Dacian Cioloș: Acum, că au trecut alegerile în PNL, este momentul ca noul președinte PNL să vină cu o propunere de prim-ministru, alta decât Florin Cîțu

Războiul împotriva Terorismului continuă în spatele scenei

Retragerea SUA din Afganistan a demonstrat, încă o dată, că actorii răi umplu golul imediat. Deși nu a existat niciodată o cale ușoară pentru Statele Unite și coaliția internațională de a părăsi Afganistanul, misiunea lor a realizat progrese pe numeroase fronturi și nu a existat niciun motiv pentru care ar fi trebuit să ajungă la un așa final. Lumea nu ar trebui să tragă lecții greșite din Afganistan. Căutarea democrației în statele autoritare și în țările devastate de război trebuie să continue. Aceasta include Afganistanul, unde Statele Unite și partenerii săi ar trebui să sprijine eforturile de rezistență, în curs, de a se opune talibanilor.

În fapt militarii spun că retragerea SUA din Afganistan a încălcat trei principii de bază ale gestionării conflictelor. Mai întâi, nu-i spune inamicului când te vei retrage. Statele Unite au stabilit unilateral 31 august 2021, data la care toate forțele americane vor pleca, eliminând orice stimulent pentru talibani să caute o tranziție pașnică. În schimb, grupul a așteptat începerea retragerii SUA și apoi a început să preia țara prin forță, mită și intimidare. Au trecut doar câteva săptămâni până când talibanii au ajuns la Kabul.
Lecția este clară: nu lăsați niciodată inamicul să vă cunoască planurile. O retragere trebuie să fie bazată pe condiții, nu pe calendar.

În al doilea rând nu-ți abandona prietenii. În 2018, administrația președintelui Donald Trump a încheiat un acord cu talibanii fără a condiționa acordul de reținerea talibanilor de a ataca forțele de securitate afgane. Când negocierea a ocolit guvernul de la Kabul, s-a negociat direct cu talibanii, triburile locale și lorzii războiului din teritoriul Afganistanului au privit totul ca pe un „gard” care-i încercuiește. Așa au avut toate stimulentele pentru a negocia acorduri secundare cu talibanii, în speranța că acestea le va permite să evite răzbunarea talibanilor. Prin eliminarea guvernului afgan din procesul de negociere, Washingtonul și coaliția internațională și-au subminat propria credibilitate. Statele Unite și partenerii săi nu au abandonat doar guvernul afgan – au abandonat bărbații și femeile care au lucrat cel mai strâns cu ei. În ciuda deciziei de a părăsi Afganistanul până la sfârșitul lunii august, majoritatea țărilor nu au pregătit planuri de evacuare pentru proprii cetățeni sau pentru interpreții a/translatorii afgani care au ajutat coaliția. Mulți dintre acești afgani curajoși sunt acum expuși unui risc grav de pedeapsă din partea talibanilor. Scenele cu mii de afgani adunați pe aeroportul din Kabul, care caută protecție și libertate în străinătate, sunt sfâșietoare.

Lecția este că: țările care lansează intervenții militare în străinătate au o responsabilitate clară de a-i sprijini pe cei care i-au ajutat – și această responsabilitate nu ar trebui să fie înecată în birocrație.

