Majoritatea românilor consideră că situaţia generală a ţării este mai rea comparativ cu cea din urmă cu 30 de ani, potrivit rezultatelor unui sondaj INSCOP

Provincia Huila, locul în care chiar se moare de sete

Lunile întregi fără ploi au secătuit viața din această regiune vastă din Angola de Sud și au adus comunitățile în pragul foametei. Oamenii trebuie să meargă pe jos mai mulți kilometri pentru a găsi apă sau fructe, pentru care trebuie să concureze cu animalele sălbatice. Guvernul angolez a început recent să construiască trei baraje de apă în provinciile Cunene și Huila. Ministerul Apelor a declarat că barajele vor reduce semnificativ impactul secetei în regiunile afectate. „Creăm o rezervă de apă pentru a satisface nevoile populației, ale animalelor și ale activității agricole, mai exact ale irigațiilor”, a declarat Manuel Quintino, directorul general al Institutului Național de Resurse de Apă din cadrul Ministerului Energiei și Apelor.

Proiectele, evaluate la 630 de milioane de dolari, se bazează pe devierea debitului principalelor râuri. Însă, ecologiștii și-au exprimat îngrijorarea cu privire la posibilele daune aduse ecosistemelor fragile, despre care spun că ar putea agrava schimbările climatice. „Aceste soluții, de deviere a râurilor prin diferite baraje, pot altera ecosisteme întregi. Prin urmare, este necesar să existe evaluări foarte sensibile cu privire la ce schimbări ar putea fi provocate de devierea râurilor. Nu numai la nivelul populațiilor, al speciilor care trăiesc în râuri”, a precizat Érica Tavares, biolog de mediu și activistă.

Provinciile Cunene și Huila sunt unele dintre cele mai sărace din Angola și predispuse la condiții meteorologice nefavorabile. Potrivit Programului Alimentar Mondial, lipsa de ploi, în perioada noiembrie 2020 și ianuarie 2021, a dus la cea mai gravă secetă din ultimii 40 de ani.

În perioada colonială, guvernul portughez a considerat Angola drept bijuteria coroanei sale de peste mări. Acesta a făcut din colonie o țintă a unor planuri ambițioase de colonizare și a încurajat investițiile în economie. Ca urmare a acestor eforturi, economia angoleză a cunoscut o creștere rapidă în anii 1970, principalele produse de export fiind cafeaua, sisal, diamantele și petrolul. În marile orașe s-au dezvoltat, de asemenea, unele industrii ușoare. Însă, această creștere a fost dezechilibrată, majoritatea profiturilor fiind concentrate în mâinile unei mici clase de coloniști, în timp ce majoritatea populației a fost relegată în proiecte de muncă forțată sau obligată să vândă produse agricole la prețuri extrem de scăzute către consiliile de marketing. Inegalitatea veniturilor și a oportunităților a jucat un rol semnificativ în dezvoltarea mișcărilor naționaliste. La momentul independenței naționale, în 1975, a avut loc un exod masiv de muncitori portughezi calificați și, din cauză că statul colonial nu a reușit să dezvolte în mod adecvat sistemele educaționale locale și oportunitățile de angajare, puțini angolani au fost disponibili pentru a le lua locul. Pierderea de capital și de competențe a avut un impact negativ imediat asupra dezvoltării economice. În plus, noul guvern a încercat să impună dezvoltarea socialistă după un model sovietic și cubanez, care includea un grad ridicat de participare a statului în economie, cum ar fi prin intermediul întreprinderilor agricole colective și a celor de stat. Capitalul străin a fost adesea naționalizat, iar ratele de schimb au fost stabilite în mod artificial la un nivel ridicat. Economia a fost, în continuare, paralizată de un război civil, care a strămutat o mare parte din populație, a distrus instalațiile fizice și a perturbat transportul mult mai mult decât o făcuse războiul de gherilă anterior. Combinația dintre reorganizarea economică și război a provocat un colaps economic virtual, care abia dacă s-a mai atenuat de atunci. La sfârșitul anilor 1980, de exemplu, cheltuielile pentru apărare constituiau aproape jumătate din bugetul total, în timp ce rata anuală a inflației a depășit 900% în 1994 și peste 2.500% în anul următor.

Producția de alimente a ajuns la niveluri atât de scăzute încât alimentele au fost importate sau furnizate de ajutoare străine și de surse umanitare, deoarece condițiile de foamete sau aproape de foamete au predominat în mare parte din țară de la mijlocul anilor 1980 până după încheierea războiului civil în 2002. Alte exporturi agricole, cum ar fi cafeaua, au încetat efectiv să mai fie produse până după încheierea războiului. Doar industria petrolieră, care nu a fost naționalizată sau reglementată și a fost oarecum ferită de război, a reușit să producă venituri regulate. Cu toate acestea, industria petrolieră angajează încă puțini localnici și investește puțin în economia angoleză, majoritatea redevențelor revenind statului. Diamantele au asigurat, de asemenea, un venit substanțial, în special pentru forțele UNITA, care au controlat multe dintre minele de diamante în timpul războiului.

Acest fermier o să bea apa care rămâne după ce se satură bovinele. Dacă vitele mor de sete, fermierul o să moară la rândul său, de foame. Aceste scene și evenimente fac parte tot din „lumea” noastră, dragi cititori!


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

A apărut cartea „Decembrie 1989. Un talmeș-balmeș bine regizat”

După ani și ani de documentări, discuții cu unii dintre actorii implicați în evenimentele din decembrie, Ion Cristoiu a terminat de scris cartea „Decembrie 1989. Un talmeș-balmeș bine regizat”.
Apăsați aici pentru mai multe detalii
Invitații cristoiublog

Invitații cristoiublog

Invitații cristoiublog

Invitații cristoiublog

Invitații cristoiublog