creștin.

Consider însă că actualul proiect trebuie votat (adoptat sau respins), chiar dacă delegații la congres vor invalida candidatura mea.

Întrucât noua denumire a partidului ar fi Partidul Național-Creștin Social-Democrat (PNC-SD), subliniem că doctrina național-creștină poate fi asumată de orice partid, indiferent de orientare, de dreapta sau de stânga, cu o singură condiție: să fie asumată cu bună-credință, așa cum a făcut-o Partidul Național Țărănesc (partid național-creștin de centru-stânga) condus de Iuliu Maniu și Ion Mihalache.

Așadar, pe linia social-democrată, PNC-SD va fi continuatorul Partidului Social Democrat fondat în secolul al XIX-lea, refondat în perioada interbelică, și, evident, al actualului PSD. Pe linia național-creștină PNC-SD va fi continuatorul Partidului Național Român din Transilvania (1869), al Partidului Național Român (1881), al Partidului Național Țărănesc (interbelic), și al PNȚCD din anii 1990 (condus de Corneliu Coposu).

Subliniem că social-democrația românească a dat României patrioți luminați precum George Grigorovici, Iosif Jumanca și Ioan Flueraș care au militat pentru Marea Unire a Românilor din 1918. Dar, după ce au refuzat să pună social-democrația românească la remorca comunismului internaționalist antiromânesc, au fost uciși de sovietici, acuzați, alături de liderul lor C-tin Titel Petrescu, de patriotism și anticomunism.

Trebuie să menționăm că în perioada interbelică unul dintre partidele și-a luat numele de Partid Național Creștin, dovedindu-se a fi de extremă-dreaptă și antisemit, cu toate că națiunea română nu e nici de extremă-dreaptă și nici antisemită.

PNC-SD condamnă atât totalitarismul de extremă-dreaptă cât și cel de extremă-stângă; condamnă xenofobia, intoleranța etnică și religioasă, ura de rasă, ura națională, inclusiv antiromânismul sau antisemitismul. PNC-SD condamnă orice fel de genocide, în primul rând genocidele antiromânești prezentate în acest proiect, precum și Holocaustul condamnat ferm de statul român.

*

Unele dintre ideile acestui proiect ⸻ destinat înainte de toate României ⸻ ar putea fi folosite pentru elaborarea unor Proiecte de țară de extremă urgență.

 

 

C U P R I N S

1. Integritatea teritorială a țării, credința și morala creștină, familia tradițională, patriotismul luminat

2. Salvarea de la dispariție a poporului român și a României
3. Proiecte de țară elaborate de Academia Română, votate de parlament, validate prin referendum
4. 4. Respectarea drepturilor etnice ale celor 500.000 de români din Ucraina
5. Întoarcerea acasă a românilor din Balcani și a celor dintre Nistru și Pacific
6. Reunirea Republicii Moldova cu Patria-Mamă
7. Profeția din 1999 a Papei Ioan Paul al II-lea (sanctificat în 2014): Poporul român, „popor făcător de pace”
8. Genocidele antiromânești înfăptuite de Ungaria, Imperiul rus și Uniunea Sovietică în secolele al XIX și al XX-lea.

Introducerea în programa școlară de liceu a disciplinei de studiu „Genocidele antiromânești”.

Condamnarea de către Parlamentul European și de către Curtea Penală Internațională a genocidelor antiromânești înfăptuite de Ungaria și Uniunea Sovietică.

9. Condamnarea internațională a genocidului comunist. Interzicerea organizațiilor și ideologiilor comuniste și neocomuniste.

 

1.

Integritatea teritorială a țării, credința și morala creștină, familia tradițională, patriotismul luminat

Stimați colegi, PSD poate renaște dacă ține cu poporul, așa cum e ne-a învățat în 1848 preotul profesor universitar Simion Bărnuțiu: „Ţineți cu poporul ca să nu rătăciți!”. Poporul român vrea ca cel mai mare partid din România să fie în primul rând național-creștin. De ce? Pentru că valorile național-creștine ⸻ națiunea, țara, credința în Dumnezeu, familia tradițională și patriotismul luminat ⸻ sunt cele mai apropiate de sufletul lui.

Întrucât, conform statisticilor mondiale, România e țara cu cel mai religios popor creștin din lume ⸻ și, nu întâmplător cu cea mai mare catedrală ortodoxă din lume ⸻, e firesc să fie guvernată de un mare partid național-creștin. PSD poate deveni un asemenea partid. De ce? Pentru că membrii lui, în majoritate covârșitoare, cred în valorile noastre sacre: independența națională, unitatea și integritatea teritorială a României, credința și morala creștină, familia tradițională, patriotismul luminat, democrația și libertatea, cultivarea valorilor istoriei naționale, prezența demnă a României în NATO și în UE, dezvoltarea parteneriatului strategic cu SUA, reunirea românilor și reîntregirea României pe cale pașnică, diplomatică, conform dreptului internațional.

*

Doctrina național-creștină e perfect compatibilă cu cea social-democrată. Nu se exclud. Dimpotrivă, se completează perfect. Social-democrația național-creștină înseamnă de fapt afirmarea unor mari valori ale umanității. Morala creștină e în totală armonie cu cel mai înalt ideal al social-democrației: dreptatea socială.

Sigla viitorului partid trebuie să simbolizeze dimensiunea lui național-creștină.

PNC-SD va trebui să acționeze pentru modificarea Constituției astfel încât Biserica Națională să aibă senatori de drept în Parlament. Să nu uităm că Patriarhul Miron Cristea a fost timp de trei ani regent (locțiitor de rege), și că ulterior a fost și prim-ministru. Să ne aducem aminte că Proclamația Marii Uniri din 1918 a fost citită, simbolic, de episcopul Iuliu Hossu. Biserica s-a identificat mereu cu idealurile naționale și a luptat pentru realizarea lor.

Înainte ca Uniunea Sovietică să ne fi impus comunismul ateu, pe stema și pe drapelul României scria în limba latină deviza „Nimic fără Dumnezeu”/ „Nihil sine Deo”. Viitorul partid va trebui să acționeze ca pe stema țării să scrie din nou crezul românilor: „Nimic fără Dumnezeu”. La fel, și pe viitoarele monede și bancnote românești. Iar pentru că limba latină și credința creștină se află la temelia civilizației europene din ultimii două mii de ani, viitorul partid ar trebui să acționeze pentru ca deviza „Nihil sine Deo” să devină și deviza Uniunii Europene, să fie scrisă pe stema UE, pe steagul UE și pe monedele și bancnotele Euro, la fel cum pe stemele SUA, pe bancnotele de dolari SUA, pe monedele  SUA scrie „In God we trust”/ „Credem în Dumnezeu”. Datorită acestui crez, SUA au devenit cel mai mai puternic stat din lume.

André Malraux (1901-1976), celebru om politic și scriitor francez, a profețit că „secolul XXI va fi religios sau nu va fi deloc”. România, fiind țara cea mai religioasă din Europa, are misiunea sacră de a promova în cadrul UE ideea că viitorul umanității poate fi salvat numai prin religie. De două mii de ani, religia creștină a consacrat Europa ca cel mai înalt reper al civilizației.

PNC-SD va trebui să ceară Parlamentului European să solicite ca în Constituția UE să fie subliniată identitatea creştină a Europei, așa cum propunea în anul 2002 Papa Ioan Paul al II-lea: „Aportul decisiv al creştinismului şi al viziunii creştine asupra fiinţei umane, la istoria şi la cultura diferitelor ţări, face parte dintr-un tezaur comun şi, astfel, apare logic ca toate acestea să fie înscrise în Proiectul Constituţional… Trebuie ca în Constituţia Europeană să figureze o referinţă clară la Dumnezeu şi la credinţa creştină”.

În 1999, cu ocazia vizitei în România, Papa Ioan Paul al II-lea a spus: «Românie, … „Gră­dina Maicii Dom­nului”, vin la tine în numele lui Isus Christos, Fiul lui Dum­nezeu, și al Pre­as­fintei Fecio­are Maria. În pragul unui nou mileniu, înteme­iază-ți vii­torul mai departe pe stânca tare a Evan­ghe­liei. Cu aju­torul lui Christos vei fi pro­ta­go­nista unei noi perioade de entu­ziasm și curaj. Vei fi nați­une pros­peră, pământ roditor de bine, popor solidar și făcător de pace. Dum­nezeu să te ocro­tească și să te bine­cu­vân­teze mereu!»