În al treilea rând, nu disprețui sacrificiile trupelor tale. Mulți veterani ai războiului afgan și familiile lor se întreabă dacă eforturile lor au fost în zadar. Întorcându-ne în 2001, prioritatea fundamentală a Statelor Unite și a partenerilor săi a fost dezrădăcinarea Al Qaeda și a terorismului internațional din Afganistan. Trupele americane și cele ale coaliției au îndeplinit această misiune cu curaj, inclusiv după ce Statele Unite l-au eliminat pe Osama bin Laden. Și în ultimii 20 de ani, niciun atac terorist în America de Nord sau Europa nu a fost lansat din Afganistan. Washingtonul și partenerii săi nu ar fi trebuit să plece într-un mod care ridică îndoieli cu privire la valoarea celor două decenii de efort. La apogeul intervenției, în Afganistan erau peste 130.000 de soldați din 51 de țări NATO și partenere. Aceste cifre au scăzut apoi rapid: doar 2.500 de soldați americani, care fac parte dintr-o misiune internațională de sprijin de 9.600, au rămas în țară la sfârșitul misiunii. Această amprentă minimă a fost suficientă pentru a stabiliza situația cu pierderi și costuri limitate. Dacă le-am fi spus talibanilor că vom pleca cu condiția ca aceștia să înceteze să atace guvernul afgan și să fie de acord cu o soluție politică care să asigure un viitor pașnic pentru Afganistan lucrurile ar fi fost în regulă. Acest lucru ar fi împiedicat ieșirea dezastruoasă, care a lăsat acum țara într-un hal mult mai rău și a permis cea mai mortală zi pentru trupele americane din Afganistan din ultimii zece ani (cei 13 infanteriști marini morți într-o singură zi).

Lecția finală este: aceste greșeli, enumerate mai sus, au dus la retragerea dezordonată din Afganistan, dar nu pot fi sfârșitul poveștii. Este posibil ca Statele Unite și partenerii săi să-și fi încheiat implicarea militară directă în război, dar trebuie totuși să ia măsuri imediate pentru a salva afganii vulnerabili și a împiedica talibanii să restabilească teocrația lor brutală dar și recrudescența terorismului în Afganistan.

„Războiul împotriva terorii – în Afganistan și în alte părți – este departe de a se termina”, spune Biden

Chiar dacă războiul din Afganistan s-a încheiat oficial, președintele Joe Biden s-a angajat să continue operațiunile de combatere a terorismului în interiorul țării folosind capacități militare din baze de dincolo de granițele Americii. „Vom menține lupta împotriva terorismului în Afganistan și în alte țări. Pur și simplu nu trebuie să ducem un război terestru pentru a face acest lucru „, a spus Biden, în timpul unui discurs la Casa Albă. „Și către ISIS-K: încă nu am terminat cu tine”, a continuat el, referindu-se la afiliatul statului islamic din Afganistan. Al Qaeda a planificat atacurile din 11 septembrie împotriva World Trade Center și a Pentagonului din Afganistan, unde terenul montan și accidentat oferă abundente peșteri, ascunse, unde terorismul poate prospera. Statele Unite au invadat Afganistanul în 2001 pentru a prinde și ucide pe cei care se aflau în spatele atacurilor. Dar chiar și după 20 de ani de război, riscul terorismului care poate lovi din Afganistan este încă ridicat, după cum a demonstrat atacul sinucigaș de la aeroportul din Kabul, atac care a ucis peste 100 de oameni, inclusiv 13 soldați americani. ISIS-K, un inamic al Statelor Unite și al talibanilor cu care s-a confruntat anterior gruparea teroristă pentru controlul Afganistanului, și-a revendicat atacul. Pentagonul a ripostat, conducând o lovitură cu drone pentru a ucide planificatorii ISIS-K ai atacului din Afganistan. Armata americană a anunțat o a doua lovitură cu drone care a aruncat în aer un vehicul încărcat cu explozivi pentru a elimina „o iminentă amenințare ISIS-K” la aeroport, unde operațiunile de evacuare erau încă în desfășurare.

