Războiul propagandei. Fiecare tabără este alimentată așa cum trebuie

De unde ar ști americani când atacă rușii? Nu ne mai întrebăm de unde știu că atacă, având în vedere că știrile ne dau data, care este flexibilă: în timpul Olimpiadei sau după! Prinși într-o alianță stabilă, NATO, putem sta liniștiți pe raționamentul că nu ne vor ataca rușii. 23 august 1944 a fost un moment când noi românii am trecut de partea lor, a sovieticilor care erau aliați cu americanii și englezii. Conducerea României de atunci le-a dat fără luptă Basarabia și Bucovina de Nord. Primind invitația de a „ne salva” ne-au impus conducerea, ideologia, direcția, ne-au arestat parte din elita care nu a vrut să treacă de partea Partidului. Am rămas cu un singur Partid, un singur regim, o singură viziune coordonată de la Moscova. Ca un făcut, deasupra noastră tot timpul s-a aflat un coordonator fie el de la Constantinopol, Moscova, fie azi din alte capitale.

Pe vremea când Statele Unite se plămădeau iar continentul european era o afacere a câtorva puteri printre care și Imperiul Țarist, iar NATO nici nu se concepuse, statele europene se războiau des în încercarea de a se contura ca țări moderne. Spre exemplu, Alexandru al II-lea (statuia din spatele lui Putin sau cea din fața lui Macron) și Gorceakov intuiau planurile lui Bismarck. Mai mult, Gorceakov conștientiza că unificarea Prusiei depindea și de Rusia. Prin decizia de a nu interveni în războiul dintre Austria și Prusia, rușii l-au ajutat pe Bismarck. Am dat doar unul dintre exemplele de colaborare a rușilor cu state europene. Poate fi și o explicație de ce raporturile dintre ruși și germani au funcționat mai tot timpul.

Între timp, revoluțiile s-au conturat și ideile izvorâte de filosofii iluminiști au prins contur. Putem aprecia că secolul XIX este cel al naționalităților. Congresul de la Viena din 1815 era îndepărtat, șefii de stat uitaseră dominația lui Napoleon, cu excepția războiului franco-prusac și a câtorva răscoale prin Balcani, Europa era liniștită. Liniștea a fost tulburată, unde altundeva decât în Balcani, cu războaiele balcanice, unde naționalitățile din Imperiul Otoman își manifestau dorința de a ieși de sub dominația turcilor. Cu toate acestea, Imperiul Austro-Ungar și cel Țarist și-au dorit stingerea războaielor balcanice ca nu cumva statele mici să reușească, creând un precedent.

Primul război mondial ne-a demonstrat că orgoliul și sfidarea valorilor morale duc către calamități. Cunoscut azi ca Marele Război, ne demonstrează că statele au interese care uneori pot prima în fața drepturilor omului. Tratatele de Pace de la Paris din 1919 – 1920, au fost atât de bine făcute încât au produs state revizioniste și mișcări extremiste care au dus la dispariția a aproximativ 55 milioane de morți. Holocaustul! Plus dezastre, răniți, etc.
După primul război mondial au dispărut Imperiile! Imperiul Țarist, Austro-Ungar și cel Otoman au devenit istorie. În locul lor au apărut state naționale în occident iar în locul Imperiului Țarist, a apărut Uniunea Sovietică.

Pe vremea când Marea Britanie nu voia să se alieze cu Franța împotriva Germaniei lui Hitler, francezii au semnat un pact de neagresiune cu rușii (1935) ca în cazul în care sunt atacați de vecinii lor, rușii să-i ajute. S-or fi gândit Macron și Putin la acest Pact în timpul întâlnirilor?

Speranțele, împărțirea sferelor de interese (a se citi de putere) a funcționat relativ. Uniunea Sovietică a știut să aștepte pentru a se revărsa și peste Europa. După invitația lui Hitler prin pactul Ribentropp-Molotov de a împărți ce nu li se cuvine, strategia lui Stalin a funcționat iar la sfârșitul celui de-al doilea război mondial, Uniunea Sovietică și-a creat o zonă tampon de la Berlin până la Prut. Cum învârteai globul pământesc, URSS apărea inevitabil.
Cum am putea compara lumea aceea cu cea de azi? Azi, omenirea este în pragul a 8 miliarde de oameni. Spre exemplu în 1960, abia trecuse pragul a trei miliarde!