 

Salvarea de la dispariție a poporului român și a României

 

PNC-SD trebuie să acționeze urgent pentru salvarea de la dispariție a poporului român și a României ca urmare a prăbușirii demografice. Cea mai valoroasă resursă a României, cea umană, scade cu o viteză devastatoare. Emigrarea în masă a românilor e fără precedent în istorie: niciun popor nu a pierdut pe timp de pace, în mai puțin de 20 de ani, peste cinci milioane de oameni, majoritatea tineri.

Potrivit unui studiu ONU, România va fi printre primele 10 țări din lume care vor dispărea. 

Iată titlurile câtorva știri care au la bază date oficiale comunicate de ONU, Eurostat (statistica UE) și Institutul Național de Statistică (INS):

În doar 10 ani au plecat din ţară 3.400.000 de români  //  România a înregistrat un sinistru record mondial: locul doi la emigrație, pe primul loc fiind sirienii care emigrează pentru a scăpa de război; românii emigrează pe timp de pace pentru a scăpa de sărăcie. //

Deși autoritățile susțin că au emigrat doar 5 milioane, în realitate au emigrat 7 milioane. 90% au plecat definitiv. Dacă trendul se păstrează, statul nu va mai putea plăti pensiile. //

România se va depopula masiv până în 2050.  //  Atâta vreme cât nivelul de trai din țară va fi mult sub cel din Vest, românii vor continua să plece  //  Exodul continuă în ritm accentuat din cauza situației economice din țară. //

O asemenea scădere a populației pe timp de pace e fără precedent în istoria omenirii.  //

Un sfert dintre emigranți au studii superioare.  //  1 din 4 medici au plecat din țară.  //  România are a doua cea mai ridicată rată a mortalităţii din UE  //

Declinul demografic afectează toate sectoarele: PIB, buget, fondurile de pensii, fondurile europene care se alocă în funcție de numărul de locuitori.  //  Cum mai atragem investiţii, dacă nu mai avem forță de muncă? //

În ultimii 30 de ani, populația României a scăzut dramatic, în timp ce în Polonia, Cehia şi Slovacia populația a crescut  //  Politicile pro-familie ale Ungariei funcționează: Căsătoriile s-au dublat față de anul 2010, a crescut natalitatea.  //  

Natalitatea se prăbușește: În 2022 s-a înregistrat cel mai mic număr de nou-născuți din ultima sută de ani //  În 2024 au venit pe lume cei mai puțini copii din istorie.

Actuala prăbușire a natalității e în totală contradicție cu faptul că familiile românilor erau extrem de numeroase în trecutul apropiat: Eminescu s-a născut într-o familie cu 11  copii, Creangă – într-una cu 8 copii, Coșbuc – într-una cu 14 copii, Ion I. C. Brătianu – într-una cu 8 copii, Rebreanu – într-una cu 13 copii, Iuliu Maniu – într-una cu 9 copii, Brâncuși – într-una cu 5 copii, Coandă – într-una cu 7 copii, Enescu – într-una cu 8 copii, Lucian Blaga – într-una cu 9 copii. Nicolae Iorga a avut 11 copii.

În Germania, alocația pentru copii e de șapte ori mai mare decât în România. Conform Eurostat, țara noastră se află pe ultimul loc în UE la alocația pentru copii. Peste 32% dintre copiii din România trăiesc sub pragul de sărăciei. 21,5% dintre ei trăiesc în condiții materiale extrem de precare – acesta fiind cel mai mare procent din UE unde media e de 5,9%. România e pe primul loc în UE și la mortalitatea infantilă – de două ori mai mare decât media UE.

Dacă natalitatea va continua să scadă în același ritm și dacă rata de emigrare se va menține, poporul român și România vor dispărea peste circa 50 de ani. După un timp, va dispărea și limba română.

 

3.

Proiecte de țară elaborate de Academia Română,

votate de parlament, validate prin referendum

 

PNC-SD ar putea susține elaborarea ⸻ de către Academia Română și alte instituții de înaltă competență ⸻ a unor proiecte de țară în următoarele domenii: politic, geo-strategic, militar, demografic, educativ, industrial, agricol, cultural, științific, al cercetării, al infrastructurii etc.. Proiectele ar trebui votate de parlament și validate prin referendum, și ar trebui să prevadă obligativitatea de a fi respectate de fiecare guvernare.

Dacă România va scăpa de sărăcie, românii nu vor mai emigra, iar cei plecați se vor întoarce. România poate deveni prosperă exploatându-și resursele, exclusiv în interesul românilor. Energia electrică, petrolul, gazul metan și apa și trebuie exploatate de statul român, astfel încât prețurile (la energie, benzină, gaz, apă) să nu fie cele mai mari, ci cele mai mici din UE. Marele profit al României va fi românii vor reveni acasă, iar firmele de stat și private vor prospera.

 

Respectarea drepturilor etnice ale celor 500.000 de români din Ucraina

 

PNC-SD trebuie să militeze pentru respectarea drepturilor etnice ale celor 500.000 de români din Ucraina, conform prevederilor Tratatului dintre Romania si Ucraina din 2 feb. 1997. Menționez că am făcut parte din Comisia românilor de pretutindeni a Senatului României, iar cu ocazia întâlnirii din anul 2016, la Cernăuți, a membrilor Comisiei cu românii din Ucraina, aceștia au declarat disperați: „Jugul ucrainean e mai rău decât cel sovietic”. În prezent, în pofida ajutorului enorm dat de țara noastră timp de aproape 4 ani Ucrainei, aceasta încalcă din ce în ce mai grav drepturile celor 500.000 de români din Ucraina.

PNC-SD are obligația de a propune în Parlament votarea a unei rezoluții de ultimatum către Ucraina pentru a respecta drepturile celor 500.000 de români conform prevederilor Tratatului, precizând că în caz contrar s-ar putea vota denunțarea Tratatului conform art.27 al acestuia: „Prezentul tratat se încheie pe termen de 10 ani. Valabilitatea lui se prelungește … dacă nici una dintre părțile contractante nu va încunoștința în scris cealaltă parte despre intenția sa de a-l denunța”.

Ucraina încălcă extrem de grav următoarele prevederi ale Tratatului: românii din Ucraina „au dreptul la menţinerea şi dezvoltarea identităţii etnice, culturale, de limbă şi religioase, dreptul de a-şi menţine şi dezvolta propria cultură, la adapost de orice încercare de asimilare împotriva voinței lor”, „au dreptul să fie instruiți în limba română, într-un număr necesar de școli şi instituții de stat pentru învățământ şi specializare, situate ţinând seama de răspândirea geografică a minorităților respective”, „au dreptul de a folosi limba română în raporturile cu autorităţile publice”, „au dreptul de a înfiinţa propriile organizaţii, asociaţii şi instituții sau așezăminte de învățământ, culturale şi religioase”, „au dreptul de a avea acces, în limba română, la informație şi la mijloace de comunicare în masă”, „au dreptul de a participa efectiv la treburile publice, inclusiv prin reprezentanți aleşi potrivit legii, precum şi la viaţa culturală, socială şi economică”. 

Tratatul prevede că România și Ucraina „în scopul de a coopera în urmărirea îndeplinirii angajamentelor …, vor crea o comisie mixtă interguvernamentală care va ține cel puțin o sesiune anuală”. Guvernul României are obligația de a publica documentele acestei comisii.

