La mulți ani, România! La mulți ani, români!

Războiul din zona gri (granița Polonia Belarus) pe fondul concurenței de mare putere SUA-China

Astăzi am să comentez pentru dumneavoastră, cititorilor, două aspecte recente: războiul gri dus de Lukașenko cu Occidentul și întâlnirea Biden-Xi. Criza de la granița Polonia-Belarus poate declanșa art.5 al Tratatului de la Washington, având în vedere și faptul ca pe teritoriul Țarilor Baltice sunt prezente batalioane mecanizate americane în așa numita operațiune NATO Enhanced Forward Presence (EFP), iar al doilea poate evita un conflict în Taiwan. Am să încep cu al doilea conflict.

Xi cel mai puternic oficial chinez după Mao

În 2018, partidul chinez a eliminat limitele mandatului pentru postul lui Xi ca președinte. Xi nu se confruntă cu rivali vădiți, dar încercarea de a rămâne la putere are potențialul de a înstrăina personalitățile mai tinere ale partidului. Însă, Xi este precaut și lansează un mesaj de întinerire al partidului, mesaj cu ecou puternic în rândul tinerilor membri de partid sau ai Uniunii Tineretului Comunist. Partidul Comunist din China a aprobat recent o rezoluție, care-l avantajează pe actualul președinte, privind istoria și realizările sale, conform unui comunicat al agenției de presă Xinhua. Rezoluția consolidează autoritatea președintelui Xi Jinping. Cei 370 de membri ai Partidului Comunist Chinez, aflați în sesiune, odată al cinci ani, cu ușile închise, au declarat: „Comitetul Central al Partidului a cerut întregului partid, întregii armate și oamenilor din toate grupurile etnice să se unească strâns în jurul conducerii Partidului Comunist Chinez, avându-l pe tovarășul Xi Jinping ca nucleu, pentru a implementa pe deplin noua eră a socialismului cu caracteristici chineze creată de Xi Jinping „ Se consacră practic perioada istorică a lui Xi la conducerea partidului și a țării. Vorbim de acum încolo de „Era Xi”. Este a treia era importantă pentru comuniștii chinezi după cele ale lui Mao Zedong și Deng Xiaoping. Ce detalii vor fi incluse nu știm dar știm ceea ce spune Xi despre China că acum este perioada de „mare întinerire a națiunii chineze”. Ce înseamnă pentru Xi acest proiect de întinerire? Eu personal cred că este vorba de reunificarea cu Taiwanul „sarcina istorică” a liderilor chinezi de la Beijing. Taiwanul este singura parte a Chinei care nu a devenit comunistă în 1949 sud guvernarea Mao. Și mai este un lucru care mi se pare important și anume faptul ca acestă rezoluție nu este despre trecut ea este despre viitor. Și acestă concluzie reiese din analiza evenimentele derulate la Ziua Națională a Chinei de anul acesta. În loc de parade festive chinezi s-au ocupat cu violarea spațiului aerian taiwanez. Forțele aeriene chineze au efectuat incursiuni în spațiul aerian taiwanez aproape zilnic. Peste 150 de avioane de la avioane, de la cele de atac la cele de transport sau al cele strategice au zburat deasupra insulei sau în zonele adiacente. Operațiunile aceste ne sugerează ca Beijingul testează permanent gradul de toleranță al comunității internaționale dar și gradul de pregătire al forțelor taiwaneze. Presiune pusă de Beijing asupra Washingtonului este în creștere și cere ca americanii să-și redefinească răspunsul la semnalizarea militară fără precedent a chinezilor. Biden a transmis că SUA ar apăra Taiwanul dacă China ar ataca dar cum ar face-o sau ce măsuri ar lua pe plan internațional împotriva Chinei nu este explicit. America se situează într-o „ambiguitate strategică” pentru că nu știm linia roșie pe care chinezii ar trebui să o încalce ca să primească un răspuns militar. Se evaluează cert faptul că dacă China preia Taiwanul, Japonia este în pericol existențial.

Cum ar arăta un atac asupra Taiwanului?

