PSD reactivează socialism – naționalismul de conjunctură

După ce a mimat decenii că ar fi partid de stânga, sub presiunea realităților demografice care îi subțiază electoratul și în fața valului suveranist, PSD a decis că vrea să adopte socialism – naționalismul de conjunctură sau, mai bine zis, a decis să se salveze de la dispariție prin perpetuarea social-democrației de caviar, împănată numai cu oarece elemente naționalist – tradiționaliste. De fapt, PSD și-a dat arama pe față, devoalând singura sa constantă ideologică, anume rămânerea la putere cu orice preț și indiferent de doctrină. Dacă este să fim sinceri, PSD nu au fost niciodată cu adevărat de stânga. Poate cu excepția câtorva oameni de valoare, oameni care între timp au fost excluși sau marginalizați, majoritatea liderilor (mari sau mici) au fost ceea ce se cheamă social-democrați de caviar, veniți în PSD din pur interes economic sau pentru putere. Cine a stat cu ochii pe PSD a putut observa că, în timp, activul de partid al PSD a devenit din ce în ce mai neasumat ideologic pe linia doctrinei social – democrate, mai slab pregătit și exclusiv preocupat de îmbogățire prin orice mijloace. În același timp, PSD-iștii au devenit extrem de pricepuți în a convinge electoratul că sunt apărătorii celor mulți și săraci. Și manevra asta politică, singura pe care ei o cunosc, le-a reușit mai bine de 20 de ani. Acești aristocrați roșii, acești socialiști de caviar, îmburgheziți și plini de bani și averi, au convins lumea că doar ei le apără interesele și, culmea, lumea chiar i-a crezut și votat. Tactica PSD a fost ceva de genul: votați un miliardar socialist care să vă apere interesele, doar el poate înțelege problemele unei familii care trăiește din salariul minim! Și abordarea asta a mers decenii și ar mai fi mers dacă nu apărea curentul suveranist și dacă bazinul electoral clasic al PSD nu se subția pe calea ,,ieșirilor naturale din sistem”, cum ar zice un celebru clasic în viață. Cu retorica lui obosită, cu lipsa lui de vână ideologică, cu oamenii lui din ce în ce mai săraci cu duhul dar din ce în ce mai bogați și deconectați de norod, cu electoratul clasic dispărut din această lume, PSD nu avea cum să mai reziste în fața valului suveranist AUR, SOS, POT. În aceste împrejurări, deși putea și încă mai avea cu cine (vezi încercarea lui Titus Corlățean), PSD nu a ales să se reformeze și să-și schimbe activul de partid cu elemente cinstite și competente, nu a ales să se lepede de opulență, camarile, încrengături de interese, baroni și milionari dubioși, nu a ales să abordeze teme de stânga relevante pentru generațiile actuale. Nici gând! Pus la colț de istorie PSD a ales să se agațe de trend-ul momentului, suveranismul, ca de un colac de salavare. Era deja paradoxal să vezi, la fiecare alegeri, PSD-iști cu vile de lux, mașini opulente, averi de milioane cum se dădeau drept apărătorii sărăcimii, cavalerii solidarității, apărătorii echității sociale. Mi se întorcea stomacul pe dos când vedeam PSD-iști cu milioane de euro în conturi cum mimează compasiunea, cum pretind că înțeleg problemele unuia cu salariu minim, cum mimează dragostea și grija pentru popor și cum pupă babe doar ca să mai prindă patru ani de furat. Acum, la textele de ,,milionar în euro prieten al sărăcimii” vor adăuga și replici suveraniste, naționaliste, tradiționaliste. Deja este prea mult chiar și pentru România.

Pe lângă această metodă disperată de salvare de la extincția politică mai trebuie observat și un alt fenomen. De ani buni, activul și electoratul PSD au devenit din ce în ce mai suveraniști, naționaliști și tradiționaliști. Campaniile electorale din timpul domnilor Ponta, Dragnea, Ciolacu au abundat la nivel de mesaj dar și la nivel vizual de evidente elemente tradiționale, suveraniste și naționaliste. Deci, nu putem spune că această schimbare de doctrină nu are deja o istorie în PSD. Din păcate, vechii și noii lideri  PSD nu pricep că este foarte greu să te dai partid naționalist – suveranist, mai ales când joci într-un segment politic populat deja de partide și figuri consacrate ale genului. În lipsa schimbării cadrelor din fruntea partidului cu unele credibile, convertirea PSD la suveranism este doar un caz de ,,lupu-și schimbă părul dar năravul ba”. Lumea nu este proastă și va sesiza asta. Deci, din lipsă de autenticitate, cred că pariul PSD pe suveranism va fi un eșec de proporții. PSD a intrat pe teritoriul predilect al unui animal politic de pradă mult mai versat pe nișa suveranistă, fiind posibil ca AUR să domine PSD în postura acestuia de ,,partid naționalist începător”. Nu este exclus ca, până dă jos din geam ,,lămâile” de începător suveranist, PSD să se trezească înghițit de AUR.

