Republica asta devenită colonie, unde este numit un administrator din 5 în 5 ani, mie nu mai îmi place

1. Dacă nu începem alfabetizarea riscăm să nu mai avem țară!

M-am săturat de toate și de toți. Virusul ăsta a stors din mine orice sentiment. Am devenit inert. Sunt imunizat la fel ca și generațiile care au trecut prin război. Am văzut prin ochii unui copil morții de la revoluție și acum morții care înainte cu câteva clipe, având un tub în gât, le trimiteau celor dragi ultimele gânduri. Nenorocirea te călește în viață, dar e parcă prea mult. Am trecut prin toate stările, de la panica din iarnă până la nepăsarea și curajul de a lupta în orice condiții. Un război biologic de câteva luni care a pus omenirea cu botul pe lăbuțe. Cu ocazia aceasta am văzut și marile sisteme medicale căzute la pământ. Pe ruinele acestei lupte și a declinului economic care se vede la orizont câțiva au devenit mai bogați și cei mulți au devenit mai săraci. „Ca așa este în tenis”, vorba lui Toma Caragiu.

Despre clasa politica…, ce să mai vorbim. În fiecare zi apare pe burtieră la televizor ultima știre care este un mare rateu mediatic. Când te uiți la miniștrii din cabinetul febrei galbene vezi că majoritatea sunt niște cârnățari veniți să își pună oamenii în funcții, de la femeile de serviciu până la directori. Așa ne rotim în jurul cozii de 30 de ani. Soarta i-a jucat feste partidului liberal. Îl scriu cu litere mici pentru că așa este . Ar fi o jignire față de cei din secolul al XIX-lea și interbelic. Și-au pus un guvern în care au jucat piesa anticipatelor călcând pe cadavrele produse de coronavirus, sfătuindu-ne să schimbăm canalul. Viața a spus motor, se filmează! Actorii din rolurile principale nu au mai apucat să își îmbrace costumele și ne-am trezit cu figuranții la butoanele unei țări în derivă. Republica asta devenită colonie, unde este numit un administrator din 5 în 5 ani, mie nu mai îmi place. Nu mi-a plăcut niciodată. S-a întrebat cineva până acum dacă Romania este cumva într-o situație juridică incertă ? Păi după lovitura de stat din decembrie 1989 trebuia să ne întoarcem la constituția din 1923. Dacă tot vor să repete Paștele, hai să repetăm și evenimentele din 1989 că poate ne iese mai bine. Ca să înțelegeți vă dau un exemplu. Sunt căsătorit 10 ani cu cineva. Si apare o putere nouă venită cu tancurile și spune: vezi ăștia care au fost împotrivă , adică noi, nu îi omorâm dar sunt obligați să se căsătorească cu o activistă de partid adusă din stepă . Și ce să faci, accepți. Decât ștreangul, mai bine viața. După încă 10 ani vine o revoltă și ăștia care au stat cu pușca la ușă mor, dispar sau sunt închiși. Întrebarea este următoarea, juridic vorbind. Tu ce faci ? Tu în 10 ani te-ai obișnuit cu fătuca băgată pe gât de partidul stat, ai și un copil și te-ai resemnat. Juridic însă actul de căsătorie forțat devine nul și intră automat în vigoare cel cu iubita ta din tinerețe, cu care ai stat tot 10 ani dar din dragoste. Eu așa cred că este și cu țara asta. Am pornit-o din start greșit. Păi chiar dacă românii fuseseră obișnuiți cu republica socialistă și chiar unii dintre ei o iubeau, nu era logic să te întorci la ce fusese reprimat, nedemocratic prin intermediul armelor ? Că după aceea hotăra poporul să rămână așa, e altă discuție și nu are timp nimeni de ea. Ce moment istoric am ratat să avem în fruntea țării Firescul, Normalul, Sufletescul. Doar Franco a realizat toate acestea și le-a și pus în aplicare chiar dacă și azi oameni în vârstă din Spania au rămas franchiști. Apar acum ăștia, parcă sunt niște zombie, să ne spună că salariile sunt în pericol și pensiile, că trebuie să purtăm măști, să fim toți egali, că vine valul 5 și murim cu toții. Da, dar și ăia când a sărit Hitler peste omenire, aliații au făcut un plan. Băi, facem niște diversiuni și debarcăm în Normandia. Măi oameni politici liberali, lumea vrea în afară de relaxare o Normandie românească nu pricepeți? S-au pierdut locuri de muncă , moare lumea de foame. Chiar așa două luni de boală au pus pe butuci o țară întreagă și nu mai sunt bani? Păi daca era război de 5 ani ? Acum aflăm că două luni de coronavirus au distrus rezervele unei țări. Deschideți lucrări la căi ferate, autostrăzi , poduri că așa au ieșit americanii din criza din 1929. Găsiți soluții în turism să stăm feriți la plajă și la restaurante, să fim în camera de hotel ca într-o mică garsonieră utilată, unde primim și predăm cheia și atât.

