Marcel Ciolacu: „E o speculă. Noi am făcut o mare tâmpenie. S-a vândut toată energia electrică pe anul acesta. Am vândut energia cu 200 -300 de lei, iar acum se vinde cu 4000 de lei”

Războiul de lângă noi

„Rușii au pornit spre Kiev cu tancurile !” mă trezește la realitate un prieten. Și aș fi pariat că Vladimir Vladimirovici, țarul de la Kremlin, nu va cădea într-o asemenea capcană, pecetluindu-și ireversibil destinul de asasin. Deschid televizorul, curios să deslușesc în timp real ce se petrece la est de România. „Sute de morți în Ucraina”, citesc pe un ecran, deși se scurseseră câteva ore de la declanșarea operațiunii. Imagini înecate în fum și chipuri înspăimântate de refugiați. Comentariile, fără nicio excepție, sunt anti-moscovite, de parcă ar fi redactate în studiourile din Washington. Brusc, am senzația că retrăiesc momentele din decembrie 1989, de la așa-zisa revoluție. Scenariul e copiat la indigo, o manipulare ordinară, toți îl înjură și-l trimit în Iad pe invadator, ca pe Ceaușescu odinioară. Mi-aș fi dorit să cunosc și punctul de vedere al celeilalte părți pravoslavnice, nu de alta, dar îndoiala a fost și continuă să fie principalul meu instrument de lucru. Căci „totul în viață e să te lămurești.”[1] Închid scârbit cutia de diversiune, îmi ajunge ! M-am lăsat prostit o dată, în urmă cu trei decenii, e rândul altor generații să înghită toptanul de minciuni. Păcat de viețile acelea nevinovate stinse violent și prematur, de sutele de mii de sărmani goniți din rosturile normale… Cum de nu învățăm nimic din pildele trecutului, din tragedia milioanelor de morți jertfiți inutil la ordinul psihopaților, în numele unor valori care au dispărut azi ? Mi-e milă de condiția umană…

Ca să mă scutur nițel de apocalipsa răsăriteană, fug la Islaz, departe de lumea dezlănțuită. Caut să-mi bandajez sufletul rănit de patimile de-o cruzime neregăsite altundeva ale mujicilor și colind pe liniile satului încremenit în rânduielile vechi. Dintr-un obor în ruină se ivește la poartă o bătrânică gârbovită călcând anevoie. Mă cercetează atent după ce o salut și mă oprește să-și verse focul ce o arde pe dinlăuntru. O ascult cu smerenie… „De, mă, maică, fărâmară combinatul și toate fabricile de la oraș, unde să se mai ducă și copiii ăștia să muncească, unde? Și acum și războiul ăsta… Doamne, ce s-o alege de viața lor? Că numai nenorociri picară pe capul lor ! Știi, eram de-o șchioapă când tăticu’ a plecat pe front, of, ce mai plângeam. La un moment dat, mama a primit un plic și s-a pus pe jelit. Aflase că a rămas văduvă… După câteva luni, în zori, ne-am pomenit cu el în bătătură. Am crezut că visăm. Reușise, cu încă doi oameni din Islaz, să fugă din Odessa, din prizonierat, și până acasă au mers doar pe jos și au băut apă din urme de potcoavă de bou. Eu am apucat războiul mondial și d-aia nu mai sunt în stare să închid ochii de când blestematul ăla de Putin a dat buzna în Ucraina. Bieții copii, că tare îi încearcă soarta !” Își șterge cu dosul palmelor lacrimile ce i se preling din ochii osteniți de vârstă și de amintiri nevindecate. Aș strânge-o în brațe și i-aș mângâia chipul iconic, însă nu îndrăznesc, așa că îmi văd de drum, și mă rog la Cel de Sus să sfârșească măcelul, ce s-o mai bălmăjim, ruso-rus !

În jur e o liniște apăsătoare și noaptea coboară asurzitor, grăbit să ne înghită lacom… „Fiecare metru de întuneric din fața noastră era o nouă promisiune de a crăpa și de a termina, dar în ce fel? Nu era nimic neprevăzut în această poveste, decât uniforma executantului. Va fi unul de-ai noștri? Sau unul din fața noastră?”[2]
Deja, la doi pași de noi, se aud exploziile proiectilelor și vuietul dement al plumbilor vânători de oameni…


[1] Louis-Ferdinand Céline, Călătorie la capătul nopții

[2] Louis-Ferdinand Céline, Călătorie la capătul nopții


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

6 comentarii pentru articolul „Războiul de lângă noi”

  • cu o rabdare care tinde sa fie una proprie intelepciunii, tocmai daia ea poate fi implinita doar de antiintelepciune, in sinele oamenilor au fost insamantate si gradinarite bombe cuantice.

    la vremea potrivita, adica pe vremurile astea, tot felul de astfel de bombe se activeaza,
    cea care e propovaduita,
    teoretic in mod artificial, insa practic in mod natural, pentru ca bombele cuantice au fost insamantate in stil natural,
    fiind ‘minciuna’.

    doar o lume scaldata in ‘minciuni’ poate naste Minciuna, prin urmare inundarea lumii mari cu ‘minciuni’ este ceva de bun-simt, adica nu va genera reactiuni, felul in care reactiunile se vor maniefesta fiind punctiform, in final devenind mai degraba o exprimare marginala.

    oamenii, spre deosebire de antioameni, vor deveni o exprimare marginala pe lumea asta :)), iar asta e ceva implacabil 🙂
    ( disponibilitatea oamenilor de a inghiti galusti pe nemestecate a fost deja testata, pe vremea pandemiei de covid, acum exista suficienta cunoastre despre felul cum indivizii, insa si popoarele, reactioneaza, nu doar actioneaza, prin urmare pandemia de efecte ale razboiului din ucraina va contine si ajustarea intensitatilor folosite pe masura tintei ( despre care exista cunoastereeee…practic una care tinde sa fie desavarsita ) )

  • de fapt e putin altfel:
    Razboiul din noi

    • de fapt…razboiul de linga noi e…imaginea din oglinda a Razboiului din noi insine

  • Se pare că ați dormit vreo zece zile, domnule Nazat.
    Interesați-vă, între timp, Putin agresează milioane de oameni nevinovați, ce mai contează ce are de spus criminalul?

    • Amice, esti ..idiot !
      –––––––––––
      ( Caldura mare – ILC )

Crunta exploatare a sînului Julietei

Fiecare poveste de călătorie scrisă de Ion Cristoiu aduce ceva ce nu te aștepți, pentru că ochiul versat surprinde amănuntul pe lângă care ceilalți trec fără să-l vadă.
Cartea poate fi comandată de pe site-ul editurii Mediafax
Invitații cristoiublog

Invitații cristoiublog

Invitații cristoiublog