Revolta din Valea Jiului pare pusă la cale de Nicolae Ceaușescu

Debutul emisiunilor de interviuri Față-n față cu Ion Cristoiu îmi aduce o surpriză. Invitatul, Florin Valentin Ștefan, director general al Companiei Poșta Română, a absolvit facultatea de Istorie din București cu o lucrare de licență despre Greva minerilor din Valea Jiului, 1977. Lucrarea de licență, altfel spus cea elaborată de un student la terminarea facultății, e pentru cei mai mulți dintre absolvenți, dar și pentru profesorii îndrumători, o simplă formalitate. Din spusele interlocutorului aflu că pentru el n-a fost o formalitate, ci o treabă serioasă. A intrat în Arhivele CNSAS, a intervievat minerii supraviețuitori, a fost la spitalele acuzate de anticomuniști ca deținînd pe motive psihiatrice mineri protestatari. Un asemenea efort se întîlnește mai rar și la lucrări de doctorat, d-apoi la lucrări de licență. Trec peste mirarea de a vedea un astfel de absolvent strălucit trimis la Petersburg, ca să învețe Rusa, indispensabilă istoricului dedicat relațiilor româno-ruse, pentru ca la întoarcerea în țară să se angajeze într-un bussines priva și nu la un institut de Istorie, ca să remarc deosebita sinceritate cînd i-am cerut în direct să-și prezinte concluziile licenței despre Grevă:

„– Mi-ați spus înainte de emisiune că v-am întrebat așa, în calitate de simpatizant al istoriei – eu sunt istoric al clipei, ca jurnalist – că ați avut lucrarea de stat cu greva din ʼ77 și acum pentru telespectatori vă întreb pe cinstite care au fost concluziile dumneavoastră?
– Deci au fost două lucruri pe care am încercat să le abordez în lucrarea mea și să știți că nu s-a scris foarte mult pe greva din ʼ77.

– Da, asta e mai mult așa, publicistic.
– Pe de o parte am vrut să înțeleg care a fost implicarea politică și miza politică în tot acest eveniment și, în al doilea rînd, să stabilesc exact faptele cronologice, istorice ale evenimentului.
Și dacă a fost relativ ușor să stabilesc pașii și ce s-a întîmplat pe partea de implicare sau conotație politică nu au existat foarte multe elemente, din contră, au fost construite ulterior fie de protagoniști, fie de alte entități implicate în eveniment.

– Deci a fost o grevă strict economică.
– Da, asta e concluzia mea. A fost o grevă strict economică în care lumea din diferite motive a simțit nevoia să iasă în stradă.

– Există în arhivele CNSAS și prezența lui Ceaușescu?
– Există, da, sunt și cîteva poze cu el.

– Multe lucruri s-au spus după, adică au fost anchetați, torturați, spuneți-mi care e concluzia dumneavoastră.
– Nu există urmă de așa ceva în greva din ʼ77. Au existat zvonuri inclusiv cu internări în spitale de psihiatrie. Nici acolo nu este adevăr, nu am găsit absolut nici o evidență. Am fost inclusiv la spitalul din Gătaia, județul Timiș, nu există urmă de mineri care să fi fost internați în această instituție. A fost un eveniment remarcabil și, în timp, cînd se petrecea nu cred că oamenii erau conștienți de ce au făcut. Dimpotrivă, cred că tot timpul au stat cu respectul, în timpul manifestației au avut un respect foarte mare pentru tot ce înseamnă autoritate locală, autoritate generală, fără să existe revendicări de genul: «Jos Ceaușescu!», «Jos comunismul!». În nici un caz n-a fost vorba de așa ceva ci pur și simplu au vrut să fie auziți. În clipa în care au fost băgați în seamă mișcarea s-a liniștit, s-a calmat.

– Îl vedeau pe Ceaușescu ca pe Tătucul care nu știe?
– Da, da, l-au văzut pe Salvator.

– Și care nu știe, îl dezinformează ăștia.
– Da. Să știți că munca de miner a fost grea și atunci, este grea și acum și în general lumea cînd muncește din greu simte nevoia de puțină alintare, să le fie recunoscute meritele. Cred că asta a fost atunci: lumea a muncit din greu și parcă greul acesta continua. În clipa în care au răbufnit au simțit nevoia să fie băgați în seamă. Au fost băgați în seamă, lumea s-a calmat și a fost totul la fel ca și înainte.”

Istoriografia anticomunistă de tip neobolșevic ne-a vîrît în cap că Greva din Valea Jiului a fost prima manifestare anticomunistă, dovadă că românii s-au revoltat și ei, asemenea ungurilor și polonezilor, împotriva regimului comunist.

Astfel de precizări precum cele făcute de Valentin Ștefan, bazate pe studierea ștințifică a momentului, sînt indispensabile pentru a avea o imagine obiectivă, crescută direct din Adevăr, despre evoluția regimului Ceaușescu. În 1977, Nicolae Ceaușescu mai beneficia de imaginea de reformator al Sistemului tradițional comunist fie și prin luarea la bastoane a birocrației din subordine. Mișcarea din Valea Jiului pare pusă la cale de Ceaușescu, așa de bine i-a servit pentru a se putea prezenta în fața minerilor ca Salvator. Momentul ne confirmă un alt adevăr, îngropat de propaganda anticomunistă:
Comunismul n-a fost urît de la început de Poporul român.
Depărtarea și mai apoi antipatia și-au avut cauza la noi în înrăutățirea dramatică a nivelului de trai, pusă de Popor pe seama Diavolului Nicolae Ceaușescu.