E secetă în țară și nu elaborați nici un plan. Avem nevoie de grâu și porumb dacă tot ne paște o criză economica. Ultima grindină a distrus recolta de pepeni, iar rachete nu avem pentru a împrăștia norii periculoși. Am zis că nu mai discut despre politică pentru că miroase urât și poate ne îmbolnăvim de hepatită morală.

Dacă nu începem alfabetizarea agresivă începând cu zona rurală și terminând cu cea urbană în curând nu o să mai avem țară. Nu sunt vorbe mari sunt realități și ne facem că plouă. Sunt școli încă cu wc în curte și încălzite la sobă și copii care se culcă flămânzi fără curent electric și fără acces la o amărâtă de tabletă pe care, eventual, o încarcă la soare. Nu vorbim de lucruri importante în presă. Ne ținem de coronavirus, câțiva care au furat și fătuci de bani gata drogate. Nimic esențial, nimic profund care să conteze pentru o națiune. Eu nu mă pricep la presă deloc și nici nu îmi doresc, dar îmi aduc aminte de anii 90. Eram adolescent și citeam presa. Era esențial ce se scria acolo și conta. Este musai schimbarea unor miniștrii. Vrem somități în funcții, poate de la Academia Română sau importați ca să salvăm această țară. Dar nu are cine să strige pentru, văzând cu ochi maturi înregistrările din nou de la Marius Tucă din anii 90, am ajuns la concluzia că presa scrisă, puternică a început să moară în momentul în care Maestrul Cristoiu a demisionat de la „Evenimentul Zilei”. Din păcate pare o țară în care vrei să găsești o speranță și nu o găsești. Și să știți că nu e pesimism, ci greață. Rămân optimist în privința generației fiului meu de 8 ani care în timp ce redactez acest document îmi citește cu voce tare „Făt frumos din lacrimă.” Măcar într-o lume a basmului să fim fericiți.

P.S.: Îl denumesc maestru pe domnul Ion Cristoiu nu pentru un Laudatio gratuit, ci meritat. Nu vorbim despre cărători de tăvi pe scena unui teatru care peste noapte au devenit maeștrii doar pentru că au îmbătrânit și sunt invitați la tv. Aici vorbim de întemeietori de presă. Putea să fie și de baraje, tot așa le spuneam. Peste 50 de ani un absolvent la istorie ca mine își va face o lucrare cu titlul : „Rolul decisiv al lui Ion Cristoiu în dărâmarea unei părți a regimului neobolșevic instaurat după lovitura de stat din decembrie 1989”.
Să aveți grijă de voi că nu are nimeni altcineva!

P.S. 2 : Pentru cei care urmăresc interviurile Maestrului le spun că am făcut un top. Preferatul rămâne cel cu Fratele său Andrei. Atâta umor firesc și natural nu am mai văzut demult. Aștept partea a doua. Să nu mă judecați dragi cititori, pentru că am rădăcini la Odobești, așa că sunt subiectiv când vine vorba de zona aceea .

2. Dacă nu începem alfabetizarea riscăm să nu mai avem țară!

În aceste zile mi-am îndreptat atenția spre grădina cu legume, iar timpul l-am oferit teatrului. Însă nu scapi de problemele cotidiene, una că dai de o altă „crimă”, de data asta una culturală. Printr-un mare noroc s-a salvat Unchiul Vanea jucat în 1968 cu nume mari ca Silvia Popovici, Constantin Rauțchi, Gheorghe Cozorici, Margareta Pogonat, Ion Marinescu. O dantelarie de care îți este greu să te desparți. Mă întreb dacă studenții la teatru, vorba lui Florin Piersic știu cine au fost acești mari doctori ai sufletelor noastre. Apoi cum vă spuneam că m-am enervat pentru că eu nu pot să vad „O scrisoare pierdută” cu Toma Caragiu și Rodica Tapalagă sau „Furtuna” cu George Constantin, sau „Nepotul lui Rameau” după Diderot cu Dinică și Moraru, pentru că unii au ales să șteargă o istorie sentimentală, o arhivă care conținea suflet și reprezenta un bun național. Deci nici dacă vrei să îți faci o Românie a ta, cu familia și micile plăceri nu poți că te lovești de incompetentă , incultură , vulgaritate și obrăznicie. Dacă am urat ceva în viață este obrăznicia și aroganța individului Tănase Scatiu, adică un țopârlan care s-a trezit cu butoni la mână și atenție, mare Șef undeva. Dacă te pune dracu să deschizi gura lângă el și spui cât ți-a plăcut de Hans și de munții Elveției din „Muntele vrăjit”, te v-a umilii mereu indiferent în ce domeniu activezi.

