Nicolae Ciucă: Am convenit ca până la soluţionarea acestor probleme să nu îmi depun mandatul şi să îmi asum în continuare responsabilitatea funcţiei de premier

PSD-PNL sub spectrul USL. Evoluție și prognoze

Definiții

  1. USL a fost primul exponent politic al Factorului Intern, ca proiect pilot în procesul de recuperare al României.
  2. Factorul Intern nu este reprezentat de servicii. Factorul Intern este o construcție mistică reprezentat de o sumă de indivizi, dar pentru o mai bună înțelegere el trebuie privit ca un fenomen. Un fenomen care are ca obiectiv fundamental recuperarea României din statutul de colonie.
  3. Factorul Extern reprezintă totalitatea intereselor nelegitime și nelegale ale străinilor în România. Interese de putere.

Prognoze sintetice

  • Liberalii nu mai au capacitatea de a reacționa. Non-combatul guvernamental nu derivă din onestitatea în relația cu partenerii, ci din faptul că nu mai au resursele interne de a se poziționa inteligent referitor la teme sensibile.
  • Miza lui Iohannis este revărsarea structurii PNL (consolidată pe fostul PDL) spre noul pol de dreapta PMP+USR+Forța Dreptei.
  • Iohannis va folosi erodarea PNL drept pretext pentru reazimutarea dreptei românești pe noul pol: PMP-USR-Forța Dreptei.
  • Un astfel de comportament i-ar putea atrage suspendarea, la pachet cu alegerile anticipate, ca unică variantă de reglare a unor eventuale derapaje.
  • PNL este atât de fragil încât nu poate evolua de unul singur și nici nu ar rezista atacurilor dinspre Iohannis.
  • PSD a revenit la condiția de front și este nevoit să se bazeze pe ținte, fenomene și context, fructificând o situație care îi este favorabilă: este singura structură politică prin intermediul căreia se pot furniza soluții concrete pentru România.
  • Noul USL își va concentra forțele pentru obținerea victoriei la prezidențiale din primul tur de scrutin.
  • AUR este păstrat în viață ca variantă de avarie, cu sprijinul căruia construi o formulă guvernamentală în jurul PSD.

Premise și context

Analiza actualei construcții guvernamentale PSD-PNL nu poate fi disociată de celelalte produse politice cvasi-identice, atât din perspectiva contextului în care au apărut, precum și în privința modului în care au evoluat sau a obiectivului lor fundamental. Diferențele majore se înscriu stric în spectrul finalității lor. Primul USL a fost distrus brutal de Factorul Extern. Al doilea de Factorul Intern, al treilea încă nu și-a epuizat resursele.

Prima construcție de tip USL apare la sfârșitul anului 2011, pregătită să evolueze în anul electoral 2012, într-un moment în care România era dominată pe toate palierele puterii de către Regimul Băsescu. Serviciile, Justiția, Guvernul. Toate aliniate într-o singură direcție: consolidarea statutului de colonie a României. Analizând retrospectiv, se poate face această observație relevantă: principala pârghie de perpetuare a puterii de către Traian Băsescu prin regimul său, în ciuda tuturor eforturilor de demantelare (suspendarea din 2007, alegerile din 2009), a fost sprijinul concret asigurat de către Factorul Extern. Sprijin derivat din angajamentul asumat de Traian Băsescu, încă de la instalarea sa în funcție, că va facilita accesul total al Factorului Extern la mecanismele de putere din România.

Apariția lui Traian Băsescu ca proaspăt jucător politic și vector de putere în anul 2004, survine după Roma 2002, moment în care s-a stabilit intrarea României în NATO. Iar dacă ne raportăm la faptul demonstrat deja la nivel public, că NATO reprezintă principalul instrument de diseminare a hegemoniei americane în Europa, atunci evoluțiile și evenimentele de după 2004 nu mai sunt simple coincidențe. Deschiderea de atunci a fost totală. România își împlinea dezideratul de peste cinci decenii de intra în lumea occidentală. Abia mai târziu s-a înțeles că ni se rezervase statutul de colonie nicidecum cel de partener.

Deci, primul USL a rezultat drept o necesitate, o contrapondere la influența Factorului Extern asupra României. USL nu s-a opus lui Traian Băsescu. USL s-a opus Regimului Băsescu, ca principal instrumentul de putere al Factorului Extern.