Am discutat pe blog, la un moment dat, toate scenariile posibile ale unui atac asupra Taiwanului. În afara unui asalt amfibie pe insulă, China are la dispoziție o sumă de opțiuni care nu sunt numai militare. Astfel ar putea încerca să slăbească economia taiwaneză, să izoleze militar Taiwanul sau să folosească metode psihologice sofisticate care să sufoce voința cetățenilor săi de a rezista. Mai sunt și alte scenarii posibile care includ exerciții cu rachete ce ar împiedica transportul maritim să ajungă în Taiwan, punerea în aplicare a unei carantine în stil cubanez sau preluarea insulelor Pratas și Taiping din Marea Chinei de Sud. Ce costuri ar avea aceste măsuri pentru China? Sunt măsuri ce par acceptabile pentru comunitatea internațională deși ele ar avea costuri importante pentru China. Toate acțiunile militare ale Chinei de până acum sunt de fapt exerciții tactice și am să vă dau un exemplu: la fiecare incursiune, forțele aeriene ale Chinei evaluează sistemele de apărare ale Taiwanului și adună informații prețioase cu privire la sistemele de apărarea antiaeriană și în special a radarelor existente pe insulă alături de cartografierea din punct de vedere militar a insulei. Congresul american s-a sesizat prin comisa Comitetului pentru Servicii Armate a Senatului și a purtat discuții cu diverși foști militari care au fost în misiune în arealul Indo-Pacific. Astfel amiralul Phil Davidson, fost șef al Comandamentului Indo-Pacific al SUA a declarat:… că este probabilă posibilitatea să existe acțiuni militare în acest deceniu. El vorbea de o reunificare în 6 ani ca o opțiune realistă pentru Xi. Cert este ca a trecut perioada conceptului „un stat două sisteme” președintele reales al Taiwanului Tsai Ing-wen a fost susținut de o platformă electorală care a respins „principiul unei singure Chine”. Insula are o populație de 20 de milioane de locuitori. Conform ultimelor sondaje, 10% dintre aceștia vor o unificare cu China, 51% vor ca situația actuală să rămână, iar 34% insula să devină independentă, restul sunt indeciși. Este un dialog la distanță între Xi care a promis în iulie că va „zdrobi” orice încercare de independență oficială a Taiwanului și Tsai Ing-wen care își dorește ca viitorul Taiwanului să fie decis în conformitate cu voința poporului său. Sondajele făcute în Taiwan de Universitatea Națională Chengchi, din 1990 încoace, ne spun că numărul celor care consideră naționalitate taiwaneză ca fiind a lor a crescut constant de la 1/5 din populație la 1/3 în această perioadă iar cei care se consideră și chinezi și taiwanezi a scăzut de 41% la 31%. Presiune diplomatică a Beijingului, ca o măsură de retorsiune a celor care sprijină Taipei, a crescut, astfel lideri de la Beijing a pus presiune pe Lituania pentru că a anunțat planurile de a găzdui un birou reprezentativ taiwanez la Vilnius.

Administrația Biden continua politica lui Trump

Sprijinul acordat de Administrația Trump a fost semnificat și a crescut vânzările de arme către Taiwan. Administrația Biden a continuat pe aceiași cale iar consilierul pentru securitate națională Jake Sullivan a spus că SUA va încerca să împiedice ca acțiunile militare împotriva Taiwanului „să se realizeze vreodată”. Forța navală aliată crește în consecință în Marea Chinei de Sud. Astfel odată cu aceste comentarii forțele navale americane, britanice și japoneze au efectuat un exercițiu comun în Marea Chinei de Sud, susținut de forțele navale olandeze, canadiene și neozeelandeze. Londra a anunțat recent recalibrarea angajamentele în regiunea Indo-Pacific. Englezii nu uită pierderea Hong Kong-ului. Beijingul sub conducerea lui Xi este hotărât să se înarmeze cu cea mai moderna tehnică navală. Într-un raport al Pentagonului se precizează că în 2020 chinezii au lansat peste 250 de rachete balistice în exerciții militare de testare a acestora. Punctul culminat l-a constituit un test de lovire a unei machete de portavion cu o rachetă anti-navă, exercițiu pe care chinezii nu l-au recunoscut. Racheta balistică cu rază medie de acțiune DF-26 este acum capabilă să         utilizeze atât lovituri convenționale, cât și nucleare împotriva țintelor terestre, precum și lovituri convenționale împotriva țintelor navale”, potrivit raportului. Raportul devoalează faptul că racheta DF-21D, cu o rază de 1500 km, prezintă un risc tot mai mare ea atingând bazele navale ale SUA din regiune. China face eforturi deosebite în proiectarea de rachete cu „rază de teatru de operațiuni” (lovirea bazei militare a SUA din Guam) care să învingă apărarea antirachetă balistica. China are, după evaluările de la Pentagonului, în jur de 1000 de rachete de croazieră pentru fiecare portavion american (americanii au 11 portavioane în operațiuni navale). Este Occidentul pregătit să-l oprească pe Xi?