 

Întoarcerea acasă a românilor din Balcani

și a celor dintre Nistru și Pacific

 

Având în vedere imperativele fraternității naționale, PNC-SD ar trebui să acționeze pentru repatrierea și stabilirea în România a următoarelor categorii de români, asigurâmdu-le cetățenia română, gratuități și mari facilități financiare:

1). Stabilirea în România a celor circa 3.100.000 de români care trăiesc în următoarele țări din vecinătatea imediată sau apropiată: a). 300.000 de români în Valea Timocului (majoritatea în Serbia, dar și în Bulgaria); b). 280.000 de români în Bulgaria; c). 25.000 de români în Banatul sârbesc; d). 25.000 de români în Ungaria; e). 2.000.000 de aromâni (macedoromâni) și câteva sate de meglenoromâni în Grecia; f). 300.000 de aromâni în Albania; g). 160.000 de aromâni și câteva sate de meglenoromâni în Macedonia de Nord; h). câteva sate de istroromâni în Croația.

Subliniem că în lista de mai sus nu au fost incluși cei peste 500.000 de românii din Ucraina, precum și cei 2.060.000 din R. Moldova care sunt deja cetățeni români sau pot deveni.

2). Repatrierea în România a celor peste 1.000.000 de români din următoarelor categorii: a). urmașii românilor care trăiesc de sute de ani pe teritoriul dintre Nistru (dincolo de limita Transnistriei din R.Moldova) și Nipru; b). urmașii românilor deportați în Siberia și în alte regiuni estice îndepărtate, începând din 1940, de Uniunea Sovietică din Basarabia, Herța, Bucovina de nord, Maramureșul de nord; c). urmașii românilor deportați din Basarabia, în secolul 19, de Imperiul Țarist.

 

Reunirea Republicii Moldova cu Patria-Mamă

 

PNC-SD trebuie să militeze pentru reunirea R.Moldova cu Patria-Mamă, pe cale pașnică, diplomatică (la fel cum s-a făcut în 1990 și reunificarea Germaniei), având ca fundament actul Unirii, dreptul internațional și dreptul etnic și istoric.

Actul unirii Basarabiei cu România, votat de Sfatul Ţării la 27 Martie 1918, a decis următoarele: „În numele poporului Basarabiei, Sfatul Ţării declară: … În puterea dreptului istoric şi dreptului de neam, pe baza principiului ca noroadele singure să-şi hotărască soarta lor de azi înainte şi pentru totdeauna Basarabia se uneşte cu mama ei România. Trăiască unirea Basarabiei cu România de-a pururi şi totdeauna!”.

La nivel internațional, reunirea Basarabiei cu România (din 1918), anularea consecințelor Pactului Stalin-Hitler (din 1939) și legitimitatea reunirii R.Moldova cu România au fost recunoscute prin următoarele documente sau declarații:

1. Acordul pentru unirea Basarabiei cu România, exprimat de Consiliului Suprem al Conferinței de Pace de la Paris (3 martie 1920);
2. Tratatul pentru recunoașterea unirii Basarabiei cu România, Paris, 28 oct. 1920;
3. Declarațiile repetate (ulterior semnării Pactului Stalin-Hitler) ale guvernului SUA prin care „refuză să recunoască confiscarea forțată de către URSS a teritoriului românesc în conformitate cu termenii așa-numitului Pact Stalin-Hitler” (vezi Rezoluția 148 a Senatului SUA, 28 iunie 1991, alineat 10);
4. Declarațiile din anul 1964 ale liderului Chinei Mao Zedong prin care condamnă politica expansionistă a URSS față de vecinii ei România, China, Japonia, Mongolia, Polonia și Finlanda. În același an, ambasada Chinei din București a difuzat o hartă a României care includea teritoriile anexate ilegal de URSS în 1940.
5. Hotărârea Congresului deputaţilor poporului din URSS (actuala Dumă de stat), adoptată la Moscova în 24 dec.1989, privind condamnarea Pactului Stalin-Hitler și a consecințelor sale, precum anexarea ilegală și prin forță de către URSS a Basarabiei și a Bucovinei de nord;
6. Rezoluția 148 a Senatului SUA din 28 iunie 1991;
7. Condamnarea consecințelor Pactului Stalin-Hitler de către președintele SUA George W. Bush, prin declarația din 7 mai 2005, Riga, Letonia;
8. Condamnarea consecințelor Pactului Stalin-Hitler de către președintele Federației Ruse Vladimir Putin, prin declarația din 1 sept. 2009, Polonia;
9. Rezoluția Parlamentului European din 19 sept. 2019.

Aceste rezoluții și declarații sunt în vigoare, nefiind abrogate sau retractate.

PNC-SD, prin intermediul majorității parlamentare, ar trebui să solicite Academiei Române să elaboreze un raport despre consecințele criminale teritoriale și demografice ale Pactului Hitler-Stalin asupra poporului român și a României, raport care să fie prezentat înaltelor foruri europene și mondiale pentru ca acestea să susțină în deplină cunoștință de cauză  reunirea Republicii Moldova cu România.

În 19 sept. 2019, Parlamentul European (PE) a adoptat o rezoluție prin care UE condamnă ferm Pactul Hitler-Stalin (1939). PNC-SD trebuie să militeze pentru ca PE să condamne și consecințele criminale, teritoriale și demografice, ale Pactului.

 

7.

Profeția din 1999 a Papei Ioan Paul al II-lea (sanctificat în 2014): Poporul român, „popor făcător de pace”

 

PNC-SD trebuie să se implice pentru ca profeția Papei Ioan Paul al II-lea să se împlinească: românii ⸻ „popor făcător de pace”.

Evident, „dacă vrei pace, trebuie să te pregătești de război” (si vis pacem, para bellum), după cum au spus înaintașii noștri romani. Serviciul militar ar trebui să redevină obligatoriu, iar România trebuie să redevină o forță în industria de armament și în cea militară aviatică; să nu uităm că printre cei mai importanți pionieri ai aviației mondiale au fost românii Vlaicu, Vuia și Coandă. Totodată, România trebuie să redevină o forță în domeniul diplomației internaționale (așa cum a fost în secolul 20), al cărei principal scop trebuie să fie pacea, respectiv evitarea escaladării războaielor care poate declanșa Al Treilea Război Mondial. Citez în acest sens din „Apelul pentru pace” publicat de subsemnatul în 3 iunie 2024:

«Motto: „Fericiți făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema!” — Evanghelia după Matei (5.9)

Foștii lideri ai omenirii, îngroziți de atrocitățile celui de-Al Doilea Război Mondial, au înființat imediat după terminarea acestuia, Organizația Națiunilor Unite, pentru a menține pacea mondială. Încă de atunci se credea că un Al Treilea Război Mondial ar fi apocaliptic. Ca urmare, toate țările lumii au aderat la ONU și la Carta ONU din care cităm: „Noi, popoarele Naţiunilor Unite hotărâte/ să izbăvim generațiile viitoare de flagelul războiului … / să trăim în pace unul cu celălalt …,/ să ne unim forţele pentru menţinerea păcii şi securităţii internaţionale …, / am hotărât să ne împreunăm eforturile pentru înfăptuirea acestor obiective.”

Din păcate, aceste principii sunt adeseori călcate în picioare. O situație mai gravă decât acum nu a mai existat. Conform experților, escaladarea războaielor poate declanșa Al Treilea Război Mondial care, dacă va fi nuclear, va avea ca urmare dispariția parțială sau totală a civilizației umane și a omenirii.

Actualele arme nucleare au o capacitate mult mai mare de exterminare decât cele două bombe atomice detonate în Al Doilea Război Mondial. Iată cum a fost atunci: În 6 august 1945 a fost aruncată o bombă peste orașul Hiroshima. După doar un minut au murit 66.000 de oameni. Efectul cumulat al exploziilor, incendiilor și radiațiilor a fost nimicitor. Instantaneu, pe o rază de 500 de metri, totul s-a carbonizat sau s-a vaporizat. Numărul exact de victime e necunoscut întrucât multe s-au vaporizat. Toate clădirile au fost complet distruse pe o rază de 2 km și totul a ars pe o rază de 4 km. Suprafața afectată de contaminarea radioactivă a fost uriașă. Radiațiile s-au răspândit cu viteza luminii și au afectat măduva osoasă și sistemul imunologic. Iradierea directă a dus la decese. Mulți au murit pe loc, alții după 2-3 zile. Radiația luminoasă a ars retina generând orbirea. Radiația termică a incendiat tot ce putea arde. Au ars toate ființele vii. Bomba a ucis în total 140.000 de oameni. În 9 august 1945, peste orașul Nagasaki a fost aruncată o altă bombă atomică…

Azi, numărul armelor nucleare este uriaș: circa 15.000. Fiecare bombă e de mii de ori (!) mai nimicitoare decât cea aruncată peste Hiroshima. Una singură poate ucide 7,6 milioane de oameni și poate răni grav 3,7 milioane. Un război mondial în care ar fi detonate suficient de multe bombe nucleare ar nimici totul. În funcție de numărul acestora, „iarna nucleară” ar dura secole sau milenii: fumul și norii radioactivi ar bloca lumina soarelui, temperaturile ar scădea foarte mult, apa ar fi contaminată, iar aerul toxic, irespirabil. Ar urma „vara nucleară”, și dispariția tuturor formelor de viață. Vegetația ar putea renaște după câteva milioane de ani.»

