PSD, bolnavul politicii românești

Ne place sau nu, de PSD, acest bolnav al politicii românești, depinde orice încercare de a forma un guvern stabil. În acest context se aude tot mai des îndemnul ,,PSD trebuie să se reformeze”. Înțeleg că PSD trebuie fardat pentru a da bine în poza noului guvern, girat de domnul președinte Dan și de USR, dar, de aici până la a crede că PSD se poate schimba este cale lungă.

Mai întâi, trebuie stabilit exact ce este de fapt PSD. Oricine s-a uitat cu atenție la PSD știe că acesta nu este un partid ci un clan politic, o mașină de propulsat șmecheri la putere, o interfață prin care ,,social-democrații” se mufează la resursele statului. Mai ales pentru cei mai tineri, care confundă în mod periculos social-democrația cu PSD și PCR, trebuie spus clar că PSD este un clan politic al cărui unic scop a fost și este propulsarea aleșilor și clientelei în poziții din care se poate trăi bine pe spinarea celor pe care PSD se laudă că-i reprezintă. Cu acest unic obiectiv în minte, PSD a sacrificat orice ideologie și a eliminat orice membru care ar fi putut dăuna obiectului principal de activitate: îmbogățirea activului de partid și a caracatiței din jurul partidului. Caracatița, încrengătura de interese PSD, reprezintă un fenomen social întins pe trei decenii care merită un studiu sociologic dedicat. În esență, dacă analizăm orice județ în care acest partid a avut puterea, observăm că PSD este infiltrat în tot și în toate, că PSD nu este doar un partid ci este un imens conglomerat de interese, fin interconectate, bazat pe relații personale și de clan. La nivel județean și nu numai, oamenii de afaceri depind de PSD pentru contracte, bugetarii depind de PSD pentru slujbe, micii antreprenori depind de PSD pentru evitarea controalelor, etc. În 35 de ani de pesedism au apărut nu doar baroni celebri ci și o burghezie roșie, adică o adevărată curte a baronului, o ,,lume bună”, închisă celor de dincolo de zidurile castelului pesedist. Această elită a ajuns să-și fie suficientă, trăiește în lumea ei iar relațiile sociale și economice sunt derulate în cadrul închis al acesteia. S-a ajuns în punctul în care burghezia pesedistă a creat familii politice puternice care controlează partidul la nivel județean și național. Nu de puține ori aceste familii ajung chiar să-și căsătorească copiii pentru a conserva și multiplica puterea, averea și influența în partid și în stat. ,,Încuscrirea”, fie ea politică, economică, administrativă sau chiar la Starea civilă, a unit în 30 de ani lumea pesedistă până la stadiul de clan. Și uite așa, în ciuda lui Marx, capitalul ,,roșu” trage la capital ,,roșu” iar păduchele proletar la păduche proletar. Ce nu a prevăzut Marx este că păduchele proletar va ajunge să voteze capitalistul socialist asupritor și să-l țină din taxe. Cât a fost Marx de deștept dar asta nu a prevăzut. Din acest motiv, cu toată mintea lui, Marx nici șef de organizație comunală PSD nu ar fi ajuns.

E drept că săracul norod din județele controlate de burghezia roșie nici nu are altă șansă reală să supraviețuiască economic. Oamenii de rând, ori pleacă la muncă în occident ori pupă mâna baronetului pesedist și capătă un oscior de ros. Până la urmă, de nevoie, oamenii se adaptează pentru ca să supraviețuiască în acest mediu potrivnic pe care, culmea, l-au creat prin votul lor. Și uite așa burghezia roșie, pe banii publici, are și vasali sau servitori din rândul norodului aservit pe linie economică. Asculți de burghezia roșie, supraviețuiești, nu asculți ești anulat economic și social. Cine locuiește într-un județ PSD știe ce spun aici.

Și ce să mai zici de norod când și cei cu oarece stare, funcție și educație nu sunt nici ei imuni la atracția traiului bun din bula pesedistă. Mulți patroni, funcționari de rang înalt, liber profesioniști, magistrați, adică oameni care nu mor de foame ca norodul de rând, capitulează în fața tentației. Așa se explică fenomenele de ,,împerechere selectivă” și auzim că directoarea cutare e nevasta psd-istului cutare, că procurorul cutare ține fata mahărului PSD cutare, că fata senatorului PSD cutare s-a căsătorit cu judecătorul cutare, că doctorul cutare s-a numit șeful spitalului după ce s-a însurat cu fata pesedistului cutare, că patronul cutare are un mare succes în afaceri cu statul după ce a botezat copilul pesedistului cutare, etc. Ideea este să fii rudă cu acest ,,cutare” de la PSD. Fără un ,,cutare” viața e mai grea.

Tot ce este relevant social și economic în județ se face în bula asta închisă a lumii PSD-iste, fie de dragul averii și puterii fie pentru a supraviețui de azi pe mâine. Acesta este în 2025 sistemul creat de PSD în județele conduse de ei (sau conduse la comun cu PNL). Drept urmare, lumea, mare sau mică, joacă după cum cântă PSD pentru a supraviețui sau trăi bine. Astfel, ce pare posibil la București pe linie de schimbare este în contra instinctului de conservare la putere la Buzău, Focșani, Giurgiu, Alexandria sau în alt fief PSD. De vreme ce reformarea PSD ar fi sinonimă cu destructurarea din interior a acestei caracatițe, cine din bula PSD ar fi nebun să vrea așa ceva? Crede cineva că lumea PSD, mare sau mică, va renunța la putere și bani, la poziția de stăpâni reali ai României, de dragul reformării PSD?

