Donald Trump amână până la 9 iulie aplicarea taxelor vamale de 50% pentru UE>
Redefinirea echilibrului democratic. De ce România are nevoie urgentă de o distincție clară între stânga și dreapta politică
Într-o democrație autentică, forța politică a cetățeanului rezidă în puterea de a alege. Însă această alegere devine iluzorie atunci când opțiunile politice nu mai sunt clar delimitate de viziuni ideologice, ci se confundă într-un amalgam lipsit de coerență doctrinară. România traversează o perioadă în care distincția între dreapta și stânga politică este tot mai estompată, iar această disoluție a identităților ideologice slăbește însuși fundamentul democrației.
Alternanța la guvernare, esențială pentru orice regim pluralist, trebuie să se bazeze pe oferte politice clare, formulate în jurul unor principii ideologice consistente: stânga să promoveze solidaritatea socială, echitatea fiscală, protecția categoriilor vulnerabile, investițiile în servicii publice de bază; dreapta, în schimb, să susțină libertatea economică, inițiativa privată, reducerea poverii fiscale și statul minimal. Doar în această logică alegătorul poate vota pentru o viziune și nu împotriva unui adversar politic.
Modelul anglo-saxon oferă un reper solid. În Statele Unite, distincția între Partidul Democrat (centru-stânga) și Partidul Republican (dreapta conservatoare) este clară, profund ideologică și persistentă în timp. În Regatul Unit, Partidul Laburist și Partidul Conservator oferă alegătorului două viziuni distincte asupra viitorului țării – de la rolul statului în economie, până la politica externă sau socială. Oricât de dură ar fi competiția, esența rămâne neschimbată: fiecare partid își asumă o identitate, un program, o doctrină. Când câștigă puterea, implementează măsuri în consecință. Când o pierde, opoziția are o șansă reală să își testeze propria viziune.
În România, în schimb, spectrul politic pare sufocat de un consens steril, în care coalițiile se formează nu din nevoia națională, ci din oportunism electoral și dorința de conservare a puterii. Coabitarea dreptei cu stânga, precum în actuala configurație politică, nu este expresia unui echilibru matur, ci a unei confuzii strategice care compromite încrederea electoratului. În loc să asistăm la o competiție sănătoasă între programe de guvernare clar delimitate, suntem martorii unei guvernări de compromis permanent, în care doctrinele se dizolvă, iar votul devine o formă de sancțiune, nu de opțiune.
Această stare de fapt produce un efect devastator: omul de rând nu mai are încredere în nimeni și votează „răul cel mai mic”. În loc să aleagă un proiect de țară, alege împotriva unui politician sau a unui partid. Se creează astfel un cerc vicios, în care lipsa de claritate doctrinară alimentează cinismul civic, iar cinismul duce la absenteism, extremism sau vot de protest.
În acest context, președintele României capătă un rol esențial – nu doar de mediator între puterile statului, ci de garant al pluralismului politic real. Președintele trebuie să încurajeze echilibrul între partide cu viziuni divergente, nu să le subordoneze într-un consens artificial sau să joace rolul de orchestrator al coalițiilor de conjunctură. El trebuie să vegheze ca alegerile să rămână un spațiu de exprimare ideologică autentică, iar puterea să circule între viziuni diferite, nu între aceiași actori rotiți în combinații de culise.
În mod excepțional, în situații de criză națională profundă – război, pandemie, colaps economic – o coaliție largă poate fi justificată ca act de responsabilitate națională. Însă a transforma această formulă într-o normă, într-un modus operandi al guvernării, anulează democrația reprezentativă. Nu mai avem partide care se luptă pentru încrederea alegătorilor, ci carteluri politice care își negociază influența pe termen lung.
România are nevoie urgentă de o reformă ideologică a scenei politice. Partidele trebuie să își redefinească identitatea, să își asume public principiile, să construiască programe coerente și să le respecte în practică. Doar atunci cetățeanul român va putea să aleagă pentru un viitor, nu împotriva trecutului. Doar atunci vom putea vorbi despre o democrație reală, matură, autentică.
P.s. România, înainte de toate!
(Sursa: Facebook Avram Gal)
Comentarii
romanul nu poate fi de stanga, exceptia o vedem in randul tineretului educat, din pacate nesemnificativ din punct de vedere electoral. este o problema pe care o avem inca de dupa 21 decembrie 89, intelectualitatea noastra, iesita din epoca ceausescu, era de dreapta si asa a ramas, nimeni nu a facut politica de stanga in romania, in timp s-au alaturat cleptocratiei create de fsn/psd. rumanul nu intelege principiile socialiste si nu este de acord cu ele, clasa politica ii ofera ceea ce doreste. asta este drama, pentru ca numai stanga poate schimba, poate face reforma cu adevarat.