 

8.

 

Genocidele antiromânești înfăptuite de Ungaria, Imperiul rus și Uniunea Sovietică în secolele al XIX și al XX-lea

 

Condamnarea de către Parlamentul European și de către Curtea Penală Internațională a genocidelor antiromânești înfăptuite de Ungaria și Uniunea Sovietică

 

Introducerea în programa școlară de liceu

a disciplinei de studiu „Genocidele antiromânești”

 

Bilanțul total al genocidelor antiromânești înfăptuite de Ungaria, Imperiul rus și Uniunea Sovietică în secolele al XIX și al XX-lea:

1. Numărul de victime ale genocidelor fizice:

a). 334.000 de români uciși în genocidele antiromânești înfăptuite de Ungaria în Transilvania între anii 1848-1944

b). 20.000 de români uciși în genocidul antiromânesc înfăptuit de URSS în Republica Autonomă Sovietică Moldovenească (în stânga Nistrului) între anii 1924-1940

c). 850.000 de români uciși, în genocidele antiromânești înfăptuite de Uniunea Sovietică în Basarabia (inclusiv în Republica Sovietică Socialistă Moldovenească) și în Bucovina de nord între anii 1940-1941 și 1944-1989.

d). 1.000.000 de români uciși în genocidul antiromânesc înfăptuit de Uniunea Sovietică în România (Republica Populară Română/Romînă, 1947-1964) între anii 1945-1964.

Numărul total de victime ale acestor genocide fizice antiromânești:

2.204.000 români uciși.

 

2. Numărul de victime ale genocidelor culturale (psihice, lingvistice, religioase, economice, sociale și politice):

a). 14.000.000 de români transilvăneni în genocidele culturale antiromânești înfăptuite de Ungaria în Transilvania între anii 1848-1944

b). 200.000 de români transnistreni în genocidul cultural antiromânesc înfăptuit de Uniunea Sovietică în Republica Autonomă Sovietică Moldovenească între anii 1924-1940

c). 850.000 de români moldoveni basarabeni, nord-bucovineni și nord-maramureșeni în genocidele culturale antiromânești înfăptuite de Uniunea Sovietică în Basarabia (inclusiv în Republica Sovietică Socialistă Moldovenească) și în Bucovina de nord între anii 1940-1941 și 1944-1989, precum și în Maramureșul de nord între anii 1945-1989.

d). 15.000.000 de români, din toate teritoriile României comuniste, în genocidul cultural antiromânesc înfăptuit de Uniunea Sovietică în România (Republica Populară Română/Romînă, 1947-1964) între anii 1945-1964.

Numărul total de victime ale acestor genocide culturale antiromânești (religioase, lingvistice, economice, sociale, politice, psihice):

30.050.000 români din toate teritoriile românești.

*

În concluzie, genocidele antiromânești fizice și culturale din secolele al XIX și al XX-lea reprezintă unele dintre cele mai distrugătoare genocide etnice din istoria „umanității”, din perspectiva numărului de victime ⸻ 2.204.000 români uciși, 30.050.000 români victime ale genocidelor culturale ⸻ precum și din perspectiva procentului acestora față de numărul populației.

*

PNC-SD trebuie să militeze pentru recunoașterea și condamnarea de către Parlamentul European și de către Curtea Penală Internațională a genocidelor antiromânești înfăptuite de Ungaria și Uniunea Sovietică.

Condamnarea trebuie să se facă în baza unor viitoare rapoarte elaborate de Academia Română. Raportul despre genocidele înfăptuite de Uniunea Sovietică în Basarabia, Herța și în Bucovina de nord ar trebui elaborat de Academia de Științe a Moldovei și de istorici români din Ucraina, în colaborare cu Academia Română.

*

PNC-SD trebuie să acționeze pentru introducerea în programa școlară a disciplinei de studiu „Genocidele antiromânești”, disciplină obligatorie pentru ultima clasă de liceu începând din anul școlar 2026-2027.

*

George Santayana ne-a avertizat că dacă ne uităm trecutul, suntem condamnați să-l repetăm. Milan Kundera ne-a spus: Dacă vrei să ucizi un popor, suprimă-i memoria!.

Subliniem că genocidele antiromânești prezentate în acest proiect se încadrează în rigorile definiției genocidului de către Convenția ONU din 1948 referitoare la genocid, precum și în rigorile internaționale ale definiției genocidului cultural.

Conform ONU, „genocidul se referă la oricare dintre actele de mai jos comise cu intenția de a distruge, în totalitate sau doar în parte, un grup național, etnic, rasial sau religios, cum ar fi: (1) uciderea membrilor grupului; (2) provocarea de vătămări corporale sau psihice grave membrilor grupului; (3) supunerea intenționată a grupului la condiții de viață menite să aducă distrugerea sa fizică totală sau parțială; (4) impunerea unor măsuri menite să prevină nașterile în cadrul grupului; (5) transferarea forțată a copiilor grupului într-un alt grup”. În cazul genocidelor antiromânești au fost comise crimele prezentate la punctele 1, 2, 3 și 5.

Termenii genocid și genocid cultural au fost definiți de creatorul lor, juristul evreu Raphael Lemkin, care a subliniat că genocidul nu înseamnă doar distrugerea fizică și imediată a unei națiuni, ci și distrugerea fundamentelor esențiale ale vieții acelui grup național, a culturii, limbii, sentimentelor naționale, religiei, existenței economice, libertății, sănătății, demnității și, uneori, chiar a vieții unor indivizi aparținând respectivului grup național. Lemkin a afirmat că „genocidul e înfăptuit printr-un atac sincronizat asupra diferitelor aspecte ale vieții popoarelor victime”. El a enumerat „tehnicile genocidului” în opt „domenii”: fizic, cultural, religios, moral, biologic, economic, social și politic. Genocidul cultural reprezintă distrugerea deliberată a identitatii naționale a unui popor, a limbii, a moștenirii lui culturale și religioase, fără a distruge fizic indivizii acelui popor.

*

1. Genocidele antiromânești înfăptuite de Ungaria în Transilvania între anii 1848-1944. Acestea dețin trei „recorduri” mondiale: 1. Privite în ansamblu, reprezintă unul dintre cele mai îndelungate genocide din istorie: 96 de ani. 2. Genocidul din 1848-1849 e primul din istoria modernă a Europei. 3. Genocidele dintre anii 1848-1849 și 1940-1944, precum și crimele etnocide din 1918-1919, au fost unele dintre cele mai bestiale din istorie.

Numărul total al victimelor genocidelor fizice înfăptuite de Ungaria în Transilvania între anii 1848-1944 este de circa 334.000 de români (uciși), iar numărul total al victimelor genocidelor culturale e de circa 14.000.000 de români.

Prezentare foarte succintă:

1.1. Genocidul antiromânesc comis în timpul revoluției din anii 1848-1849. Numărul estimat de victime: peste 50.000 de români uciși.

Odată cu genocidul fizic din anii 1848-1849, a fost înfăptuit un genocid cultural, religios, economic, social și politic, având ca victime întreaga populație românească din Transilvania (inclusiv Banatul, Crișana, Sătmarul, Maramureșul), respectiv circa 2.800.000 de români.