Summitul virtual Biden-Xi

După aproape un an de la preluarea mandatului, președintele Biden s-a hotărât să dezghețe relația cu președintele Xi. Presa chineză a considerat întâlnirea în spațiul virtual al celor doi președinți ca fiind „francă, constructivă, substanțială și fructuoasă”. Un loc pe agenda discuțiilor l-a avut situația Taiwanului și repetatele exerciții militare ale aviației chinez în zona de responsabilitate aeriana a guvernului de la Taipei. La rândul lui Xi l-a avertizat pe Biden că Beijingul este gata să ia „măsuri decisive” dacă Taiwanul face vreo mișcare către independență. Deci orice încălcarea a liniilor roșii stabilite de oficialii de la Beijing va fi pedepsită la fel ca și sprijinul acordat de Washington, sprijin pe care Xi l-a numit „jocul cu focul” al oficialilor americani.

Nici nu era de așteptat altceva din partea naționalistului Xi, cel care în timpul Revoluție Culturale a fost trimis într-o provincie să predea învățăturile partidului, cel care face parte din categoria „princeling” adică este fiul unui revoluționar a lui Mao, pe numele său Xi Zhongxun, fost vicepremier și unul din fondatorii Partidului Comunist Chinez. În China, pentru cei care nu știu, conducerea de partid este divizată în două ramuri din care provin președintele și primul ministru. Ramurile sunt princeling și tuanpai. Tuanpai însemnă liderii de partid proveniți din Liga Tineretului Comunist iar princeling înseamnă lideri de partid proveniți dintre copii veteranilor lui Mao sau dintre cei ai generalilor lui Mao. Primul Ministru, Li Keqiang, este din ramura tuanpai. Cel puțin până în prezent acesta era cutuma sistemul de promovare. Cei doi Xi și Li au venit împreună la conducerea Chinei în 2013.

Biden a recunoscut că America a rămas angajată în „politica unei singure Chine” și „se opune ferm eforturilor unilaterale de a schimba status quo-ul sau de a submina pacea și stabilitatea în strâmtoarea Taiwan”. Dialogul Xi-Biden a avut replici dure precum ceea ce a spus Xi ca Biden să nu mai susțină independența Taiwanului iar Biden a spus ca Xi să nu îndrăznească sa atace insula. Concluzia este că amândoi au rămas în „bula lor decizională” referitoare la insulă. Școala diplomatică chineză și-a spus cuvântul odată cu declarația lui Xi referitoare la Biden că îi este „vechiul lui prieten”. Tonul cordial a lui Xi a dezghețat bursele din Asia; asta că să înțelegeți ce mult înseamnă o declarație a unui lider de stat. Liderii noștri nu au măsura acestor declarații care îți fac bine sau rău. Cancelariile prezidențiale din orice colț al lumii notifică fiecare declarație chiar dacă este făcută în țara de baștină.

Summitul a fost convocat de Biden ca să stabilească, la fel ca și cu Putin, un dialog, un dialog care a durat mai bine de trei ore și jumătate. Dialogul, care a venit într-un moment dificil al relațiilor dintre cele două puteri nucleare, cel puțin a stabilit o plasă de siguranță pentru Taiwan. Să nu uităm ca sloganul „un stat două sisteme” lansat de Deng pentru Hong Kong s-a prăbușit. Summitul în mod sigur a devoalat disensiunile dintre China și SUA, dar în același timp a stabilit o agenda de lucru pentru consilieri și miniștri din cele două guverne. Rezultatele? Nu prea au fost elocvente cel puțin din ceea ce cunoaștem din surse deschise. Summitul a început la ora 19.45, ora Washingtonului și a durat până cu puțin înainte de 23.30. Biden a fost flancat de secretarul său de stat Tony Blinken, consilier pentru securitate națională, Jake Sullivan, secretar de trezorerie, Janet Yellen, Kurt Campbell, coordonatorul său pentru Indo-Pacific,Laura Rosenberger și Jon Czin, director principal pentru China. Xi a apărut singur pe ecranul monitor al videoconferinței pentru remarcile introductive, dar conform unei liste oficiale, ceilalți participanți chinezi au fost Ding Xuexiang, directorul biroului general al Partidului Comunist, vicepremierul Liu He, șeful de afaceri externe al partidului, Yang Jiechi, Wang Yi ministrul de externe și adjunctul său, Xie Feng. Elita celor două administrații cei care în mod sigur se vor reîntâlni pe comisii bilaterale în perioada următoare.