În același context, USL-ul de acum, alianța PSD-PNL, apare ca un fenomen politic, într-un moment critic (conflictul din Ucraina), de opoziție nu la Klaus Iohannis, ci la elementele de putere ale Factorului Extern din România, printre care se numără și Klaus Iohannis. Faptul că România nu s-a angrenat militar în Ucraina, deși au existat tendințe reale în această direcție, vine să justifice necesitatea esențială a noului USL, ca formă de promovare a intereselor profunde ale României și de apărare în fața ingerințelor alogene.

Evoluția USL

2012 – Proiect pilot cu succes peste prognoze

Deși a debutat ca proiect pilot, cu scopul de a bloca perpetuarea puterii Regimului Băsescu primul USL s-a dovedit a fi un produs consistent și cu rezultate pește așteptări. În primele cinci luni ale anului 2012, Traian Băsescu pierde toată puterea, pentru ca la finalul anului să ajungă deja un paria politic, supraviețuind demiterii din funcție prin improvizații disperate. În plus, partidul său (pivotul puterii politice) se afla în pragul disoluției, cu un USL care domina deja mediul politic, cu peste două treimi din Parlament.

Succesul impresionant obținut de USL în 2012 i-a atras și sfârșitul intempestiv. Factorul Extern nu-și putea permite să nu domine riguros a șaptea țară ca mărime din Europa. Intervenția avea să fie brutală și spectaculoasă, cu putere de exemplu. Atacul asupra celor doi lideri ai USL, Crin Antonescu și Victor Ponta, era inevitabil. Însă fără efecte definitive. Pentru că ceea ce nu înțelesese Factorul Extern, era că deja USL își încheiase misiunea principală, la finalul anului 2012. Ținta nu era câștigarea alegerilor prezidențiale din 2014, așa cum s-a anunțat public, acesta fiind un obiectiv secundar. Ținta principală a fost oprirea căderii. Blocarea definitivării statutului de colonie asupra României, proces pe care l-ar fi dus la finalitate Traian Băsescu, dacă nu s-ar fi intervenit inteligent. Și fără sprijinul serviciilor secrete! Care nu mai erau ale României. Serviciile reprezentau „interfața inteligentă” a Factorului Extern, proces consolidat după anul 2002, în care s-a stabilit intrarea României în NATO, deci integrarea deplină în mecanismele puterii occidentale. Deschiderea totală de atunci, pentru că „Go West” reprezenta un deziderat al întregii societăți și așteptat de cincizeci de ani, a amorțit toate mijloacele de apărare profunde ale statului. În paralel, procesul de predare a suveranității se implementa cu entuziasm, fără să apară îngrijorarea faptului că Factorul Extern căpătase o serie întreagă de pârghii de putere și control, asupra României. Principalul astfel de instrument l-au constituit serviciile secrete, împresurate prin mijloace moderne (occidentale), la adăpostul pretextului colaborării via NATO.

Dată fiind această evoluție, se poate concluziona că recuperarea din 2012, prin această formulă politică de succes de tip USL, nu s-a făcut cu implicarea serviciilor secrete. În schimb, atacul asupra USL s-a făcut cu sprijinul lor. Auto-detonarea lui Crin Antonescu, în prima parte a anului 2014, pentru ca mai apoi ambițiile megalomanice ale lui Victor Ponta să închidă primul capitol din USL, s-au materializat prin intermediul serviciilor secrete. SPP era structura care avea documentate și probate slăbiciunile vicioase în materie de poker ale lui Crin Antonescu sau alte nuanțe contrastante din viața personală. Mai întâi SIE și, ulterior, SRI, ambele au fișat viciile de caracter ale lui Victor Ponta și detaliul fundamental al personalității sale, că poate fi defectat iremediabil prin hrănirea megalomaniei și ambiției de putere absolută.