1.2. Genocidul cultural antiromânesc, lingvistic, religios, cultural, economic, social și politic, psihic, derulat între anii 1867-1918 (când Transilvania a fost anexată nelegitim Ungariei în cadrul Imperiului austro-ungar). Numărul de victime e reprezentat de două generații și jumătate de români din Transilvania, respectiv circa 10 milioane de români.

1.3. Genocidul fizic antiromânesc comis între anii 1914-1918 (în primul război mondial), prin trimiterea pe front a 449.796 de militari români din Transilvania, majoritatea, în mod deliberat, în prima linie de foc, „la moarte sigură”, în timp ce maghiarii nu au fost trimiși pe front sau au fost trimiși în locuri ferite de pericol. Ungaria a condamnat la fratricid militarii români, obligându-i să-și ucidă frații români de peste Carpați. În cadrul acestui genocid mijlocit de război au fost înregistrați: 42.736 morți pe front, 29.839 dispăruţi, 11.275 morți în spitale, închisori sau prizonierat, 25.406 invalizi/ mutilați pe viață. În total au murit 83.850 de români.

1.4. Crimele etnocide antiromânești, de extremă cruzime, comise în perioada noiembrie 1918 – aprilie 1919 — peste 200 de români uciși cu o cruzime bestială.

1.5. Genocidul antiromânesc înfăptuit în perioada septembrie 1940 – octombrie 1944 în Transilvania de Nord ocupată de Ungaria ca urmare a Dictatului de la Viena impus de Hitler, presat de alianța cu Ungaria fascistă condusă de Horthy. Au fost comise crime cu scop genocidar de o monstruozitate fără precedent în istorie. Cifre estimative: peste 1.000 victime ucise, peste 2.000 victime schingiute, peste 10.000 victime bătute bestial, peste 20.000 victime arestate în condiții de exterminare, peste 100.000 de victime (bărbați și femei) trimise în lagăre de muncă forţată în Ungaria și Germania cu scop de exterminare. 150.000 de tineri neinstruiți au fost trimiși pe front „la moarte sigură”, în prima linia de foc. 500.000 de români au fost expulzați, aruncați fără acte peste graniță, sau obligați să se refugieze.

Numărul total de morți: circa 200.000 de români.

Iată câteva exemple de mon­struozitate extremă a genocidului: românilor li s-au sfărâmat dinții și li s-au zdrobit oasele cu ciomege; li s-a turnat petrol în cap și li s-a dat foc; li s-au smuls unghiile; li s-au smuls părul, barba sau mustățile, cu carne cu tot; li s-au tăiat urechile, li s-au scos ochii cu baionetele, li s-au tăiat buzele sau li s-a smuls limba din gură ca să nu mai vorbească românește; erau obligați să mănânce fecale și să bea urină și să-și bea sîngele ce le curgea din răni; multor românce gravide le-a fost spintecat pântecele cu baioneta pentru a fi scoși copiii nenăscuți care erau ciopârțiți sau zdrobiți până mureau; tot cu baioneta erau uciși și copiii din legăn; unor fete li s-au tăiat sânii, după ce au fost violate, pentru ca finalmente să fie ucise. Și multe altele.

Odată cu genocidul fizic derulat discontinuu în cei patru ani de ocupație, a fost înfăptuit un genocid cultural derulat continuu ⸻ lingvistic, religios, cultural, economic, social, politic, psihic, împotriva întregii populații românești din Transilvania de Nord. Număr de victime: circa 1.200.000 de români.

*

Ungaria și UDMR au refuzat să recunoască aceste genocide. Recunoașterea lor ar trebui să reprezinte condiția sine qua non a relațiilor dintre România și Ungaria, dar și dintre UDMR și partidele românești, în primul rând PNC-SD.

Ungaria ar trebui să adopte legi având următoarele scopuri:

–Asumarea de către Academia Maghiară de Științe a unui Raport de prezentare a genocidului antiromânesc și a celui antievreiesc înfăptuite de Ungaria în Transilvania de Nord între anii 1940-1944. Raportul ar trebui să fie elaborat de Academia Română în colaborare cu Academia Maghiară de Științe și cu Institutul Național pentru Studierea Holocaustului din Romania.

–Manualele şcolare de istorie vor include obligatoriu rezumatul Raportului într-un limbaj adaptat nivelului de studiu.

–Interzicerea cultului persoanelor vinovate de săvârşirea acestor genocide. Interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist antiromânesc și antisemit.

-Declararea zilei de 9 septembrie – Ziua memoriei genocidului antiromânesc și a celui antievreiesc făcute de Ungaria în Transilvania de Nord între anii 1940-1944, întrucât în 9 septembrie 1940, în comuna Trăznea din județul Sălaj, a fost înfăptuit un bestial masacru antiromânesc și antievreiesc.

-Construirea în centrul Budapestei a Monumentului memoriei genocidului antiromânesc și a celui antievreiesc din Transilvania de Nord.

-Înfiinţarea în centrul Budapestei a ­­Muzeului memoriei genocidului antiromânesc și a celui antievreiesc din Transilvania de Nord.

-Pedepsirea negării, aprobării, justificării sau minimalizării genocidului antiromânesc și a celui antievreiesc din Transilvania de Nord.

-Interzicerea acordării numelor persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni în cadrul genocidului antiromânesc și a celui antievreiesc din Transilvania de Nord, unor străzi, bulevarde, scuaruri, pieţe, parcuri sau altor locuri publice, precum și unor organizaţii.

*

2. Genocidul cultural antiromânesc înfăptuit de Imperiul Rus în Basarabia între anii 1812-1917. Numărul estimativ de victime e reprezentat de 4 generații de români din Basarabia: circa 3,5 milioane de români.

Acest genocid cultural a fost înfăptuit prin: deznaționalizarea românilor și rusificare forțată, interzicându-se total sau parțial limba română; colonizarea masivă a Basarabiei cu populații străine pentru ca ponderea românilor să scadă cât mai mult posibil; deportarea românilor în regiuni îndepărtate. În 1812 românii reprezentau 95% din populația Basarabiei, iar în 1917 — 56%.

*

3. Genocidele antiromânești înfăptuite de Uniunea Sovietică (URSS):

3.1. Genocidul comis între anii 1924-1940 în Republica Autonomă Sovietică Moldovenească (creată de Stalin în 1924 în stânga Nistrului; desființată în 1940).

Număr estimat al victimelor genocidului fizic: 20.000 de români transnistreni uciși.

Număr estimat al victimelor genocidului cultural: o generație de români transnistreni, respectiv circa 200.000 de români.  

În timpul genocidului prin înfometare din anii 1932-1933, teritoriile locuite majoritar de românii transnistreni au avut cele mai multe victime: au murit de foame circa 15.000 de români. Între anii 1924-1940 au fost exterminați încă circa 5.000 de români.

3.2. Genocidele comise între anii 1940-1941 și 1944-1989 în Basarabia (inclusiv în Moldova Sovietică) și în Bucovina de nord, răpite României de URSS în 1940, ca urmare a Pactului Stalin-Hitler semnat la Moscova în 1939, precum și în Maramureșul de nord (ocupat de URSS în 1945).

Număr estimat al victimelor genocidului: 850.000 de români moldoveni basarabeni și nord-bucovineni uciși.

Număr estimat al victimelor genocidului cultural este reprezentat de două generații de români moldoveni basarabeni și nord-bucovineni: circa 6 milioane de români.

Genocidele au fost comise atât în Republica Sovietică Socialistă Moldovenească (RSSM) ⸻ creată artificial de Stalin în 1940 ⸻, precum și în celelalte teritorii românești date de Stalin Ucrainei Sovietice, nelegitim și nejustificat (etnic și istoric): nordul și sudul Basarabiei, ținutul Herța, nordul Bucovinei.

Teritoriile răpite de URSS României în 1940 aveau o suprafaţă de 44.000 km² și erau locuite de 3.200.000 de oameni, majoritatea etnici români. Ulterior, aceştia au fost supuşi deznaţionalizării forţate, persecuţiilor etnice, deportărilor, asasinatelor în masă, genocidului prin înfomatare din anii 1946-47 şi a altor forme de exterminare. Teritoriile româneşti au fost masiv colonizate cu ucraineni și ruși.

