Republica Moldova: o victorie a la Pirus

Plutarh ne povestește că atunci când supușii îi mulțumeau  regelui Pirus al Epirului că, în anul 279 î Hr, i-a învins pe romani la Eraclea și Asculum, acesta le răspundea cu amarele vorbe:,,Încă o victorie ca asta și suntem terminați’’. Și așa a fost, fiindcă armata romană și a revenit, iar Pirus a trebuit să își recunoască înfrângerea în războiul piric. Păstrând proporțiile, înclin să spun că tot o victorie a la Pirus se numește și trecerea, cu puțin peste baremul minim, a referendumului pentru modificarea Constituției pentru a legitima aderarea Republicii Moldova la Uniunea Europeană, așa cum și-au propus Maia Sandu și aliații săi.

Nu exclud, din start ipoteza că  rezultatele celui de al doilea tur de scrutin ar  putea să o dea câștigătoare pe președinta în exercițiu a statului vecin, dar nu putem subestima că, în fapt, este vorba despre o confruntare inegală a forțelor pro-europene cu forțele dezlănțuite ale Kremlinului, precum și cu nostalgicii Marii Rusii. Sau, nimic de mirare, ai URSS!

Este foarte adevărat, meritul pentru răsturnarea, pe ultimă sută de metri și la mustață, a scorului la referendum revine diasporei, cetățenilor Republicii Moldova care muncesc și trăiesc peste hotarele țării și în special celor din state occidentale, membre ale UE. Dar cred că este la fel de adevărat și că între granițele statului moldovenesc există o masă critică al cărei vot a fost, în mod categoric, împotriva aderării la comunitatea europeană. Așa încât  ne putem aștepta ca aceștia să se mobilizeze mai hotărât și să anuleze victoria fragilă din primul tur. Nu am în vedere doar  acel segment de electorat pe care se afirmă că l-a cumpărat sau că îl  va cumpăra Ilan Șor și, potrivit acelorași scenarii, puterea de la Moscova. La urma-urmelor, totul ține de modul în care a fost gândită și este pusă în acțiune strategia pe care, recent, cotidianul ,,Le Figaro’’ o caracteriza atât de sugestiv:,,Moldova-terenul de încercare pentru ingerințele Rusiei în Europa’’.

De unde și întrebarea-cheie: pe ce mizează puterea de la Kremlin în această confruntare pe muchie de cuțit? Care este baza de masă pe care scontează puterea de la Kremlin și ideologii  săi? Bază de masă reală și foarte activă dar care a fost subestimată de către promotorii și susținătorii aderării Republicii Moldova la Uniunea Europeană care și-au luat, cam prea repede, dorințele drept realitate.

Mă refer la populația rusă stabilită aici prin masivele strămutări care s-au produs după cel de al doilea Război Mondial, când liderul comunist al Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești, Nicolai Koval, a condus operațiunile de deportare a populației de etnie română și a adus în locul etnici ruși. Operațiuni care, după anul 1950, au continuat sub comanda primului secretar al CC al partidului din R.S.S. Moldova, Leonid Ilici Brejnev, fiind însoțite de o masivă rusificare a învățământului, administrației, educației și culturii. Își imaginează cineva că descendenții acestor mase de populație rusă își vor da votul la turul final pentru Maia Sandu și pentru aderarea Republicii Moldova la Uniunea Europeană? Iar dacă acestui numeros și solid segment ale electoratului de aici i se vor alătura măcar o parte dintre nehotărâți (motivați sau nu de banii lui Ilan Șor) atunci putem spune că entuziasmul flamboiat cu care a fost salutat scorul favorabil dat, cam pe ultima sută de metri, pentru modificare Constituției și aderarea Republicii Moldova la Uniunea Europeană a fost (elegant spus) unul pripit. Cumul de situații la care trebuie să adăugăm și mențiunea că Maia Sandu înregistrează o îngrijorătoare scădere la capitolul încredere publică și, ca urmare, este mai greu să putem vorbi despre o victorie categorică la cel de al doilea tur de scrutin. Asta nu înseamnă, însă, că pentru Maia Sandu și pentru proiectele sale totul este pierdut. Totul depinde, acum, de ce și cât au înțeles Maia Sandu și sfătuitorii săi din scorul referendumului și al primului tur al alegerilor prezidențiale.

O spun cu deplină sinceritate, deschizând acest subiect sensibil nu am vrut să minimalizez importanța și semnificația rezultatele votului de duminica trecută. Cred, însă, că este necesar să discutăm cu mai multă atenție despre această realitate care trebuia luată în calcul de către Maia Sandu și sfătuitorii săi înainte de convocarea Referendumului. După cum sunt convins sunt convins că rezultatele turului al doilea din Republica Moldova vor da noi indicii-dacă nu chiar avertismente- despre cum ar putea să evolueze raporturile de forțe în funcție de rezultatele cu care se va încheia această partidă jucată pe tabla de șah a ingerințelor rusești în Europa.

Nu vreau, de asemenea, să se tragă încheierea că prezic și, cu atât mai puțin, că aș saluta un vot negativ pentru aderarea Republicii Moldova la Uniunea Europeană și/sau pentru realegerea Maiei Sandu în funcția de președinte al republicii. Vreau doar să atrag atenția că situația este foarte complicată și că ea trebuie abordată ținând seama de toți factorii de risc. Unii în acțiune, alții, deocamdată, doar potențiali.

A venit momentul să renunțăm la etichetarea ca ,,putiniști’’ a celor care nu au dat foc la artificii după anunțarea rezultatelor referendumului și ale primului tur al alegerilor de peste Prut și să privim lucrurile cu atenție, fără părtinire și fără prejudecăți. Nu de alta dar știm bine proverbul: ,,Când dormi lângă un elefant, fii atent pe ce parte stai, s-ar putea ca el să se scoale brusc!’’