Intelligence-ul românesc nu era deloc inteligent

Chiar și în aceste condiții aparent fatale, Factorul Extern s-a grăbit în acțiunea sa furbundă, înregistrând o eroare strategică, asupra căreia nu va mai putea reveni, decât prea târziu. Astfel, disoluția USL s-a operat prin „executarea” celor doi lideri politici ai săi, fără a se ține cont de detaliul fundamental că USL nu era produsul lui Crin și Ponta, ci fix invers. O asemenea abordare mimetică, i-a fost furnizată Factorului Extern de către interfața sa „inteligentă” din România, serviciile secrete. Însă serviciile noastre erau orice, dar nu inteligente. În cea mai mare parte a lor erau reprezentate de o sumă de securiști care știau să asculte, să monitorizeze și să hărțuiască oameni. În 1968, Ceaușescu a trimis Securitatea în cazarmă, tocmai pentru ca nu era deloc inteligentă. Fiind construită în oglindă cu KGB, Securitatea nu era altceva decât un instrument de opresiune în cel mai pur stil sovietic. Resorturile inteligente ale statului industria România Socialistă erau în altă parte, deci nu la Securitate. Tocmai din aceste motive s-a ajuns, în comunism, la situația în care Partidul să controleze Securitatea (culmea!, una dintre cutumele pe care se fundamentează democrația) și nu invers, așa cum s-a întâmplat în democrația originală post-decembristă. Deci, abordând cu superficialitate „speța România”, Factorul Extern a comis o mare greșeală când s-a bazat pe „inteligența” serviciilor noastre, considerându-le la fel de inteligente ca ale sale. Pentru că incapacitatea serviciilor de înțelegere și asimilare a produsului numit USL, ca exponent al Factorului Intern, a condus la inadecvarea mijloacelor de demantelare a acestuia.

Așadar, atunci când au primit comanda de îngropare a USL, serviciile noastre au făcut ceea ce știau cel mai bine să facă: dosare și șantaj. Reușind să spargă USL, dar fără să meargă la sursă, la Factorul Intern.

2016, un pseudo-USL rezultat prin eliminarea SRI din jocul politic

O nouă formă de USL, dar nu neapărat privit ca produs politic, ci ca efect al unui succes major al Factorului Intern, îl reprezintă alianța PSD-ALDE, rezultată după alegerile din 2016, când PSD a obținut cele mai bune rezultate din istorie. S-a ajuns aici după scoaterea SRI din jocul politic autohton și, în subsidiar, anihilarea celei mai puternice pârghii a Factorul Extern.

Decizia Curții Constituționale din 16 martie 2016, prin care a fost spart „binomul SRI-DNA” echivalează cu trimitea înapoi în cazarmă a Securității din 1968 și reprezintă încă un element ce consolidează definiția că Factorul Intern nu este reprezentat de servicii. În paralel cu demantelarea binomului, SRI, scăpat de tarele trecutului și practicile de tip sovietic, începe procesul de recuperare. Obiectivul: convertirea într-un serviciu de intelligence. Discursul lui Hellvig de la UBB a subliniat fix această evoluție: încheierea procesului de transformare al SRI dintr-o problemă, într-o soluție. Din „ochiul și timpanul” într-un furnizor de intelligence pentru factorul politic. Așa se explică alinierea întregii clase politice în 2021 și coaliția PSD-PNL „moșită” de Klaus Iohannis, în contradicție totală cu manifestările sale publice anterioare.

Este evident că nu SRI a realizat această coaliție. În schimb, SRI a furnizat prognoze și sinteze asupra evoluțiilor pe care le-ar fi urmat România, dacă nu s-ar fi ajuns la o formulă politică stabilizatoare. Până și „partenerul strategic” a fost nevoit să accepte această variantă politică, fiind preferabilă uneia de instabilitate politică care, în actualul context, privită de peste Ocean, le-ar fi permis rușilor spațiu de manevră. Deci, soluții inteligente, de joc în favoarea României și în care Factorul Extern să fie pus mereu în fața unui fapt împlinit, pe care nu-l poate invalida. Aceasta pare a fi cheia în care se vor derula evoluțiile politice până în 2024.