Ce s-a discutat concret la summit?

Inițial, consilierii lui Biden au declarat că administrația are pe agendă discuții referitoare la Taiwan, la Inteligența Artificială, la rachetele hipersonice și la abuzurile și încălcarea drepturilor omului asupra minorităților uigure din Xinjiang, abuzuri pe care Beijingul le consideră afaceri interne care sunt interzise pentru lumea exterioară. De remarcat, faptul că represiunea împotriva mișcării pro-democrație și a libertăților civile din Hong Kong nu a intrat pe ordinea de zi a discuțiilor. În ciuda acestei agende traiectoria conflictuală a celor două puteri este pe un curs de coliziune. Casa Albă nu încearcă să schimbe China, pentru că acest lucru nu este realist, iar administrația Biden se pare să accepte această realitate. Ce este de făcut? Vorbim de „gestionarea competiției” în condițiile în care Beijingul evită discuțiile despre managementul crizelor, creșterea securității liniilor de navigație din Marea Chinei de Sud sau despre armele nucleare. Discuția ne duce cu gândul că după eșuarea întâlnirii din Alaska administrația americană trebuie facă o examinare a riscurilor pe care le implică relația China-SUA. Xi l-a avertizat pe Biden că sprijinul pentru Taiwan acordat de SUA a crescut în ultimii ani. Trebuie să fim copii să credem că administrația Xi va renunța vreodată la Taiwan. Orice ajutor american sau a altor națiuni, spre exemplu Japonia, la adresa Taipei-ului crește costurile unei eventuale operațiuni militare a Beijingului. William Burns directorul CIA a remarcat o realitate incomodă: cele două nu sunt numai în competiție, ele se află într-o relație adversă. Beijingul urmărește să neutralizeze prezența și influenta SUA în Asia. Se pare că politicieni americani au renunțat la formula win-win/”câștig-câștig” (cum ar spune chinezii) pe relația China-SUA. Summitul a fost precedat de negocierile dintre adjuncții celor doi lideri dar cu rezultate modeste. Aceste discuții s-a referita la acordarea de către China a vizelor de intrare în condițiile pandemiei. Xi a fost de acord să accelereze aranjamentele de intrare pentru vizitele directorilor americani care au afaceri în China. Cam puțin pentru un summit!

Discursul lui Sullivan la Brookings Institution

 Ce spune consilierul pe probleme de securitate într-o discuție la Brookings Institution despre întâlnirea Biden-Xi la o zi după aceasta: „Cei doi lideri au convenit că vom încerca să începem și să ducem mai departe discuțiile privind stabilitatea strategică”, și „Acum, acestă discuție nu este similară cu ceea ce avem în contextul dialogului oficial de stabilitate strategică cu Rusia, dialog care este matur [și] are o istorie mult mai profundă. Există mai puțină maturitate în relația dintre SUA și China, dar cei doi lideri au discutat aceste probleme. Și acum este de datoria noastră să ne gândim la cel mai productiv mod de a o duce mai departe.” Asta este o informație foarte importantă în condițiile geopolitice de astăzi! China a refuzat permanent dialogul pe armele strategice. La începutul acestei luni, Pentagonul a estimat că China intenționează să-și mărească stocul nuclear până în 2030 la cel puțin 1000 de focoase. Este de patru ori mai mult decât estimarea de anul trecut. China dezvoltă rachete hipersonice manevrabile aproape imposibil de detectat. În octombrie, China a efectuat un test al unei astfel de rachete care a înconjurat cu succes globul. Testul a fost calificat de Președintele Comitetului Întrunit al Șefilor de Stat Major generalul Mark Milley drept un tip de „moment Sputnik” ( Sputnik-adică un moment crucial în evoluția cuceriri spațiului cosmic- primul satelit artificial lansat în cosmos). În concluzie summitul a avut obiective limitate. Obiective limitate și un moment îngrijorător pentru Biden și Xi. În fond fost numai un apel video nu poate rezolva o relație în criză. Și totuși „chatul” a fost mai bun decât nimic!