Și apoi mai vine și chestiunea politicii de cadre a PSD, alt aspect care face imposibilă schimbarea în bine a acestui partid. De la mazilirea domnului Năstase și ieșirea la pensie a domnului Iliescu partidul acesta a fost condus de oameni impuși de baronii locali și marile familii pesediste. Oricât de mari pot părea numele Geoană, Ponta, Dragnea, Dăncilă, Ciolacu, au fost doar niște pioni, niște interpuși între burghezia PSD și norod. Calitatea comună tuturor acestor pioni: loialitatea față de baronet, față de puterea reală din teritoriu. De proaspătul interimar Grindeanu ce să mai spunem? Altfel suna Corlățean sau Stoiciu.

Cert este că, nici de pe buza gropii în care stă să cadă, PSD nu pune la cârmă pe cineva capabil ci, din nou, pe cineva loial. Ca în orice clan și în clanul PSD a primat și va prima loialitatea și nu calitatea. Din acest motiv, din 2005 încoace, PSD a avut lideri județeni și naționali din ce în ce mai slabi și din ce în ce mai loiali baronetului pesedist și ideii de ,,partid corporație”. Mai mult, în ultimii 20 de ani PSD a proclamat viclenia, șmecheria și compromisul drept condiții pentru accederea în partid iar partidul s-a umplut de oportuniști, analfabeți, bișnițari și combinatori. Câțiva oameni de fațadă și în rest numai combinatori.

Drept urmare, se pune întrebarea: cine și cu cine și de ce să facă reformă în PSD?

Înțeleg că gruparea pesedistă disperată să rămână și pe viitor la guvernare, dar și PNL, USR și președintele Dan, vor un PSD fardat și deghizat pentru a-l face cât de cât adecvat unei noi alianțe de guvernare, dar asta nu poate trece drept reformă și nu poate masca putregaiul profund din PSD.

Nici măcar trecerea în opoziție, cerută de ,,tabăra reformistă” din PSD, nu-i mai poate salva din motive legate de modificarea structurii electoratului dar și de reticența notorie a multor pesediști de a pleca de la ,,borcanul cu miere”. Așa ,,îmburgheziți” cum au devenit îmi este greu să-i văd pe pesediști făcând foamea în opoziție. Deci, adevărul este că PSD nu se mai poate reforma. Desigur, pentru a supraviețui, burghezia PSD e gata de orice operațiune de rebranding sau chiar să treacă în tabăra oricui, numai bani să iasă.

Nici măcar la capitolul mimării verbale și comportamentale a apartenenței la doctrina de stânga pesediștii nu mai stau bine. Acum ceva ani măcar aveau vorbele de stânga la ei. În 2025, până și Ion Iliescu sună mai bine decât Ciolacu sau Grindeanu. Dintr-o postură ce are mai mult a face cu una de personaj al istoriei noastre recente, în mod involuntar și probabil ca reflex al limbajului de lemn specific anilor 60, totuși Iliescu a făcut oarece recomandări președintelui Dan în cel mai pur limbaj social-democrat. În straniul mesaj de felicitare adresat președintelui ales Dan, pe lângă frazele standard adresate în asemenea ocazii, fostul președinte Iliescu, conștient sau doar cu titlu de text de umplutură, strecoară și câteva îndemnuri către ,,cârlanul” de la Cotroceni în cel mai pur jargon social-democrat, cităm: ,,grijă față de bunăstarea tuturor românilor” și ,,puterea de a rămâne fidel idealurilor de echitate socială și progres”.

Nu sună deloc rău dar credem că aceste recomandări ar fi trebuit făcute de domnul Iliescu loazelor din PSD prin anii 90, când apucăturile rele de azi ale pesediștilor erau în plină formare. Frumoase gânduri, dar, cum spuneam, ar fi fost minunat dacă decanul de vârstă al politicii românești adresa aceste îndemnuri prin anii 90 unor tineri pesediști care, încă de pe atunci, dădeau semne de apucături incompatibile cu social-democrația. Tinerii de atunci sunt șefii de azi. Dacă atunci ar fi fost croiți bine pe CV-ul politic de nuiaua fondatorului poate copiii minune ai social-democrației nu ajungeau să construiască în următorii 30 de ani cel mai strâmb stat social din Europa, cu cele mai adânci discrepanțe sociale, cu bunăstare doar pentru unii și sărăcie pentru mulți, cu lipsă acută de echitate socială și progres, cu cetățeni educați de formă. Privind în trecut la cum domnul Iliescu a sădit copacul PSD fără însă a se asigura că el crește drept și văzând cât de strâmb și plin de putregai este azi acest copac, ne dăm seama nu doar că reformarea PSD este imposibil a se mai face în 2025 dar și că ea era musai a se face prin 1996.

Oricât de bizară ar părea scrisoarea domnului Iliescu în contextul politic al anului 2025, totuși, cele două recomandări făcute domnului Dan mi se par nu doar esențiale ci și definitorii pentru agenda noului președinte dar și a Guvernului cristalizat sub puterea mandatul său, eventual și cu PSD în el. Poate că aceste vorbe nu au nicio valoare pentru cel ce le-a emis sau pentru PSD și poate că ele au fost produse dintr-un soi de automatism terminologic al unui fost activist comunist, dar să ne ferească Dumnezeu dacă aceste cuvinte nu au niciun ecou sau valoare în mintea celui căruia i-au fost adresate.

În concluzie, cred că președintele Dan mai are, încă, posibilitatea de a avea grijă de bunăstarea tuturor românilor și ocazia de a rămâne fidel idealurilor de echitate socială și progres. Din păcate, Ion Iliescu și PSD nu mai au această șansă. Atenție, domnule Dan, să nu ajungeți la 95 de ani să recomandați altora ce nu ați făcut dumneavoastră atunci când puteați și trebuia să o faceți.