„Execuția” lui Dragnea și stimularea eșecului din 2019

Liviu Dragnea nu a înțeles resorturile succesului major înregistrat de PSD în 2016. Aceasta a fost limita sa. Nu putea concepe și decela faptul că SRI a fost extras din jocul politic, iar evoluția electorală foarte bună a PSD este consecința directă a acestui fenomen. Ba dimpotrivă, Liviu Dragnea a rămas tributar vechilor sale angajamente față de așa-zisul „stat paralel”, adică principalii exponenți ai Factorului Extern. Poziționarea sa bazată pe neînțelegerea fenomenului din care chiar el, ca jucător politic, tocmai rezultase, avea să-i fie fatală. Rămas fără principala sa pârghie de putere – serviciile -, Factorul Extern se retrage la Cotroceni, acolo unde avea un ultim exponent al influenței sale în România. Și intră în joc Klaus Iohannis. Prima operațiune: protestele de la începutul lui 2017, prin care se urmărea anularea efectelor alegerilor din 2016. Nu justiția, nu corupția au reprezentat elementul-cheie prin care s-au motorizat acele proteste de către Factorul Extern. Ci frustrarea profundă, reală a unei mici părți a societății nemulțumită de rezultatul alegerilor.

Însă la fel ca în 2012, reacția Factorului Extern survine tardiv, când țintele fuseseră deja atinse. Scoaterea SRI din joc, sacrificarea ritualică a gen. Florian Coldea și instalarea unei majorități parlamentare pentru invalidarea căreia aveau să se depună eforturi susținute, întinse pe câțiva ani. În plus, rămasă fără „brațul său armat”, justiția aservită intereselor alogene nu mai putea opera execuțiile publice prin care s-a îngropat orice tip de inițiativă românească.

Analizând retrospectiv, se observă că presetarea pentru evoluția din anul electoral 2020 avea să fie mult mai sofisticată, pentru că trebuia invalidat ultimul exponent al Factorului Extern: Klaus Iohannis. Într-un mod complet inexplicabil, Factorul Intern joacă la ofsaid, și face un pas în spate încă din 2019, încurajând realegerea lui Klaus Iohannis, cu un procent buimăcitor. Un joc aparent absurd, dar extrem de inteligent. Nu s-ar fi putut materializa acest parcurs dacă nu am fi avut, în prealabil, eliminarea spectaculoasă a lui Liviu Dragnea și „frăgezirea” PSD pentru înfrângerea rușinoasă de la prezidențiale. Alegeri care oricum stăteau sub spectrul eșecului, indiferent de eforturile și resursele angrenate, însă prin cedarea lor drept o pradă ușoară, nu a fost speriat vânatul. Astfel, Factorul Extern nu a fost nevoit să descindă cu toată forța sa pentru conservarea ultimei sale pârghii de putere: Palatul Cotroceni.

2020 – PSD nu trebuie să câștige alegerile, ci să le piardă PNL

Rezultatele s-au văzut abia un an mai târziu în 2020, când partidul prezidențial pierde alegerile și obține cu zece procente sub ținta stabilită. PNL nu poate deveni pivotul în jurul căruia Klaus Iohannis să constituie o majoritate parlamentară stabilă care să domine mediul politic și o guvernare de patru ani. Deci, obiectivul strategic al alegerilor din 2020 nu a fost câștigarea lor de PSD, ci pierderea lor de către PNL. Adică fix invers față de 2012, respectiv 2016. Nici nu se putea altfel, pentru că PNL intrase complet în siajul lui Klaus Iohannis și doar o serie de șocuri consistente puteau produce fractura. Primul a fost cel din 2020 când, în ciuda intervenției deșănțate a lui Klaus Iohannis în camapania electorală, PNL pierde lamentabil scrutinul.

A doua greșeală: coaliția pierzătorilor. Iarăși un joc la ofsaid, prin care exponenții Factorului Extern nu sunt blocați în preluarea pârghiilor guvernamentale (deși se putea!), pentru a se expune iremediabil. Se impune o paranteză edificatoare: în evoluția politico-guvernamentală sub spectrul intervențiilor Factorului Intern s-au înregistrat și o serie întreagă de neajunsuri. Jocul la ofsaid are și consecințe nocive concrete. Cel mai clar și actuale exemplu este PNRR, lăsat „moștenire” de ministrul Ghinea, astfel încât să fie mai degrabă un „căpăstru” și nu o rampă spre dezvoltare. Dar per ansamblu ce s-a câștigat e mai valoros decât ce s-a pierdut: recuperarea din statutul de colonie. Pentru că o colonie nu are dreptul la proiecte proprii. O colonie își cedează suveranitatea, în schimbul unei prosperități insinuate și fără consistență. Un popor colonizat își pierde identitatea.