Tot ce mai lipsește din această comedie este Ion Iliescu care să le tragă foștilor tovarăși de drum perdaful clasic și consacrat, acela cu întinarea nobilelor idealuri ale socialismului științific și să le reproșeze, pe bună dreptate, că nu au avut, nu mai au și nu vor avea în veci nimic în comun cu năzuințele clasei muncitoare. Atât de relevant ideologic a ajuns PSD încât cuvintele unui mort, adresate altui mort în 1989, pot descrie perfect totalul faliment ideologic al unui partid de stânga în 2025. Nu degeaba am făcut apel la celebrele vorbe ale lui Ion Iliescu. Poate nu se înțelege pe moment, dar reorientarea ideologică a PSD are multe în comun cu ideologia socialist/comunist – naționalistă a lui Ceaușescu, mișcare care nu urmărea altceva decât salvarea comunismului/socialismului ceaușist eșuat prin injectarea lui forțată cu o supradoză de naționalism idealizat. Cum Ceaușescu dorea să mascheze în anii 80 eșecul socialismului prin aport de naționalism idealizat, așa și acum PSD crede că poate să-și salveze pielea și social-democrația de caviar printr-o infuzie masivă de idei naționaliste, suveraniste și prin apel la tradiție. Mai în glumă, mai în serios, mai aveau să-i ofere lui Călin Georgescu scaunul de președinte PSD pentru ca, în mintea lor, salvarea să le fie garantată.

Dincolo de aceste considerente ideologice care, sunt convins, lasă rece activul de partid, cel mai important este că, în sfârșit, chiar dacă numai indirect, PSD a recunoscut că este un partid de lipitori economice, de aristocrați de cumetrie și de cameleoni politici, gata să treacă la orice doctrină la modă pentru a-și păstra intact dreptul de a se înfrupta din resursele naționale.

La nivel de imagine, din relatările televiziunilor de la ședința de partid PSD care consfințea acest viraj ideologic, mi-a rămas în minte doar același lungul șir de mașini de lux. Una nu era sub 100.000 Euro, una nu era românească! Halal socialiști, halal patrioți! Aceiași milionari vechi ,,prieteni ai săracilor” (și, mai nou, ai ,,poporului suveran”), aceiași ,,patrioți” care, prin dezastuoasa gestiune a țării, timp de 35 de ani, au izgonit din țară 5 milioane de români, aceiași patrioți socialiști care nu și-au vândut țara doar pentru ca să o fure ei, ca să facă milioane și apoi să ne țină lecții despre solidaritate, echitate și, mai nou, patriotism. Apoi am văzut oameni din conducerea PSD, nu dau nume că îmi e rușine de rușinea lor, încercând să explice că progresismul statutar PSD nu mai este la modă, că lumea s-a schimbat, că trebuie să mergem spre viitor musai făcând un detur ideologic tradiționalist pe la 1700 toamna. Absolut jenant.

Sincer, eu unul mă așteptam ca PSD să vireze spre suveranism. Speram însă ca, măcar în al 12-lea ceas, PSD să accepte totuși să se reformeze pentru a nu lăsa un vid pe partea stângă a politicii. Este foarte periculos să nu avem în Parlament un partid autentic de stânga, acest lucru fiind îngrijorător pentru echilibrul democratic și pentru protejarea intereselor celei mai mari părți a populației. Este drept că și cu un fals partid de stânga precum PSD în Parlament nu era cu mult mai bine. Nu cred însă că se înțeleg consecințele grave pentru democrație și echilibru politic și social generate de absența stângii autentice din Parlament. Abia asta este grav și acesta este cel mai mare deserviciu făcut de PSD democrației parlamentare din România.

Totuși, îndrăznesc să găsesc și un lucru bun în migrarea PSD spre suveranism și tradiționalism. Acum, în sfârșit, a devenit și mai evident cine a fost și este cu adevărat de stânga. Lucrul bun este că, în sfârșit, chiar și după ce a dat cu erbicid politic pe el, PSD lasă neocupat și liber ogorul de stânga al politicii românești pentru ca pe acesta să poată răsări și crește și alte partide de stânga. În sfârșit ceața s-a ridicat și lumea poate vedea că stânga nu se confundă cu PSD, că există autentice alternative de stânga. În sfârșit poate crește pe stânga politicii românești și altceva decât PSD, ceva autentic, ceva relevant pentru problemele reale ale societății anului 2025. Alternative la PSD au existat mereu pentru cine a fost interesat și atent. Există mișcare adevărată de stânga, social-democrație, progres, solidaritate dincolo de PSD și independent de acesta. Există o mișcare de stânga autentică ce se manifestă deja de ceva timp și care așteaptă să fie descoperită de electorat. Să sperăm că nu va repeta greșelile istorice ale PSD.