Genocidul fizic a început în 1940 dar a fost întrerupt în perioada 1941-1944, întrucât teritoriu a fost eliberat de armata română, dar în 1944 a fost reocupat de cea sovietică.

Românii din RSSM au fost victimele celui mai cumplit genocid din Europa postbelică. Ipostazele cele mai inumane ale acestuia au fost deportările „pe vecie” a sute de mii de români în lagăre de muncă forțată în Siberia (în anii 1941, 1949 și 1951), precum și genocidul prin înfometare din 1946-1947 — unicul din Europa postbelică —, cu peste 300.000 de morți. Având în vedere că foametea a fost cumplită, mulți oameni și-au pierdut mințile ori s-au sinucis. Au existat, inevitabil, și cazuri de canibalism: sub 100 de cazuri, majoritatea reprezentând consumarea cărnii rudelor sau a consătenilor decedați de foame. Au existat familii în care părinții «şi-au implorat copiii şi nepoții să le mănânce trupurile» pentru a supraviețui măcar ei foametei. Populația RSSM era de 2.180.000 la începutul foametei. Au fost supuși înfometării severe circa 1.800.000 de oameni. 100 de cazuri de canibalism din 1.800.000 înseamnă 0,0055%, adică foarte mult sub 0,33% care reprezintă media statistică maximă de cazuri de canibalism în situații de foamete severă. Subliniem însă că aproape toți cei supuși înfometării au refuzat canibalismul (adică 99,9945% dintre țărani), preferând, la o adică, să moară de foame. Un asemenea procent n-a mai existat în istorie. Explicația e extraordinara credință creștină a românilor moldoveni. Dar pentru liderii URSS era suficient și 0,0055%. Important era să existe „simboluri ale dezumanizării” poporului român care putea fi considerat „popor de canibali” demn de a fi condamnat în cel mai înalt grad. S-a născut astfel un complex de culpabilitate colectivă, auto-culpabilizare morală, sufletească și religioasă, auto-retrogradare națională. Astfel, odată cu genocidul fizic a avut loc și unul psihic ale cărui efecte se manifestă și azi.

Așadar, poporul român din R.Moldova trebuie considerat popor-martir. Curtea Penală Internaţională și toate statele lumii trebuie să condamne acest genocid.

Genocidul cultural, lingvistic, religios, cultural, economic, social, politic, psihic, a fost înfăptuit pe întreaga durată a ocupației sovietice; intensitatea lui a scăzut mult după 1985, în epoca Gorbaciov.

Genocidul prin dezmembrarea Basarabiei. Liderii URSS au înființat RSSM în 2 aug.1940, prin dezmembrarea Basarabiei — nordul și sudul fiind date injust, fără argumente etnice și istorice, RSS Ucrainene —, înfăptuindu-se astfel un etnocid cultural. Dezmembrarea a distrus unitatea românilor moldoveni, pentru a-i deznaționaliza și pentru a-i rusifica/ucrainiza rapid pe cei din teritoriile românești date RSS Ucrainene, colonizate imediat și masiv cu ucraineni și ruși. Efectul a fost devastator din punct de vedere etnic, cultural, economic, administrativ, social, religios, psihic etc.. Mii și mii de familii au fost despărțite de frontierele artificiale. Pentru ca RSSM să fie cât mai „anihilată”, URSS i-a luat ieșirea la Marea Neagră și la Dunăre, dând teritoriul respectiv RSS Ucrainene chiar dacă aceasta avea o întinsă ieșire la Marea Neagră, cu numeroase porturi.

Genocidul cultural prin deznaționalizare și rusificare. Exemple: Ponderea românilor a fost diminuată prin exterminare, deportări, colonizare masivă cu populații străine, în special ruși și ucraineni. Interzicerea totală sau parțială a limbii române. Interzicerea alfabetului latin și înlocuirea lui cu cel rusesc. Inventarea limbii artificiale „moldovenești”. Înlocuirea propriei identități românești cu una falsă: limbă „moldovenească”, popor „moldovenenesc”. Falsificarea istoriei Moldovei, a românilor moldoveni și a originii lor, care ar fi diferită față de cea a românilor din România. Politica urii față de frații etnici din România. Interzicerea simbolurilor naționale românești, a unor opere literare și muzicale românești, a unor eroi și creatori români, a întrevederii cu rude din România.

Genocidul cultural prin discriminare etnică. Interzicerea românilor moldoveni la nivelul conducerii URSS, al RSSM, la nivel județean, raional, orășenesc, adeseori chiar și sătesc. Inocularea ideii că „moldovenii” sunt un popor inferior. Dezvoltarea complexului de inferioritate etnică, conștientizarea „rușinii” de a fi „moldovean” care să meargă până la schimbarea identității naționale, evitându-se prenume românești și preferându-se unele rusești; rusificarea numelor de familie.

Subdezvoltarea industrială deliberată a RSSM care a dus la dezvoltarea unui complex de inferioritate națională.

Desconsiderarea capacităților intelectuale ale românilor moldoveni, etichetați ca popor „analfabet” (întrucât nu cunoaște alfabetul rusesc), needucat, incult, incapabil să vorbească și să scrie în „limba de stat”, „moldovenii nefiind în stare să practice profesii de răspundere, de înaltă calificare”.

Discriminarea pe criterii „politice”. Mulți erau declarați „dușmani ai poporului”. Membrii familiilor lor și urmașii lor erau discriminați, marginalizați, dați afară din serviciu etc..

Genocidul cultural prin reprimarea credinței creștine și impunerea ateismului. Desființarea a numeroase biserici și mănăstiri, transformarea lor în: cluburi (uneori, pe locul fostului altar era instalat bustul lui Lenin), centre de ateism, depozite, spitale de alienați mintal, grajduri. Au existat cazuri de profanare, devastare, incendiere, dinamitare a bisericilor și mănăstirilor, precum și de terorizare, bătaie, torturare sau ucidere a slujitorilor lui Dumnezeu. Propaganda ateistă era deosebit de activă întrucât liderii URSS știau că românii sunt cel mai religios popor creștin, conform statisticilor mondiale.

*

4. Genocidul antiromânesc înfăptuit între anii 1945-1964 de Uniunea Sovietică în România (denumită în perioada 1947-1964 Republica Populară Română/Romînă).

Numărul estimativ al victimelor genocidului fizic a fost de peste 1.000.000 de români uciși, iar cel al victimelor genocidului cultural, religios, cultural, economic, social și politic este reprezentat de o generație din populația românească a României sovietizate: peste 15 milioane de români.

Cel mai cumplit regim comunist din Europa postbelică a fost instaurat de URSS în 1945 cu forța armatei sovietice de ocupație și prin fraudarea masivă a alegerilor din 1946 (scorul electoral de 20-80% a fost inversat). Chiar dacă majoritatea autorilor genocidului antiromânesc nu erau români, mulți dintre simpli executanți erau români, astfel încât genocidul a avut și o dimensiune fratricidă.

Genocidul s-a soldat cu cele mai multe victime din Europa postbelică raportate la numărul populației. Au fost distruse elitele românești (politice, militare, culturale, universitare, religioase, țărănești).

S-a urmărit distrugerea ființei naționale prin intermediul genocidului fizic însoțit de genocidul cultural, economic, social, politic și, mai ales, religios, poporul român fiind cel mai credincios popor creștin din lume; credința i-a fost prigonită, batjocorită sau interzisă, impunându-se înlocuirea ei cu ateismul.

După anul 1958, când armata sovietică a fost retrasă în urma presiunilor făcute de liderul Gheorghiu-Dej care devenise adeptul comunismului „național”, genocidul antiromânesc a scăzut în intensitate. Efectele lui directe se vor stinge abia în 1964, odată cu amnistierea deținuților politici rămași în viață.