Controlul amenințărilor teroriste care vin din Afganistan

Aceste misiuni demonstrează că Statele Unite pot controla amenințarea teroristă folosind capabilități „peste orizont”, cum ar fi avioane cu rază lungă de acțiune sau drone care permit Pentagonului să atingă ținte fără a folosi personal militar dar unii sunt sceptici că Pentagonul poate urmări și răspunde în mod adecvat la amenințările teroriste fără „cizme/militari la sol”. „Probabil 60 la sută din timpul de zbor al unui Reaper (UAV) va fi utilizat doar pentru a ajunge în și din Afganistan, dacă va fi lansat din bazele situate în statele din Golf”, a declarat generalul în retragere David Petraeus, fostul director al CIA. În mai, parlamentarii americani au analizat administrația cu privire la motivul pentru care se retrage din Afganistan fără un plan de păstrare a activelor militare (baze) în regiune, într-o țară vecină, plan pe care Pentagonul nu l-a publicat încă. David Helvey, secretar adjunct al apărării pentru Afaceri de Securitate în Indo-Pacific, a mărturisit că retragerea nu a fost legată de eforturile de a colabora cu alte națiuni pentru a-și deplasa forțele în ceea ce el a recunoscut că este „o vecinătate foarte dificilă”. Națiunile care se învecinează cu Afganistan includ Tadjikistan, Turkmenistan, Uzbekistan, Iran, Pakistan, China. Tensiunile dintre Statele Unite și multe dintre aceste țări îngreunează cooperarea. Există, de asemenea, un grup naval al unui portavion în permanență în Orientul Mijlociu care ar putea fi utilizat dacă este necesar, a declarat secretarul de presă al Pentagonului, John Kirby, deși pentru a zbura unul din cele 80 de avioane de pe un portavion, într-un Afganistan fără ieșire la mare, ar fi nevoie de un culoar aerian peste Iran sau Pakistan. „O altă opțiune este de a colabora cu talibanii pentru a elimina amenințările de la inamicul comun ISIS-K, opțiune valabilă dacă noul guvern afgan își asumă angajamentele de a permite călătoria gratuită din Afganistan și de a respecta drepturile femeilor și fetelor”, a declarat secretarul de stat Antony Blinken. „Dacă putem colabora cu noul guvern afgan într-un mod care ajută la asigurarea acestor interese … și care să protejeze câștigurile din ultimele două decenii, o vom face”, a spus el. „Dar nu o vom face pe baza încrederii sau a credinței. Fiecare pas pe care îl vom face nu se va baza pe ceea ce spune un guvern condus de talibani, ci pe ceea ce înseamnă respectarea angajamentele asumate „.

Grupările teroriste din Afganistan

Cred că este momentul să discutam și despre grupările teroriste prezente în Afganistan. Atacul de la aeroportul din Kabul a marcat reînceputul terorismului în Afganistan datorat grupărilor prezente acolo. Făptuitorul atacului a fost franciza locală a Statului Islamic, numită uneori ISIS-K sau IS-K, pentru ramura grupării Khorasan din Afganistan. Unii au căutat, de asemenea, să dea vina pe talibanii, care controlează Kabul și sunt responsabili de trecerea atacatorilor prin punctele de control care au dus la marginea aeroportului. Talibanii susțin că 28 din soldații lor au fost uciși în explozia de la aeroport. Și așa cum ar trebui să ne amintim de existența talibanilor și să nu-i credităm prea ușor pentru pretențiile lor de a se fi reformat, ar trebui să observăm, de asemenea, cât de profund se disprețuiesc reciproc aceste grupuri teroriste și de ce ISIS-K are toate stimulentele de a arunca în aer afganii și americanii sub veghea talibanilor. Când talibanii au descins în Kabul luna aceasta, s-au abținut de la represalii imediate împotriva dușmanilor lor, cu o singură excepție: „Singura execuție cunoscută de la preluarea capitalei a fost a lui Abu Omar Khorasani, fostul șef al statului islamic din Asia de Sud” scria The Wall Street Journal. Khorasani „a fost luat de talibani dintr-o închisoare a guvernului afgan și ucis pe loc”. De ce nu pot acești jihadiști să se înțeleagă și să-și unească forțele împotriva Statelor Unite? Motivul profund este ideologic. Fondatorul talibanilor, Mullah Omar, s-a numit „emir al credincioșilor”, un termen echivalent în perioada clasică a Islamului cu califul. Anumite reguli se aplică califilor iar două dintre cele mai importante cerințe înseamnă integritatea din punct de vedere fizic a califului și să provină din tribul profetului Mahomed. La fel ca majoritatea generației inițiale a talibanilor, Omar a fost lezat fizic (în cazul său lipsindu-i un ochi) și nu a provenit dintr-un trib arab, ci dintr-un clan pashtun. O altă cerință a califului este să fie în viață și spun acest lucru pentru că Omar a murit în 2013, dar talibanii au ținut ascuns faptul pentru doi ani. Statul Islamic, remarcând aceste deficiențe, și-a numit propriul calif în 2015, când a preluat controlul asupra unor părți din Siria și Irak și i-a batjocorit neîncetat pe talibanii pentru că nu respectau cele mai elementare reguli ale Islamului. Nu se pot ierta sau retrage cu ușurință insulte precum acestea. Apoi a urmat o provocare militară totală a Statului Islamic către supremația talibanilor ca forță de gherilă islamistă din Afganistan. Aceste două facțiuni au purtat un război continuu competiția a fost una strânsă în anumite zone, în special în estul Afganistanului. SUA au intervenit pentru a-i ajuta pe talibani, în conformitate cu teoria că cel puțin talibani erau interesați doar de Afganistan, în timp ce Statul Islamic ar arunca în aer fiecare casă sau discotecă de pe Pământ dacă ar avea ocazia.