Mă întreb dacă cei care azi au poziții de cocoș și se arată pregătiți de război au citit cumva cartea lui Vasili Grossman, Viață și Destin în care ororile războiului (în special bătălia de la Stalingrad) este detaliată. Occidentalii, cei care se consideră gardianul omenirii sigur au uitat de ce s-a înființat ONU, NATO, de ce au apărut doctrine care promovează și stabilesc anumite reguli în statele democratice precum valorile universale. Democrația într-un stat se măsoară după aceste valori! Nu în ultimul rând, istoria ne oferă o lecție în privința extinderilor. Cu cât un Imperiu se extinde cu atât mai mult era expus și până la urma distrus.

Mircea Geoană, rebrenduit SG Adjunct, cu reale șanse de a-i lua locul lui Iohannis, comentează pentru imagine, din postura lui de șef prin NATO că: „Nu avem o imagine completă asupra intențiilor reale ale președintelui Putin. Ceea ce putem spune, pe baza informațiilor pe care le primim la nivelul țărilor aliate, este că în clipa de față, mobilizarea, organizarea, logistica și susținerea forțelor rusești din jurul Ucrainei, pe trei laturi ale Ucrainei, ar putea permite, în eventualitatea unui ordin din partea Kremlinului, o intervenție militară în orice moment”.

Acompaniat de specialiștii stabiliți de televiziuni că războiul va veni, că rușii vor intra peste ucraineni, aceștia emit tot felul de scenarii, care de care mai absurde. Într-o logică normală, niciun stat nu va anunța data de începere a unui război, nu va anunța strategia, planul și evoluția propriei armate. În fond, specialistul Mircea Geoană, fost ministru de externe, cu rezultate, ne spune în declarația de mai sus ceea ce știm toți: că dacă Putin dă ordinul, armata rusă invadează! Ceea ce nu spune, este de ce ar da Putin acest ordin? Ce interes ar avea rușii să invadeze o țară ca Ucraina? Această logică de secol XVIII când statele se cucereau terestru a fost înlocuită cu una în trend cu timpurile și anume economic.

Tot Mircea Geoană declara: „Nu spunem că este ziua X sau Y, au fost speculații cu privire la Jocurile Olimpice de iarnă, noi nu lucrăm cu astfel de repere, lucrăm cu realități de pe teren.”
În mod normal, un înalt oficial NATO nu poate comenta speculații!

Următoarea declarația spune totul: „Nu anticipăm riscuri la adresa securității noastre, dar nu putem exclude riscul de război convențional în Europa, după atâtea decenii, iar acest lucru creează, evident, preocupări”. Evident, aici, specialistul Geoană, omul al II-lea în sistemul NATO ne spune că poate să fie război dar la fel de bine ar putea să nu fie.

De excitarea oficialilor români la telefoanele primite de la americani nu mai are rost să amintesc. Oare câtă demnitate ar avea Klaus Iohannis într-un conflict real când ar trebui să apere drepturile românilor, fie și împotriva americanilor, germanilor sau francezilor? Oare câți dintre români se întreabă cu privire la factorii de decizie, dacă sunt competenți? Poate acum ar fi cazul să vedem realitatea iar cei care vin în poziții cheie să nu fie sinecuri stabilite între băieții deștepți. Îl vedeți pe Klaus Iohannis citind cultură rusă? Istoria lor? Înțelegând ceea ce semnifică acea lume? Altfel, există riscul ca oameni precum Klaus Iohannis, în eventualitatea unui război să ne trimită să luptăm pentru că așa înțelege el împreună cu Cîțu și eventul Ciolacu.
Neînțelegând ceea ce ar fi trebuit să înțeleagă, le rămâne să asculte de partenerii lor. O fi bine?

Un stat care se respectă, are interese și în eventualitatea unui conflict, pe baza unor argumente științifice își formează o strategie pe baza căreia acționează. O strategie făcută de specialiști, de oameni cu expertiză în domeniul relațiilor internaționale.
Are România o strategie? Are specialiști? Oare, lipsa culturii duce la lipsa dialogului?