Pentru a nu lungi prezentul proiect, vă propun să citiți „Raportul pentru condamnarea regimului politic comunist din România ca nelegitim şi criminal” (11 pagini) redactat de subsemnatul, prezentat de BBC-România în 5 oct. 2005, publicat integral de ziarul de audiență națională „Ziua” în 24-26 oct. 2005. Linkuri:

https://gds.ong.ro/anunturi/raport-pentru-condamnarea-regimului-politic-comunist-ca-nelegitim-si-criminal-ianuarie-2006/

https://web.archive.org/web/20220517175029/http://www.ziua.ro/display.php?data=2005-10-24&id=187182

https://web.archive.org/web/20071015181937/http://www.ziua.net/display.php?data=2005-10-26&id=187349

În urma apelurilor repetate inițiate de subsemnatul, preşedintele României a condamnat  regimul comunist din România ca ilegitim şi criminal, la 18 dec. 2006, în faţa Camerelor reunite ale Parlamentului. https://web.archive.org/web/20090331052118/http://www.gds.ong.ro/apel.htm

 

Condamnarea internațională a genocidului comunist.

Interzicerea organizațiilor și ideologiilor comuniste și neocomuniste

 

PNC-SD trebuie să militeze pentru condamnarea internațională a comunismului și a genocidului comunist, cu peste 100.000.000 de victime ucise. Condamnarea trebuie să se soldeze cu interzicerea organizațiilor și ideologiilor comuniste (marxiste), neocomuniste (neomarxiste), interzicerea simbolurilor comuniste, a cultului și a memoriei publice a celor responsabili pentru genocidul comunist, interzicerea negării acestuia. Evident, nu va fi interzisă prezentarea organizațiilor, ideologiilor și simbolurilor comuniste în domeniul artei, ştiinţei, cercetării ori educaţiei.

Condamnarea trebuie să fie făcută atât în Parlamentul European cât și de către Curtea Penală Internațională, la inițiativa României, țară care a îndurat cel mai criminal regim comunist din Europa postbelică.

Condamnarea internațională a comunismului trebuie să se facă în baza unor rapoarte de țară, dar acestea să fie elaborate obligatoriu de secțiile de științe istorice ale academiilor naționale din țările în care au existat regimuri comuniste, așa cum am propus în Apelul pentru condamnarea internațională a criminalității și nelegitimității comunismului, apel semnat de sute de personalităţi din România şi din afara României, precum Monica Lovinescu, Vladimir Bukovsky, Stéphane Courtois, André Glucksmann, Alexander Litvinenko (apel publicat de “Revista 22”, 22 dec. 2006). https://web.archive.org/web/20090812052737/http://www.revista22.ro/apel-pentru-condamnarea-internationala-a-criminalitatii-si-nelegitimit-3326.html

Versiunea engleză (Appeal for the international condemnation of the criminality and illegitimacy of communism) a fost publicată în anul 2006 pe websitul Libertates.com :

https://web.archive.org/web/20090205233221/http://www.libertates.com/en/content/view/40/7/

https://web.archive.org/web/20080807160516/http://www.libertates.com/en/docs/appeal.pdf

 

București, 5 noiembrie 2025

 

Prof. univ. dr. Sorin Ilieșiu – senator de Sibiu între anii 2012-2016

 

*

 

CURRICULUM VITAE

Sorin ILIEŞIU

Mențiuni speciale:

– În anii 1974 și 1977 am refuzat să devin informator al Securității.

– Între anii 1978-1989 am fost membru (fără funcții) al Partidului Comunist Român, alături de alți 3.800.000 de români, situație asumată public în demersurile mele pentru condamnarea comunismului.

– „Revoluționar fără certificat, indemnizație, terenuri și alte privilegii”. În 21 decembrie 1989, în București, la orele amiezii, am făcut parte din grupul de protestatari anticeaușiști din fața actualului Hotel Radisson, în timp ce Ceaușescu își ținea discursul în actuala Piață a Revoluției.

– Participant la peste o mie de emisiuni de dezbateri politice între anii 2000-2025, la toate posturile TV de audiență națională.

*

– 1974: diplomă de bacalaureat, Liceul de Arte, Baia-Mare, Șef de promoție.

– 1974-1975: serviciul militar, TR, Vânători de munte. Sergent-1975, sublocotenent-1979.

– 1979: licenţiat în Arte, Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I. L. Caragiale”, Bucureşti, Facultatea de Film, Şef de promoţie.

– 1979-1990: director de imagine la Centrul de Producţie Cinematografică „Bucureşti”. Autor al imaginii unui număr de zece filme de ficţiune de lungmetraj, distinse cu premii naţionale şi internaţionale.

– 1990-2025: regizor/co-regizor, scenarist/co-scenarist a peste 20 de filme documentare distinse cu premii naţionale şi internaţionale.

– 1990-2022: profesor universitar (inițial, conferenţiar) la Facultatea de Film, Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică “I. L. Caragiale” – Bucureşti.

– 1995-2001: decan al Şcolii Superioare de Jurnalistică (SSJ), Bucureşti.

– 1991-2001: titular al cursului Comunicare prin imagine, predat la SSJ și la Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării – Universitatea București.

– 2005:  doctor Magna cum laude în Cinematografie şi Media.

– 2012: autor al volumului „Infernul vândut ca paradis”, Ed. Junimea, Iaşi

*

– 2000: director general – ROFILM S.A. (fostul Centru de Producţie Cinematografică „Bucureşti”)

– 2013-2017: vicepreşedinte al Uniunii Cineaştilor din România

– 2018, 2017, 2016, 2015, 2014, 2013, 2012, 2011, 2010, 2009, 2008, 2007, 2005, 2003, 2000, 1998: membru al Juriilor Premiilor anuale acordate de Asociaţia Profesioniştilor de  Televiziune din România.

– 2012-2016: membru în Senatul României; membru în următoarele comisii ale Senatului: Comisia pentru cultură și media; Comisia pentru Drepturile omului, culte și minorități; Comisia pentru românii de pretutindeni

– 2016: Universitatea Națională de Apărare „Carol I”, Colegiul Național de Apărare, Departamentul pentru studii de securitate și leadership,  Programul postuniversitar „Securitate și bună guvernare”. Certificat de atestare nr.1665/25.11.2016.

 

ACTIVITATE CIVICĂ

– 1990 (aprilie) – 2012 (februarie): membru al Grupului pentru Dialog Social.

– 1990: membru fondator al Alianţei Civice; 2000-2010: membru al Senatului Alianţei Civice; 2005-2010: vicepreşedinte al Alianţei Civice.

– 2005 (28 aprilie): autor al „Proclamaţiei pentru România” (publicată de ziarul “Ziua” în 30 apr.2005, pag.1), prin care se solicită pentru prima dată în România procesul comunismului şi decomunizarea României. Cităm dezideratul nr.1 al Proclamației: „Având în vedere că România a îndurat cel mai cumplit regim comunist din Europa, ea fiind singura ţară în care înlăturarea comunismului s-a făcut cu vărsare de sânge, România trebuie să fie prima ţară în care să aibă loc Procesul Comunismului. Propunem organizarea acestuia în cursul anilor 2005-2006, condamnarea tuturor crimelor, ororilor şi abuzurilor comise de regimul comunist; condamnarea celor mai multe dintre acestea ar trebui să fie exclusiv morală, în spiritul iertării creştine şi al reconcilierii naţionale.”

– 2005 (4 oct.): autor al „Raportului pentru condamnarea regimului comunist din România ca nelegitim şi criminal” (publicat de BBC-România, 5 oct. 2005. Raportul a fost publicat integral de: ziarul “Ziua” în 24 şi 26 oct.2005 cu titlul Procesul comunismului; web-site-ul Grupului pentru Dialog Social, în 10 martie 2006; “Revista 22”, suplimentul „22 plus”, în  21 martie 2006).

-2005 (19 oct.): autor al Apelului către preşedintele României pentru condamnarea regimului comunist ca nelegitim şi criminal, în baza Raportului publicat de subsemnnatul în 4 oct. 2005 de BBC-România (apel publicat în 24 şi 26 oct. 2005 de ziarul “Ziua”, împreună cu textul integral al respectivului Raport, cu titlul „Procesul comunismului”).

– 2006 (10 martie): autor al unui nou „Apel către preşedintele României pentru condamnarea  regimului comunist din românia ca nelegitim şi criminal” (publicat de majoritatea ziarelor de audiență națională, apel semnat de peste 700 de personalităţi şi de peste 40 de organizaţii civice şi sindicale din România reprezentând peste un milion de cetăţeni. Apelul a fost înregistrat la cancelaria președinției, având ca ca anexă Raportul menționat.

