Replică la articolul Maestrului Ion Cristoiu publicat pe Cristoiublog în data de 14 Iunie 2025.
Scriitorii consacrați, sau cei care scriu și publică sunt interesați și preocupați de creația proprie. Traduc un anume gen literar când au un blocaj și nu pot scrie și când îndrăznesc să se apropie de un scriitor consacrat, sau de unii mai puțin cunoscuți; când văd un beneficiu clar din munca de traducător sau când sunt solicitați pe un anumit proiect, de pildă traducerea unor autori pentru care se formează, apare o nevoie într-un anume cerc al pieții de cititori.
Stăpânirea și cunoașterea limbilor străine: românii învață la școală și unii iau meditații de limbi străine, pentru că limba română nu este o limbă de circulație internațională și pentru că sunt educați că dacă știu limbi străine vor reuși mai ușor în viață și în orice profesie. Astfel, mai citesc și câte o carte de scriitor consacrat în limba în care a scris acesta.
In librăriile din România intră cărțile scriitorilor consacrați, să zicem cunoscuți pe piață, sau cărțile trimise de edituri, sau scriitorii cu cărțile lor acceptate, recomandate de directorii, patronii de librării. Aceleași criterii s-ar aplica și pentru traducători? Să fie consacrați ca scriitori sau oameni de cultură, jurnaliști, nume cunoscute?! Numele necunoscute, de pseudonim sau amatorii nu sunt bineveniți pentru că nu vor avea public cititor, iar cărțile nu se vor vinde, dacă nu sunt promovate de Edituri sau autorul nu este cunoscut (nevoia pe piață de acel autor). Care sunt criteriile de recunoaștere a amatorului? Calitatea muncii, o traducere subțire care nu convinge și nu captivează departe de originalul autorului? Cartea care nu este cumpărată?!
Alte aspecte: Coperta cărții – unde apare numele traducătorului, vizibilitate, fonturile literelor folosite. Ce edituri primesc traducători, pentru ce cărți? Cum devine cineva din nume puțin sau necunoscut – traducător?! Ce il recomandă? Este un risc asumat de editură, director de librărie, de cel care traduce?
Referințele in format academic dau credit traducătorilor, în egală măsură sau poate mai mult decât autorului. De pildă: Autor, inițiale prenume. inițiale nume. (anul publicării cărții). Titlul cărții (prenume, nume translator, Trans.). Editura.
Articolul Maestrului Ion Cristoiu scris posibil și cu un gând de a scutura și a pune la treaba autori consacrați sau nume cunoscute de a se ocupa de traduceri/și sau de a deschide porți pentru nume necunoscute, să se apuce de tradus?! Sau un punct de reflecție: poți traduce și in același timp scrie? Cum interferează, cum influențează munca de traducător pe aceea de scriitor sau jurnalist?! Cine are autonomie ca scriitor în raport cu rolul și munca de traducător și poate câștiga un plus de creativitate din activitatea de traducător?! Ce anume il motivează pe scriitor să traducă un anume autor, o anume carte? Poate în România post-decembristă sunt probleme cu toate aceste aspecte, și altele în plus. O nouă cenzură, de pildă. Ce vrea sa spuna prin asta; interpretarea; lentila politicului care disecă și analizează. Pe ce criterii, cum?! Unde e pe palierul de stânga sau de dreapta. Cine e hârciogul, ce e sămânța?!
Articolul Maestrului Ion Cristoiu din data de 13 Iunie 2025, despre Cuvântul care cucerește lumea, întrucât se propagă- propaganda- include un sufix în plus, ce poate trimite la cuvântul gândire, gând. Dacă disecăm cuvântul putem obține un alt mix – aliaj: pro – păgân / pogon- nda. A fi pentru, a avea pozitivitate, a da, a dărui (generosul, generozitatea, puterea), gând, gândire, liberă, autonomă- alias liber cugetătorii văzuți ca marxiști, comuniști, revoluționari, împotriva religiei. Pogonul de pământ sau de gândire. Generozitatea respinsă, sacrificată, că exaspera și amenința status- quo-ul, puterea. De unde până unde legătura cu Iisus?! Păi poate așa. Generozitatea, autoritatea provenită din această calitate- defect a devenit: scapă-ne de Ăsta/ Ăștia.
Lasă un răspuns