PSD condamnat să devină un partid de stânga

Senatorul Titus Corlăţean a anunţat că a luat decizia de a candida pentru funcţia de președinte al PSD. Scopul declarat: revitalizarea formaţiunii. De fapt, dacă este să fim sinceri, scopul este chiar salvarea PSD de la dispariție. Pare că vântul schimbării bate și la PSD, deși, de bătut a mai bătut el … dar rar și degeaba. Spun asta deoarece ultimul om care a încercat cu adevărat să reformeze PSD a fost Ion Iliescu, tocmai în anii 2004 – 2005 și afacerea s-a terminat prost și pentru el și pentru PSD.

Acum 20 de ani, pe fondul unor probleme de imagine, credibilitate și performanță electorală, asemănătoare celor de acum, pe 27 august 2004, Congresul Extraordinar PSD l-a invitat pe Ion Iliescu să se întoarcă la conducerea PSD cu mandatul clar de a reforma partidul și a face uitată era baronilor locali și a socialismului de caviar.

Se pare că Iliescu a lucrat intens și chiar a pregătit un plan de reformare și de reașezare ideologică pe baze cu adevărat social-democrate, un element esențial fiind limitarea exceselor baronilor locali și reducerea puterii de influență a acestora la nivel central. Se părea că tot partidul dorește o reformă de substanță și profunzime. Apoi a venit ziua de 21 aprilie 2005, când, la Sala Palatului, a avut loc congresul PSD. Într-o lovitură pusă la cale de baronetul PSD Ion Iliescu este trădat și înlăturat de la conducerea PSD, funcţia fiind preluată de Mircea Geoană. Astfel a fost dat uitării planul de reformare propus de Iliescu. Aceasta a fost prima și ultima tentativă reală, cu substrat ideologic, de reformare a PSD. A urmat o continuă degradare a calității membrilor PSD din fruntea partidului, reforme de fațadă, un accelerat proces de ,,îmburghezire” a elementelor din conducere, abandonarea totală a crezului politic de stânga, alianțele în contra naturii cu PDL, PNL și acum cu PNL și USR și susținerea unui guvern de dreapta care pune în cârca electoratului PSD greul austerității. Toate acestea deoarece, de fiecare dată, din 2005 și până azi, PSD a ales drumul banilor și nu pe cel al respectului pentru ideologie și electorat.

Tot de dragul banilor sunt și azi la guvernare numai că peisajul electoral din 2025 este total diferit față de cel din 2005. Duși sunt anii în care, electoral vorbind, balta avea destul pește, pește ușor de păcălit de baroni cu lozinci de stânga goale de conținut. Pomana electorală s-a terminat. În 2025 bazinul electoral PSD s-a diminuat pe cale naturală, curentul suveranist a furat enorm din peștele rămas în baltă iar candidații PSD nu sunt capabili să treacă în turul doi al prezidențialelor.

În acest context, îmi este teamă că alegerea unui președinte, chiar și în persoana  domnului Corlățean, nu va fi suficientă, deși ar fi un enorm progres față de ce conducere are acum PSD. Este evident că, pentru a se salva, PSD trebuie să iasă urgent de la guvernare, chiar și cu prețul unor anticipate, pentru a se redefini în opoziție drept un veritabil partid de stânga și un apărător al electoratului său.

Nu mai poate fi ignorat fenomenul de pierdere a electoratului în favoarea AUR și chiar către USR. Mai mult, enorm de mulți oameni cu vederi de stânga s-au dezangajat politic văzând că PSD nu-i (mai) reprezintă.

În acest context, dacă PSD nu intră urgent în opoziție și nu vine cu o atitudine din care să rezulte clar că s-a lepădat de metehnele și greșelile trecutului atunci electoratul său va migra către AUR și chiar USR sau către un viitor partid de stânga.

PSD trebuie să țină seama că Nicușor Dan, un politician mult mai abil decât ceea ce se credea inițial, are drept obiectiv aducerea USR în poziția de partid dominant, la început prin acapararea electoratului PNL și, apoi, chiar prin ruperea de electorat de la PSD. Spre lauda USR și a domnului Nicușor Dan, strategia genială de a îngropa PNL prin decontarea de către Bolojan a costului austerității merge de minune. Tot de minune merge și strategia de a îngropa PSD prin facerea lui coautor la niște măsuri de austeritate care dau tare în electoratul pesedist.

În acest ritm, în maximum doi ani, vor rămâne în România doar două partide relevante, USR – care va canibaliza PNL și AUR – care va lua grosul din PSD. Chiar și acum, mulți PSD-iști contemplează alternativa de a trece la AUR dacă partidul o ia în jos. Deci, este posibil ca în 2027 să avem doar două mari partide dominante, USR și AUR, cu USR drept partid prezidențial și favorit la formarea Guvernului.

În acest moment și context, PSD poate alege drumul greu dar corect al ieșirii de la guvernare și reformării în opoziție, sub un lider precum domnul Corlățean. De asemenea, ca și până acum, PSD poate alege drumul tentant al banilor și intereselor, rămânând la guvernare sau poate merge pe drumul unei alianțe cu AUR ce le-ar permite, cel puțin teoretic, formarea unui nou guvern și păstrarea PSD conectat la resurse. Instinctul îmi spune însă că PSD va dispărea înghițit de AUR dacă nu va alege prima variantă, aceea a drumului greu dar corect. De data asta chiar nu mai merge cu jumătăți de măsură și, pentru prima dată în istoria sa, PSD și pesediștii chiar trebuie să devină cu adevărat de stânga.

Este ironic cum, după 36 de ani de la înființare, PSD nu mai are altă șansă de supraviețuire decât să devină, în sfârșit, un partid de stânga. Altfel se condamnă la extincție și ne condamnă pe toți la un viitor politic în care vom fi nevoiți să alegem între două alternative radicale, una neoliberală (USR) și alta naționalistă (AUR). Eu unul nu mă regăsesc în aceste variante politice și cred că sunt enorm de mulți oameni ca mine care așteaptă de ani buni o reală alternativă de stânga.

În acest moment, PSD nu opune nimic userismului și suveranismului, lăsând abandonat culoarul de stânga al politicii, aspect care predispune la derapaje democratice severe și lasă practic necontrolate și necenzurate aceste două curente radicale care pot duce, lăsate de capul lor, la dictatură și totalitarism.

Deci, de dragul ideii de stat social, social democrație, echilibru și diversitate politică, de dragul celor mulți care încă mai cred sincer în social-democrație, sper ca domnul Titus Corlățean și echipa sa reformatoare, sau cineva asemenea, să se impună în fruntea unui PSD cu adevărat de stânga.