Gruparea ISIS-K a fost fondată de membri talibani din Pakistan și Afganistan, alături de Mișcarea Islamică din Uzbekistan, în ianuarie 2015 și a reușit într-o perioadă scurtă de timp să își consolideze puterea în diferite regiuni din Nordul și Nord-Estul Afganistanului. De-a lungul timpului, ISIS-K a atras membrii mai multor grupări, iar pericolul manifestat de aceasta s-a materializat în atacuri îndreptate în mare parte împotriva țintelor din orașele afgane și pakistaneze. Nu există date privind întinderea grupării. Potrivit unui raport, din iunie 2021, al Centrului Internațional pentru Studii Strategice, Afganistanul adăpostea la momentul respectiv aproximativ 10.000 de luptători teroriști, atât membri Al-Qaeda, cât și ai altor grupări teroriste (iar când adăugați la acesta numărul de persoane eliberate din închisorile din Kabul, Kandahar și din baza aeriană Bagram, avem alte câteva mii, numărul total crescând cu 25, 30 sau poate chiar 40 la sută). Scopul ISIS-K este de a crea haos și incertitudine în Afganistan și nu numai. Gruparea încearcă să aducă luptătorii dezamăgiți din alte grupuri în rândurile sale și să pună la îndoială capacitatea oricărui guvern aflat la guvernare la Kabul de a oferi securitate populației. ISIS-K vede talibanii afgani drept rivalii săi strategici și îi califică pe acestia drept „naționaliști spurcați” cu ambiții doar de a forma un guvern limitat la granițele Afganistanului. Această gândire la nivel local a talibanilor contrazice obiectivul mișcării Statului Islamic de a stabili un califat global. De la înființare, ISIS-K a încercat să recruteze talibani afgani de calibru, vizând în același timp pozițiile talibanilor din toată țara. Eforturile ISIS-K au avut un anumit succes, dar talibanii au reușit să oprească provocările grupului, folosind atacuri și operațiuni militare împotriva personalului și pozițiilor ISIS-K. Este clar că pierderile suferite în pozițiile de comandă ale ISIS-K au fost rezultatul operațiunilor conduse de SUA în special al atacurilor aeriene. Fiind o organizație relativ slăbită, obiectivele imediate ale ISIS-K sunt să-și completeze rândurile și să-și semnaleze prezența prin atacuri de anvergură. Grupul devine tot mai relevant în peisajul Afganistan-Pakistan.