Belarus o criză cu migrație militarizată

Este Rusia în spatele operațiunilor lui Lukașenko care se desfășoară la granița cu Polonia? Așa se pare. Nu trebuie decât să analizăm evenimentele din fost republică sovietică. Belarusul este terenul de antrenament al trupelor rusești pentru Direcția Operativă Vest. Vladimir Putin a semnat, la finele anului 2020, un decret privind înființarea, începând cu 1 ianuarie 2021, a Districtului Militar Nord. Acest decret a consfințit supremația Flotei de Nord a Federație Ruse pe direcția operativă nord, una dintre cele mai eficiente formațiuni militare ale lumii, cu aviație proprie, submarine nucleare și care acum testează racheta hipersonică „Tirkon”. Acest nou district se alătură celorlalte Districte cel de Vest, Central, Sud și de Est și are în responsabilitate zona Arctică și cea de nord a Europei. În Belarus există deja facilități militare rusești. Astfel centrul de comunicații al Marinei Ruse „Vileika” și stația radar „Volga” – sunt desfășurate acolo începând din 1995. „Volga” face parte din sistemul de avertizare timpurie împotriva rachetelor intercontinentale și controlează teritoriul Europei de Vest și zonele de patrulare a submarinelor NATO din Atlanticul de Nord și Marea Norvegiei. Centrul de comunicații „Vileika” oferă comunicații pe unde lungi în oceanele Atlantic, Indian și parțial Pacific. Rusia și Belarus au un singur sistem regional de apărare aeriană. În octombrie 2021, șeful Serviciului Federal Rus pentru Cooperare Tehnic-Militar, Dmitri Shugaev, a declarat că Rusia este gata să furnizeze Belarusului seria de sisteme de apărare aeriană cu rază lungă de acțiune S-400 dar și avioane SU 30 SM Flanker. Anul acesta cele două state au efectuat exerciții comune de mare amploare denumite Zapad 2021 și au convenit să mai înființeze 2 centre de antrenament în Belarus pe lângă cele existente. General maior Yevgeny Ilyin, prim-adjunctul șefului Direcției Principale Cooperare Militară Internațională din cadrul Ministerului rus al Apărării Rus, într-o declarație pentru postul de televiziune Zvezda, a declarat că la acest exercițiu (Zapad 2021) au participat 200000 de militari, aproximativ 80 de avioane și elicoptere și undeva la 760 de unități de tehnică militară, inclusiv 290 de tancuri, 240 de instalații de artilerie și 15 nave. În 2023 cele două armate intenționează să continue practica de desfășurare a unor exerciții militare în comun și totodată au prelungit acordul prin care facilitățile militare ruse operează în Belarus conform spuselor ministrul rus al Apărării, Serghei Șoigu.

Cele două armate foste sovietice au funcționat cu o interoperabilitate mai mare în ultimii ani, deoarece soarta liderului bielorus Alexander Lukașenko devine din ce în ce mai legată de „stăpânirea” președintelui rus Vladimir Putin asupra guvernului țării sale. Spre exemplu în criza actuală a migranților Rusia a orchestrat desfășurarea de trupe pentru operațiuni speciale la granița de nord a Belarusului. „Nu a fost imediat clar dacă comandourile au venit din Rusia sau din Belarus”, spune fostul comandant al armatei americane în Europa, generalul Ben Hodges, care mai spune că „înalții oficiali din Letonia cred că desfășurările sunt cel puțin pentru recunoaștere, dacă nu pentru o altă formă de război hibrid”. Belarus și Moscova au semnat o nouă doctrină militară de stat a Uniunii, deși documentul rămâne nepublicat. Doctrina vine într-un moment de criză la granița cu Țările Baltice și Polonia și a fost agreat acum trei ani, în 2018, dar nu a fost semnat până acum. Parlamentarul din Belarus, Andrei Rusakovich, a comentat într-un interviu noua doctrină (citez): „Noua versiune a doctrinei militare ia în considerare realitățile situației geopolitice și militar-strategice din Europa, amenințările militare, atât tradiționale, cât și cele noi: extinderea NATO și acumularea potențialului său militar, tehnologiile noi și revoluții clorate dar și provocarea de conflicte interne, utilizarea structurilor extremiste și teroriste, companii militare private și provocări în spațiul cibernetic”, adăugând: „Adoptarea noii doctrine militare va permite Belarus și Rusia să răspundă sistematic și în comun provocărilor și amenințărilor la adresa securității naționale a celor două țări existente în regiune.” Rusakovich a subliniat, de asemenea, intensificarea continuă a cooperării militare cu Moscova, prin exercițiile Zapad (odată la patru ani) și Scutul Uniunii (alternând între exercițiile Zapad la fiecare doi ani), combinate cu măsuri suplimentare pentru promovarea interoperabilității și consolidarea apărării aeriene comune.