Ăștia ne conduc de 30 de ani, iar în aceste zile au câștigat Oscarul cu Febra Galbenă. Așadar, oricât aș încerca să fug, ceva te trage înapoi. Așa e România noastră. Și pentru că trăim așa m-am gândit la serviciu, noaptea sau ziua când copileam roșiile în grădină, ce trebuie făcut ? Să mă uit la știri ? Păi ce am înnebunit, îmi spun în gând, dar sunt cu telecomanda în mână și atent să nu scape nimic. Sunt slab și știu asta. Presa în zilele noastre este mai blândă ca de obicei. Ați văzut că parcă au căzut toți la pace ? Înainte era o luptă între ei, o dispută. Unii erau de stânga, alții de dreapta și tot așa. Acum par niște purceluși ghiftuiți la țâța binefăcătoare a mamei. Și în timp ce savuram ce frumos își vorbesc adversarii de câteva luni, ce invitați surpriză din tabere adverse își invită, cum se ung cu miere, îmi aduc aminte de filmulețul Maestrului Cristoiu vorbind de soartă, destin implacabil în fața oamenilor, dar și despre „Maestru și Margareta”. Acele câteva minute sunt delicioase și îmi dau seama că de fapt totul pleacă de la educație. Ce bună era o tableta din asta prezentând o carte cu exemple din realitatea noastră. Ăștia au dat drumul la grătare și manele. Cine să urmărească ?! Un popor care, măcar de bun simț, nu poartă mască și sfidează devine un popor necivilizat. Oameni care sunt asimptomatici și nu se gândesc că pot ucide, care cred că sunt cipați de extratereștrii, trebuie educați. Că tot folosim săpun puțin și ne facem nevoile în fundul grădinii.

Și m-am gândit că orice familie de români ar trebui să fi citit într-o viață 100 de cărți. Am ales acest număr așa că mi-a plăcut. Consider că poți să le citești în 30 de ani aceste cărți care te-ar putea salva pe tine ca individ deschizându-ți o altă viață. Pentru că nu aveam cum să postez coperțile, am înșiruit lista mea. Provoc ca și alții să-și publice lista lor de 100 de cărți, pe care o consideră ca fiind bună pentru oameni. Am denumit-o „100 pentru Viață!”. Nu înainte de vă ruga să fiți optimiști și responsabili : Amintiri din copilărie, Aventurile lui Nils Holgersson, Muzicanții din Bremen, Prinț și cerșetor, Romanul adolescentului miop, Moromeții, Cel mai iubit dintre pământeni, Istoria religiilor, Pe culmile disperării, Biblia, Don Quijote de la Mancha, În căutarea timpului pierdut, Procesul, Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război, Ion, Craii de curtea veche, Muntele vrăjit, Idiotul, Război și pace, Crimă și pedeapsă, Livada de vișini, Quo Vadis, Hamlet, Pădurea spânzuraților, Umiliți si obidiți, Numele trandafirului, Bătrânul și marea, Pe aripile vântului , Shogun, Coranul, Revizorul, Émile sau despre educație, Iluzii pierdute, David Copperfield, Zorba, Roșu și negru, Anna Karenina, Iliada, Cătunul, Cartea junglei, Romeo și Julieta, Visul unei nopți de vară, Mizerabilii, Avarul, Divina comedie, Prăpădul, Contele de Monte Cristo, Ciuma, Cei trei muschetari, Micul Prinț, Principele, Bădăranii, Faust, Un veac de singurătate, 1001 Nopți, Marile speranțe, De veghe în lanul de secară, Fructul maniei, Ocolul pământului în 80 de zile, Colind de Crăciun, Maestrul și Margareta, Dama cu camelii, O scrisoare pierdută, Mândrie și prejudecată, Ferma animalelor, Ulyse, Zbor deasupra unui cuib de cuci, La răscruce de vânturi, Dracula, Alice în țara minunilor, Robinsoe Crusoe, Decameronul, Lecția , Odissea, Marile Speranțe, Fantoma de la operă, Ciocoii vechi și noi, Jurnalul fericirii, Bâlciul deșertăciunilor, Poezii Eminescu , Maitreyi, Chirițele, Titanic vals, Tache , Ianche si Cadâr, Jocul de-a vacanța, Demonii, Steaua fără nume, Frații Karamazov, Unchiul Vanea, Trei surori, Pescărușul, Antoniu și Cleopatra, Othello, A 12-a noapte, Nunta lui Figaro, Alchimistul, Hobbitul, Harry Potter, Frații Jderi, Delirul.

Comentarii

2 comentarii pentru articolul „Republica asta devenită colonie, unde este numit un administrator din 5 în 5 ani, mie nu mai îmi place”

📹 Videoblitz 📹
Loading