Rețeaua Haqqani – este o grupare semi-autonomă a talibanilor afgani și un aliat al Al-Qaida. A fost fondată de Jalaluddin Haqqani, un comandant islamist antisovietic important care a devenit un oficial taliban proeminent și, în cele din urmă, un lider cheie în insurgența post-2001. Talibanii au confirmat decesul liderului din cauze naturale în septembrie 2018. Actualul lider al grupului este fiul lui Jalaluddin, Sirajuddin Haqqani, care a deținut și funcția de lider adjunct al talibanilor din 2015. Numirea lui Sirajuddin pentru a conduce rețeaua a întărit cooperarea dintre talibani și Al Qaida. Monitorii ONU descrie Rețeaua Haqqani ca „legătura principală” între talibani și Al-Qaida. Raportul ONU din aprilie 2021 indică dezacordul între statele membre cu privire la faptul că rețeaua Haqqani colaborează tactic cu ISIS- K.

Tehrik-e-Taliban Pakistan (TTP). Organizația TTP, cunoscută și sub numele de talibanii pakistanezi, are „obiective distinctive anti-pakistaneze”, conform monitorilor ONU, dar a luptat și alături talibanii afgani împotriva guvernului afgan din interiorul Afganistanului (unde TTP are mii de luptători). O organizație umbrelă pentru o serie de grupuri extremiste din Pakistan care au intrat în conflict cu guvernul pakistanez după 2007, TTP a început să se destrame după moartea liderului Hakimullah Mehsud din 2013. În 2014, unii membri ai TTP au promis loialitate față de Statul Islamic și ulterior s-au mutat în estul Afganistanului ca răspuns la operațiunile armatei pakistaneze care au scos în mare parte grupul din refugiile sale sigure din regiunea FATA[1]/Pakistan. Presiunea militară americană continuă (succesorul lui Mehsud a fost ucis de o lovitură a unei drone americane în provincia Kunar din Afganistan în 2018) a redus foarte mult activitatea grupului în anii următori. Cu toate acestea, reunificarea dintre TTP și unele foste grupuri (posibil facilitată de Al-Qaida) începând cu 2020 a crescut rândurile grupului. TTP poate beneficia în continuare de preluarea și a luptătorilor TTP prizonieri în Afganistan.

Mișcarea Islamică din Uzbekistan (IMU). Desemnată grupare teroristă în 2000, IMU a fost odată un aliat important al Al-Qaida. Formată de uzbeci care au luptat cu forțele islamiste în războiul civil din Tadjikistan din 1992-1997, IMU s-a aliat cu talibanii și a lansat atacuri în alte state din Asia Centrală. După ce au început operațiunile SUA în Afganistan în 2001, grupul s-a concentrat în Afganistan și Pakistan. Monitorii ONU raportează că IMU nu se află sub controlul talibanilor, și este actualmente „mai puțin conciliantă decât înainte”, având în vedere mișcările anterioare ale IMU de a se alinia la ISIS-K(P). Forțele IMU operează în nordul Afganistanului.

Mișcarea Islamică din Turkestanul de Est (ETIM). ETIM (cunoscut și sub numele de Partidul Islamic din Turkestan) caută să stabilească un stat islamic independent pentru uiguri, un popor majoritar musulman, vorbitor de turcă în vestul Chinei. În 2002, guvernul SUA a desemnat ETIM drept mișcare teroristă, invocând legăturile grupului cu Al-Qaida. La sfârșitul anului 2020, a eliminat ETIM de pe Lista grupărilor teroriste (la care grupul fusese adăugat în 2004), afirmând că „de mai bine de un deceniu, nu au existat dovezi credibile că ETIM continuă să existe”. Monitorii ONU au raportat în iunie 2021 că ETIM are sute de luptători în nord-estul Afganistanului dar și o prezență mare în Idlib/Siria și mută luptătorii între cele două zone. ETIM în Afganistan este concentrat asupra Chinei. Contingentul sirian are „o perspectivă mai globală”, potrivit monitorilor ONU.