În această criză de la porțile Europei a intervenit Cancelarul Merkel, încă în funcție, care într-un moment rar în ultimii 2 ani a discutat telefonic cu Lukașenko de două ori în ultimele zile. Din discuție a reieșit necesitatea unui ajutor umanitar din partea Europei dar și reluarea unor negocieri între UE și Belarus. În 2020 UE a impus sancțiuni Belarusului după ce Lukașenko cu sprijinul serviciile de securitate (KGB din Belarus) au reprimat protestatarii opoziției și societatea civilă în urma alegerilor prezidențiale din august 2020. Ele s-au amplificat după aterizarea forțată a unui avion Ryanair care zbura în spațiul aerian din Belarus în mai, ducând la arestarea unui jurnalist de opoziție pe aeroportul din Minsk. Ca răzbunare, Lukașenko a amenințat că va trimite „migranți și droguri” în Europa. Liderul opoziției, Svetlana Tikhanovskaya, a fugit la Vilnius după alegerile de anul trecut, acolo unde locuiește acum. Estonia, care nu se învecinează cu Belarus, a oferit sprijin Lituaniei, Letoniei și Poloniei și a monitorizat situația la graniță. Mișcare lui Merkel a fost imediat criticată de foști oficiali din Țările Baltice care au solicitat menținerea unității UE în ceea ce privește Belarusul. În ultimele zile, a existat un val al activității diplomatice europene pentru a încerca să rezolve criza. Șeful politicii externe al UE, Josep Borrell, a discutat cu ministrul de externe al Belarusului, în timp ce Merkel și președintele Franței Emmanuel Macron au discutat cu principalul susținător al lui Lukașenko-președintele rus Vladimir Putin. Președinta Comisie Europene Von Der Leyen a scris miercuri pe Twitter: „Oamenii prinși la graniță trebuie repatriați”. Comisia Europeană a mai spus că a alocat 700.000 de euro în asistență pentru persoanelor aflate în condiții inumane la graniță. În urma violențelor din ultimele zile, Belarus a mutat sute de migranți într-un depozit de lângă graniță. Dar marea majoritate a migranților au rămas în tabăra improvizată, potrivit autorităților poloneze, trăind în mare parte în aer liber și înghesuiți în jurul focurilor de tabără. Testarea graniței UE a fost un succes pentru Putin, dar mai ales pentru Lukașenko creând crăpături în unitatea Uniunii Europene.


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

2 comentarii pentru articolul „Războiul din zona gri (granița Polonia Belarus) pe fondul concurenței de mare putere SUA-China”

  • Multumim pentru articolul dumneavoastra,
    Poate ca ar fi necesar sa informati opinia publica ca avansul tehnologic sau cvasi-monopolul in productia semiconductorilor de cea mai inalta tehnologie la nivel global care se afla in fabricile din Taiwan, constituie pentru China un trofeu extrem de tentant pentru autoritatile de la Beijing, si ca un eventual succes al Armatei Chineze ar duce Imperiul Celest direct la stadiul de unica super-putere globala.

  • Un articol foarte bun, ca intotdeauna, cu multa informatia si cu abordari interesante. Va citesc intotdeauna cu interes, admir viziunea dvs asupra subiectelor pe care le abordati, e viziune de expert.
    Dumneavoastra ce parere aveti despre pandemie si cum este abordata de catre autoritatile statale si supra-statale?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

A apărut cartea „Decembrie 1989. Un talmeș-balmeș bine regizat”

După ani și ani de documentări, discuții cu unii dintre actorii implicați în evenimentele din decembrie, Ion Cristoiu a terminat de scris cartea „Decembrie 1989. Un talmeș-balmeș bine regizat”.
Apăsați aici pentru mai multe detalii
Invitații cristoiublog

Invitații cristoiublog

Invitații cristoiublog

Invitații cristoiublog

Invitații cristoiublog