Războiul absurd cu un bol de apă

Când corporația devine mai importantă decât compasiunea: Carrefour Feeria și războiul absurd cu un bol de apă.

Există gesturi aparent mărunte care spun, uneori, mai mult despre o instituție decât toate campaniile sale de imagine, sloganurile despre responsabilitate socială și discursurile atent construite despre „grija față de comunitate”. La Carrefour Feeria, un asemenea gest încape într-un bol de câțiva centimetri, umplut cu apă pentru doi pui de pisică rătăciți într-o parcare subterană.

Un bol cu apă devenit „problemă”

În zile în care temperaturile de afară se apropie de 40 de grade, câțiva clienți au ales să facă ceea ce bunul-simț și minima compasiune ar trebui să dicteze oricui: au lăsat puțină apă într-un colț, pentru ca două animale fără stăpân să nu rămână însetate.

Nu vreun obstacol pentru circulație, ci un semn că am rămas oameni!

Și totuși, potrivit situației constatate la fața locului, bolul ar fi fost luat în mod repetat de personalul de curățenie. Ce anume deranjează atât de mult într-un bol cu apă destinat unor animale aflate în nevoie?

Este greu de înțeles cum o companie de asemenea dimensiuni poate considera că ordinea într-o parcare este amenințată de câțiva centimetri de plastic și câteva sute de mililitri de apă. Și este cu atât mai greu de acceptat când „problema” împotriva căreia se mobilizează personalul este, în realitate, supraviețuirea a doi pui de pisică.

Cine a hotărât că lumea aceasta trebuie să aparțină numai omului?

În spatele unei asemenea situații se ascunde însă o mentalitate mai profundă și, din păcate, tot mai des întâlnită: aceea că orice spațiu construit de om îi aparține exclusiv omului, iar orice altă formă de viață devine automat un inconvenient care trebuie îndepărtat.

Dar cine a hotărât că lumea aceasta trebuie să fie locuită numai de oameni și că animalul nu mai are dreptul nici măcar la un colț de umbră sau la câteva înghițituri de apă?

Orașele noastre au devenit aproape în întregime asfalt, beton, parcări, clădiri și spații comerciale. Am ocupat, metru cu metru, aproape tot ceea ce odinioară reprezenta habitat pentru alte viețuitoare. Și, după ce le-am restrâns spațiul până aproape de dispariție, ajungem să ne indignăm că două pisici au îndrăznit să existe într-o parcare.

Lumea aceasta nu a fost creată exclusiv pentru confortul omului. Faptul că avem puterea de a construi, administra și controla spații nu ne oferă și dreptul moral de a decide că toate celelalte ființe trebuie eliminate din ele.

Două pisici care caută apă nu amenință ordinea socială. Nu afectează profitul unei corporații. Nu tulbură funcționarea unui centru comercial. Pur și simplu încearcă să trăiască. Iar o societate care nu mai poate tolera nici măcar atât ar trebui, poate, să se întrebe nu cât de „curată” este, ci cât de multă umanitate i-a mai rămas.

Comunitatea nu este alcătuită doar din consumatori

Un centru comercial nu există într-un vid. El face parte dintr-o comunitate, iar comunitatea nu este alcătuită exclusiv din consumatori, bonuri fiscale și metri pătrați de spațiu comercial.

În jurul nostru există și animale abandonate, păsări, câini sau pisici care încearcă pur și simplu să supraviețuiască într-un mediu construit aproape integral pentru confortul nostru.

A lăsa un bol cu apă și câțiva biscuiți într-un loc discret nu compromite curățenia unei parcări și nici imaginea unui brand. Dimpotrivă, tolerarea unui asemenea gest elementar de compasiune ar putea spune ceva frumos despre oamenii care administrează acel spațiu. Îndepărtarea lui repetată spune însă cu totul altceva.

Responsabilitatea socială nu se face doar din reclame

Într-o epocă în care numeroase spații comerciale din Europa încearcă să devină tot mai prietenoase cu animalele și în care responsabilitatea socială nu mai poate fi redusă la câteva afișe, sloganuri și campanii de marketing, asemenea situații ridică întrebări serioase despre diferența dintre imaginea corporatistă și comportamentul concret. Empatia nu se demonstrează într-un raport anual.

Se demonstrează tocmai în lucrurile mici, atunci când nimeni nu obligă o companie să fie decentă și când un gest de omenie nu aduce nici profit, nici reclamă.

Nu este nevoie ca o companie să transforme parcarea într-un adăpost pentru animale. Nimeni nu cere acest lucru. Este nevoie doar de acea doză elementară de omenie care ne împiedică să luăm apa de la gura unei ființe însetate.

Carrefour Feeria are de dat o explicație

De aceea, conducerea Carrefour Feeria ar trebui să explice public dacă există într-adevăr o instrucțiune prin care personalului îi este solicitat să îndepărteze în mod repetat un bol de 5 cm și, dacă există, care este justificarea ei.

Este o măsură oficială? Este o inițiativă managerială locală? Ce pericol concret poate reprezenta un bol de 5 cm amplasat discret într-o parcare?

Sunt întrebări legitime la care clienții au dreptul să primească un răspuns. Situația merită cunoscută de clienți, de organizațiile pentru protecția animalelor și de presă. Nu pentru că un bol cu apă ar reprezenta, în sine, un mare scandal național, ci pentru că felul în care o instituție se comportă atunci când nu are nimic de câștigat spune adesea mai mult despre valorile sale decât orice campanie publicitară.

Curățenia se vede și în moralitate

În definitiv, adevărata curățenie a unei companii nu se măsoară numai în pardoseli lustruite, rafturi ordonate și parcări impecabile. Se măsoară și în caracterul celor care o conduc.

Putem construi centre comerciale tot mai mari, orașe tot mai moderne și parcări tot mai sterile. Dar dacă, pentru a păstra această ordine artificială, ajungem să considerăm o amenințare un animal însetat și să aruncăm apa pusă de cineva pentru el, atunci problema nu mai este una de curățenie.

Este una de conștiință.

Pentru că lumea aceasta nu este doar a omului. Iar între imaginea impecabilă a unei corporații și setea reală a două vieți, o societate care încă se pretinde civilizată n-ar trebui să ezite nicio clipă ce să aleagă.