Răcnetul Carpaților

Am asistat la un dialog dintre o doamnă din capitală, – să-i zic, asemenea lui Cațavencu, o doamnă „capitalistă”? – și un domn din Ardeal. Au trecut alegerile, se agită spiritele pe tema fraudei votului, de tot râsul Europei, la marginea căreia stăm din bunăvoința mai marilor UE, se aruncă găina moartă când în curtea unui partid, când în curtea unei alianțe… Alegătorii, asemenea cetățeanului turmentat, parcă sunt la biserică, deoarece se crucesc, bieții, când vorbesc unii, se închină când vorbesc alții, nu mai știu cu cine au votat sau dacă cel cu care au votat îi reprezintă…Mai mare râsu’ și mai amar plânsu’… Deci iar ne întoarcem la „vocea patriotului naționale”, dom’ le! Nu știu dacă necesită comentarii ceea ce s-a petrecut, cred însă că dialogul se susține pe sine.

— Cum de nu ați votat-o pe Firea, pentru că a fost un primar bun pentru București. Am urmărit la televizor câte a realizat, deși i s-au pus o serie de ”piedici”, mai ales după ce l-a „cocoșit” pe Dragnea, drăguțul!
— Ce? Ce-a făcut? Și-a făcut firme și a furat banii poporului! A venit ea, din Moldova, să ne pună la punct pe cei care ne-am născut și am crescut în capitală? Să mă conducă o moldoveancă pe mine, care sunt de când mă știu aici, în capitală? Nu pot să accept așa ceva! Chiar discutam cu vecinii această problemă înainte de alegeri și toți au fost de părere că nu are ce căuta în Primărie! L-am votat cu toții pe băiatul acesta, pe Nicușor, mânca-l-ar mama, pe el! El este de-al nostru, bucureștean get-beget.
— Păi, vedeți că greșiți, doamnă, pentru că Nicușor Dan este ardelean, este din Făgăraș, din câte se spune la TV.
— Nu se poate! Nu se poate! Doamna gesticulează violent, la față devine stacojite, nu poate rosti alte cuvinte înafara unor negații… Nu, nu!
— Doamnă, nu vă mai agitați degeaba! Aveți mare grijă, să nu vă … cedeze inima! Nu merită să vă puneți viața în pericol! L-ați ales și gata! Asta este! Data viitoare îl veți alege pe altul!
— Cuuum? Am fost mințiți! Am fost înșelați! Să se repete alegerile! Să candideze ai noștri! Ce caută toți veneticii în București? Capitala este a noastră! Noi suntem patrioți, ne iubim locul! Ținem la neamul nostru!

Domnul a mai stat câteva clipe alături de doamna din capitală, a privit-o cu oarecare curiozitate, a ridicat din umeri, apoi s-a îndepărtat fără să privească în urmă, deoarece ea continua să se revolte și să ceară repetarea alegerilor, pentru că se simțea trădată.