Instrumentul AUR

Ultima rundă de alegeri a mai consacrat un nou jucător politic: „fenomenul AUR”. La fel ca în 2012, când a fost utilizat instrumentul PP-DD ca „partid bidon” pentru degonflarea PDL, în mod similar AUR a devenit structura spre care s-au transferat voturi de la PNL și USR. Astfel încât Klaus Iohannis să nu-și poată construi o majoritate funcțională prin care să fie continuate proiectele Factorului Extern. Artificialitatea construcției guvernamentale i-a determinat un parcurs scurt și ineficient, cu un impact definitiv asupra celor două partide.
Recuperarea PNL s-a făcut prin cuplarea cu PSD. Recuperarea USR se încearcă prin REPER, dar fără prea mari progrese.

AUR este păstrat în viață și ocrotit de soarta PP-DD, în cazul în care proiectul USL pentru 2024 ar putea eșua, ca urmare a unui atac riguros dinspre Factorul Extern. În aceste condiții, AUR poate deveni varianta de avarie prin care se va putea construi o formulă guvernamentală în jurul PSD.

Prognoze

1. PNL

Singura variantă viabilă pentru liberali este desprinderea de Iohannis. Evoluție care li se pare, astăzi, cvasi-imposibilă. Pe asta mizează și Factorul Extern. Pe incapacitatea liberalilor de a se disocia de cel care le-a asigurat parcursul politic, în ultimii zece ani. Un parcurs artificial, dar comod și obținut fără efort. Tocmai această „dolce vita” le-a anesteziat liberalilor contactul cu realitatea și instinctul de supraviețuire. Liberalii nu mai au capacitatea de a reacționa. Blegeala lor politică, cosmetizată prin non-combat guvernamental, nu derivă din onestitatea în relația cu partenerii, ci din faptul că nu mai au resursele interne de a se poziționa inteligent referitor la teme sensibile. PNL e gol de conținut. O carapace ce reușește prin eforturi disperate să mențină o butaforie menită să ascundă realitatea. Disoluția este inevitabilă. Fix acest fenomen este exploatat ce Klaus Iohannis și Factorul Extern. Miza lor este revărsarea structurii PNL (consolidată pe fostul PDL) spre noul pol de dreapta PMP+USR+Forța Dreptei. Construcție politică pe care vor pivota acțiunile Factorului Extern, în anul electoral 2024.

Deci, PNL se vede forțat să se repoziționeze în relația cu Klaus Iohannis și, în paralel, să se redefinească strategic, la pachet cu un set nou de obiective. Liderii importanți din partid au sesizat această necesitate vitală și au declanșat procesul de recuperare al PNL. Atacul recent la Bogdan Aurescu este, de fapt, un atac la Klaus Iohannis. În demersul său Rareș Bogdan nu este singur. Și nici nu este liderul, ci vocea cea mai calificată să exprime aceste puncte de vedere. Începe desprinderea. Ca formă de apărare. Urmează recuperarea și întoarcerea la formele sale fundamentale: capitalul național. Acesta este bazinul electoral și pilonul unui partid liberal în România. Nu imitarea unor forme așa-zis de dreapta, descoperite în Europa sau peste Ocean sunt cele care dau sens pentru dreapta românească. Artificialitatea și inconsistența unei astfel de abordări se observă la fiecare ciclu electoral, când trebuie schimbată placa. Întărită confuzia. Inventat un nou pretext emoțional. Toate reunite sub unica tactică funcțională: anti-pesedismul. La noi, dreapta nu obține voturi prin ofertă electorală, ci prin contra-ofertă. Prin polarizarea excesivă, brutală a spectrului politic.

Nu este deloc întâmplător că fenomenul agresivității în politica românească a fost întreținut și gonflat până la forme extrem de violente, în ultimii 10 ani, pentru ca anti-pesedismul să fie cât mai prolific electoral și fatal pentru PSD. Prin formulele de tip USL s-a reușit suspendarea acestei strategii inteligente de „occidentalizare” a spectrului politic românesc.

La momentul actual, PNL este atât de slab încât nu poate evolua de unul singur și nici nu ar rezista atacurilor dinspre Iohannis și noul pol de dreapta. Are nevoie de PSD. Nu ca să depindă de PSD. Ci ca să se recupereze la adăpostul PSD. Altfel, moare!