America, ISIS-K și Talibanii

„Având în vedere inamicul comun și coordonarea care a avut loc în timpul evacuării, „este posibil” ca SUA să se poată înțelege cu talibanii cu privire la acele lovituri împotriva teroriștilor”, a declarat generalul Mark Milley, Președintele Comitetului Întrunit al Șefilor de State Majore al armatei SUA. „Nu știm care este viitorul talibanilor. Dar vă pot spune din experiență personală că acesta este un grup nemilos „, a spus Milley. „Dacă se schimbă sau nu, rămâne de văzut.” Experții de la Pentagon suspectează că există legături între ISIS-K și rețeaua Haqqani, care acum asigură securitatea talibanilor din Kabul. Cu toate acestea, chiar dacă ISIS-K lansează atacuri suplimentare la Kabul pentru a destabiliza eforturile de guvernare ale talibanilor, acestea sunt depășite. ISIS-K va dura în Afganistan atâta timp cât talibanii vor acest lucru. Cât vor colabora americani cu talibani? Secretarul Apărării al SUA, Austin, spunea că există subiecte pe care americanii cooperează cu talibani-unul a fost extragerea afganilor care au lucrat pentru coaliție. Și totuși sunt multe diferențele ideologice între talibani și SUA care vor face probabil imposibilă o cooperare viitoare deplină. Să amintim acelea care privesc drepturile femeilor. și alte probleme. Îmi pot imagina uneori cooperarea indirectă printr-o țară precum Pakistanul, deoarece talibanii pot împărtășii informații despre unii oameni din ISIS-K care sunt adăpostiți în regiunea autonomă FATA/Pakistan. Și dacă s-ar întâmpla ca americanii să arunce o bombă de 500 de kilograme sau o racheta de pe o dronă, nimeni nu ar fi deranjat prea mult. Războiul împotriva Terorismului continuă în spatele scenei!


[1] Zonele tribale administrate federal a fost o regiune tribală semi-autonomă din nord-vestul Pakistanului care a existat din 1947 până când a fost fuzionată cu provincia vecină Khyber Pakhtunkhwa în 2018.


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

3 comentarii pentru articolul „Războiul împotriva Terorismului continuă în spatele scenei”

  • Razboiul contra terorismului nu e decat o vrajeala care ascunde afaceri de trilioane ale baietilor smecheri din toata lumea (cu USA in top). Tot nu ne-ati lamurit cine a daramat blocul 7 WTC! Sa fi fost covidu’?

  • Mai ușor cu propaganda pe scări, generale, și mai multă atenție la gramatică, dacă tot luăm pensia cu servieta. ”pentru proprii cetățeni” (propriii), ”talibanii pot împărtășii” (împărtăși) și alte probleme cu numărul de ”i”. Atâtea greșeli făcute într-o teză la liceu îmi asigurau o corijență pe toamnă.
    Armata română are 18ooo de generali, spre deosebire de cea a SUA, care are în jur de 5000. Oare de ce?

    • @hopa: Daca noi avem 18000 si americanii au 5000, populatia lor fiind 328 milioane si a noastra vreo 20 milioane, rezulta ca un general american inseamna vreo (18/5)*(328/20) = 59 de-ai nostri. Si asta mi se pare absolut rezonabil avand in vedere ce experienta au ei prin atatea razboaie, misiuni si actiuni si experinta aproape zero a alor nostri. E mai mult decat decent cred eu, sper sa nu se simta nimeni vexat, daca nu e corect, va rog sa ma contraziceti.

A apărut cartea „Decembrie 1989. Un talmeș-balmeș bine regizat”

După ani și ani de documentări, discuții cu unii dintre actorii implicați în evenimentele din decembrie, Ion Cristoiu a terminat de scris cartea „Decembrie 1989. Un talmeș-balmeș bine regizat”.
Apăsați aici pentru mai multe detalii
Invitații cristoiublog

Invitații cristoiublog

Invitații cristoiublog

Invitații cristoiublog