– 2006: membru al Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România și co-autor al „Raportului Final” al acestei Comisii, în baza căruia, la 18 dec.2006, preşedintele României a condamnat regimului comunist din România ca ilegitim şi criminal.

– 2006 (17 mai): autor al „Apelului pentru condamnarea internaţională a criminalităţii şi nelegitimităţii comunismului”, apel semnat de sute de personalităţi din România şi din afara României precum Monica Lovinescu, Vladimir Bukovsky, Stéphane Courtois, André Glucksmann, Alexander Litvinenko (apel publicat de “Revista 22”, 22 dec. 2006).

– 2008 (august  23): autor al „Proclamaţiei pentru decomunizarea României”.

– 2009 (martie 12): „Apelul pentru condamnarea comunismului în Parlamentul European şi pentru condamnarea pactului Hitler-Stalin”, apel semnat de peste 800 de personalităţi din România şi din afara României.

– 2019 (3 febr.): APEL pentru cel mai urgent proiect de țară: prevenirea dispariției României,  a poporului român și a limbii române.

– 2020 (iunie 2) – la 100 de ani de la semnarea Tratatului de la Trianon: Scrisoarea deschisă către d-l János Áder – președinte, și d-l Viktor Orbán, premierul Ungariei, pentru reconcilierea româno-maghiară pe baza recunoașterii genocidului antiromânesc înfăptuit de Ungaria în Transilvania de Nord

– 2021 (14 martie): Petiție pentru reconcilierea româno-maghiară – adresată d-lui Kelemen Hunor, Președintele UDMR, viceprim-ministru al României.

– 2023 (mai 19): autor al „Proclamației pentru reunirea Republicii Moldova cu Patria-mamă România”.  

– 2023 (august 30): Apel pentru recunoașterea genocidului antiromânesc înfăptuit de Ungaria în Transilvania de nord.

 

DISTINCŢII pentru activitatea civică

– 1991: medalia „Academiei pentru Devotament Naţional” (cu sediul în Franţa) – filiala din România.

– 2008: „Crucea Casei Regale a României”, însoţită de brevetul subscris nr.54, conferite şi înmânate de M.S. Regele Mihai I al României.

– 2010: „Medalia Revoluţiei” însoţită de brevetul nr.77, conferite de „Fundaţia Naţională a Revoluţiei din Decembrie 1989 – Timişoara”. Medalia a mai fost acordată unor personalităţi precum Papa Ioan Paul al II-lea, Regele Mihai I, George Bush, Mihail Gorbaciov, Lech Walesa, Vaclav Havel, Doina Cornea, C-tin Ticu Dumitrescu.

– 2011: Diploma de Excelenţă şi placheta “Personalitatea anului 2011 pentru o Românie Europeană” conferite de „Fundaţia Eurolink – Casa Europei”.

 

OPINII despre Sorin Ilieșiu:

Alex. ŞTEFĂNESCU [autor al „Istoriei literaturii române contemporane (1941-2000)”, distinsă cu Premiul Academiei Române]: „Cartea lui Sorin Ilieşiu, Infernul vândut ca paradis, poate fi considerată o performanţă intelectuală, fiind o combinaţie de reflecţie şi revelaţie. Înţelegerea atotcuprinzătoarea a istoriei recente şi a prezentului, face ca parcurgerea cărţii să reprezinte pentru cititor o baie de adevăr. Pagini zguduitoare sunt consacrate comunismului. … Nu ştiu să se fi scris în ultimii ani fraze rechizitoriale, mai tranşante şi mai expresive la adresa comunismului decât cele ale lui Sorin Ilieşiu. Numai Petre Ţuţea mai avea asemenea iluminări de justiţiar.”

Marius OPREA (scriitor, doctor în științe istorice): „Cine nu-l cunoaşte pe Sorin Ilieşiu? De departe, cea mai activă voce a societăţii civile, autor sau coautor al numeroase iniţiative civice, dintre care notabilă e aceea care a dus la condamnarea comunismului, Sorin Ilieşiu s-a dovedit pentru toţi cei ce îl cunosc şi un devotat prieten, un om pentru care dreptatea nu e un cuvânt, ci un scop. Perseverenţa luptei lui cu abuzurile Puterii, în încercarea de a împiedica şi amenda derapajele politice o dovedesc din plin. Dar Infernul vândut ca paradis mi-a demonstrat că Sorin Ilieşiu este şi un eseist de mare valoare, preocupat de ceea ce s-a petrecut cu noi în anii regimului comunist. Cu sufletele noastre. Abia acum, după lectura acestei cărţi, pot spune că îl cunosc pe Sorin Ilieşiu – un om puternic, viu şi bun, un etalon al onestităţii şi modestiei în prezent, totodată privind şi judecând lucid şi cu o nedisimulată tristeţe trecutul comunist.”

Acad. Nicolae DABIJA: „Sorin Ilieşiu face o vivisecţie a regimului comunist, cu incursiuni în istorie. […] Ceea ce face Sorin Ilieşiu seamănă cu o operaţie pe cord deschis, fără anestezie. El spune adevărul întreg. Cartea lui e mai mult decât necesară. Sorin Ilieşiu vine să ne atenţioneze: nu există infern cu faţă umană, nu credeţi în religia răului, nu credeţi în „adevărurile” care spun numai minciuni. El devine, prin memoria moştenită, un martor important la viitorul proces al comunismului.”

Varujan VOSGANIAN (nominalizat în anul 2015 pentru Premiul Nobel pentru Literatură): „Sorin Ilieşiu este o figură aparte a ultimilor douăzeci de ani: mânat de idealuri, mereu aflându-se de partea bună a istoriei, scormonitor, până la obsesie, după adevărurile istoriei recente, autorul unor pelicule memorabile despre realităţile tulburătoare ale anilor ‘90 şi despre eroii acelor ani, necontaminat de ambiguităţi şi neistovit de atâtea decepţii. Această carte a lui Sorin Ilieşiu devine, în sensul acesta, o carte de lecuire”.

Lucia HOSSU LONGIN (realizator TVR): „Îl ştiu pe Sorin Ilieşiu din filmele lui. Este cea mai bună cunoaştere. Cel mai veridic atestat al atitudinii sale fără reproş în momente cheie ale luptei pentru democraţie de după decembrie 1989. Niciodată n-a creat nimic împotriva conştiinţei sale. Este un luptător neînfricat pentru adevăr, de multe ori îl chem telefonic şi vorbim pentru că am nevoie de curajul, de curăţenia lui sufletească. Această integritate morală e o calitate rară la intelectualul român.”

Radu F. ALEXANDRU (dramaturg, politician): „Opţiunea, atitudinea lui Ilieşiu este implacabilă şi impecabilă, din punct de vedere al mobilizării, al credinţei cu care, de multe ori singur, duce o bătălie pe care, în condiţii normale, ar fi trebuit să şi-o asume întreaga naţiune.”

Bedros HORASANGIAN (scriitor, jurnalist): „…mai există şi oameni ca Sorin Ilieşiu. Care nu cedează, oricât de singur ar rămâne. Mai există spirite care chiar cred în etică, adevăr, dreptate, libertate de expresie. Mai există oameni de ispravă, care să nu cedeze contingentului, conjuncturalului şi evidenţelor şi să creadă în continuare că acest odios comunism poate fi scos din istorie. Cartea lui Sorin Ilieşiu, oricât de pătimaş ar fi scrisă pe alocuri, este un îndreptar pătimaş al propriei noastre istorii. Al memoriei fiecăruia dintre noi.”

Radu ULMEANU (scriitor, jurnalist): „Cartea lui Sorin Ilieşiu despre comunism surprinde, în formulări memorabile, nu numai esenţa comunismului, ci şi limbajul de care s-a folosit pentru a-şi încetăţeni uriaşa mistificare. Cred că o asemenea condamnare a acestui sistem politic fariseic şi suicidar pentru naţiunile care i s-au supus, e, dacă nu unică – prin vehemenţă, documentare, putere de convingere – atunci foarte rară…”