Cristian Ghinea, despre participarea la guvernare: „Trebuie să fie o discuție serioasă în partid dacă mai stăm sau nu mai stăm”

Răspunsuri pentru Maestrul Ion Cristoiu

Stimate domnule Ion Cristoiu,

Scriu aceste rânduri, înainte de a răsări soarele, în dimineața zilei de 12 decembrie, anul de dizgrație 2020. Așa încât pot să vă salut, pe dumneavoastră și echipa – colaborez foarte bine cu doamna Cora Muntean și Adrian Cristoiu – cu o formulă consacrată recent de fostul nostru coleg, poetul Lucian Avramescu, adică ,,Buni zori!”.

În cea mai nouă ediție a ,,Jurnalului meu video”, intitulat ,,Klaus Iohanis invită la guvernare UDMR ca să aducă Ardealul înapoi”, publicat la 11 decembrie, ați lansat o serie de întrebări la care ne rugați pe noi, cititorii, să vă răspundem. Acum, eu asta fac, fiind un cititor al dumneavoastră. Aici fac o paranteză după modelul cunoscut în jurnelele video și vă menționez că exceptând Viața Studențească, Amfiteatru și Monitorul de Vrancea, am urmărit cam toate demersurile publicistice din presa scrisă și televiziuni. Trec cu grație prin Scânteia tineretului și Suplimentul său Literar – Artistic, Revista Teatru, Expres Magazin, Observator, primul cotidian privat după 1989, Zig-Zag, Evenimentul Zilei, cu bulina roșie și bulina albastră, publicațiile de vis Secvența și Gaudeamus, apoi textele din Național, Cotidianul, Azi, Monitorul de București, Jurnalul Național. Au început posturile TV cu televiziunea de război Realitatea, unde chiar v-am adus câțiva oameni pentru dialoguri, amintesc aici doar pe doamna Argentina Traicu, din conducerea AGERPRES, emisiunile de la Antena 3, Antena 2 și toate celelalte. Apropo, chiar mă bucur că ați semnat un contract de exclusivitate cu Tv Aleph News și Mediafax. Era greu să vă urmărim și să vă căutăm peste tot. Mai amintesc, în finalul acestei paranteze, că ați revenit la Tineretul liber, pe vremea Evenimentului Zilei și ați relansat ziarul cu multe inovații, printre care și rubrica ilustrată o figură de sex pe zi.

Revin deci. Ați pus niște întrebări.
Pentru ce lua Elena Ceaușescu oameni fără mustață în deplasările de peste hotare?

Era o măsură promovată de familia Ceaușescu, mai ales pentru românii care plecau oficial în străinătate, în acțiunile mai importante. Spre exemplu, delegația română la Festivalul Mondial al Tineretului și Studenților de la Phenian din 1989 a trebuit să treacă prin filtrul tăierii mustății. Ca modest purtător al unei asemenea podoabe faciale, a trebuit și eu să o dau jos, la fel ca unii dintre junii delegați. Țin minte că printre cei fără mustață erau Adrian Năstase și Mugur Isărescu. Deși nu s-a motivat niciodată această cerință obligatorie, cred că mustața, cu atât mai mult barba, reprezentau elemente de emancipare care nu aveau ce să caute în climatul de deplină aprobare a unei politici ce dorea să arate că oamenii din România erau drăguți, veseli, uniformi și foarte la locul lor, nu mustață, nu barbă, nu perciuni, nu cioc, așa cum solicita Elena Ceaușescu în suita ei. Dar, fără să aibă personalitate care putea duce pe căi nedorite, până la revoltă. Părul mare – trebuia să fim mereu cu părul tuns scurt – mustața, barba, erau semnele nedorite ale unor germeni de răzvrătire ce se putea termina cu răsturnarea tuturor autorităților.

2) Mai întrebați pe cine doriți să vedem în interviurile pe care le veți face. Mircea Lucescu, Răzvan Lucescu, profesorul Dumitru Constantin Dulcan, Dan Puric, Victor Socaciu, câțiva pictori de valoare. Dacă vă decideți, aici pot să vă ajut că mă ocup de artele vizuale de câteva decenii. Și așa mai departe. Pentru a fi sincer până la capăt, doresc să văd la un interviu, cu toată modestia cuvenită, pe semnatarul acestor rânduri. Cred că ar fi interesant pentru telespectatori să audă o discuție despre cum un bucureștean, sătul de greșelile fatale ale palatelor Cotroceni și din Piața Victoriei, a dorit să plece din Bucureștiul mult prea trist, încă înainte de pandemie. Sunt la Breaza, în Prahova și mă pregătesc să mă mut la Sighișoara. Apoi, undeva sus în zona nordică a țării să fiu cât mai departe de Capitală. Nu mai sunt la vârsta la care pot începe aventuri în alte state, dar să plec în România, asta mai e posibil.

3) Întrebați dacă să rupeți afișul. Daaa! Cu toată gura. Cine v-a pus s-o votați pe clocotilde? Nici nu merită literă mare la început.

4) Am mulți prieteni în Sectorul 1 București, toți sunt nemulțumiți de clocotilde. Vă susțin în lansarea unei petiții pentru înlăturarea ei de la conducerea primului sector.

Pe mâine în zori!


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

2 comentarii pentru articolul „Răspunsuri pentru Maestrul Ion Cristoiu”

  • Clotilde trebuie sa ramana la primarie patru ani. Ca sa nu mai bagi mana in foc trebuie sa te arzi bine in prealabil!

  • Puteți să o înlăturați liniștiți pe doamna Clotilde Armand de la conducerea Primăriei Sectorului 1 al Capitalei la alegerile locale din 2024, votand în număr cât mai mare un alt candidat.