2. PSD

La rândul său PSD, a revenit la condiția de front. Fără structurile care l-au consacrat drept cel mai puternic partid din România, fără activitate internă de partid și fără militanții de altă dată, PSD este nevoit să se bazeze pe ținte, fenomene și context. Și fructifică o situație care îi este favorabilă: este singura structură politică prin intermediul căreia se pot furniza soluții reale pentru România. Pentru că PSD este singurul partid care s-a definit prin bazinul său electoral și nu prin mimetisme doctrinare sau imitații occidentale.

Nici PSD nu poate evolua fără PNL. Relația lor este simbiotică. Cel mai potrivit partener de guvernare pentru PSD este PNL. Orice altă formulă este una de avarie. O încropeală cu rol de diversiune, să nu se vadă că singura formulă politică capabilă să asigure proiecte naționale este PSD-PNL.

Deci, PSD și PNL își vor uni neputințele pentru a performa în 2024. Neputințe privite nu neapărat ca o expresie a impotenței lor politice, ci ca formă de apărare în fața Factorului Extern. Cum să distrugi ceva ce nu există? Cum să te lupți cu un fum? Aceasta este principala direcție strategică în fața Occidentului. Ciolacu? Nu există! Ciucă? Nici atât! Se poate continua cu Simion și restul.

Tot ce avem astăzi pe piață sunt fie produse mistice ale Factorului Intern, fie produse de laborator ale Factorului Extern. Derulată în acest spectru, confruntarea este foarte sofisticată. Și se duce exclusiv cu mijloace inteligente.

3. Klaus Iohannis

Pus în fața faptului împlinit al alianței PSD-PNL din 2021, un nou USL impus de conjunctura complicată de atunci, Klaus Iohannis nu trebuie privit ca un meci încheiat. Compromisul său din 2021 nu presupune, în mod automat, că nu mai este capabil de ingerințe nocive. Dependența sa de Factorul Extern este atât de consistentă, încât ultimul său an de mandat va fi marcat de impredictibilitatea acțiunilor. Astfel de ingerințe nocive și impredictibile ar putea avea loc cu ocazia rotație guvernamentale din mai, ceea ce va conduce la anularea ei. Prin păstrarea lui Nicolae Ciucă drept premier, Iohannis va miza pe o erodare masivă a PNL, ce i-ar furniza contextul necesar reazimutării dreptei românești pe noul pol: PMP-USR-Forța Dreptei.

Tocmai acest gen de comportament profund antidemocratic și disprețuitor la adresa Constituției i-ar putea atrage suspendarea lui Klaus Iohannis, la pachet cu alegerile anticipate, ca unică variantă de reglare a unor eventuale derapaje.

Concluzii

2023

Dacă evoluția economică, reajustările formulei de guvernare sau alte gesturi pe care le-ar putea întreprinde Factorul Extern vor prezenta riscul periclitării țintelor pentru anul 2024, atunci putem asista la o devansare a alegerilor parlamentare, pentru toamna lui 2023.

Altfel, situația va fi una de tip inerțial, cu o agendă publică dominată de evenimentele guvernamentale și o activitate mai intensă în zona așa-zis de dreapta. Unde Klaus Iohannis și Factorul Extern vor începe operațiunea de demantelare a PNL prin tot felul de atacuri urmărind, în felul acesta, dislocarea structurii pedeliste către noul pol de dreapta.

2024

În contextul unei evoluții liniare, fără ingerințe alogene, 2024 ar trebui să se desfășoare în siajul noului USL, care va domina toate rundele de alegeri, cu o rezultantă favorabilă României.
Scrutinul europarlamentar va fi utilizat ca variantă de testare, urmând ca în vara anului următor să se producă ultimele ajustări, reglaje fine, pentru bătăliile electorale din toamnă.

Este de așteptat ca noul USL să își concentreze forțele pentru obținerea victoriei la prezidențiale din primul tur de scrutin, ca formă de apărare, de a-și lua prin surprindere adversarul, anulând orice posibilitate de intervenție a Factorului Extern care, cel mai probabil, își păstra „armamentul greu” pentru turul al doilea al prezidențialelor. Cum s-a întâmplat în 2004, respectiv în 2014. În ambele situații s-au materializat evoluții electorale absurde, din punct de vedere sociologic, fără să corespundă realității, dar a căror artificialitate devenea contestabilă abia după ce și-a produs efectele. Adică mult prea târziu.


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *