Revoluția lupilor tineri din PSD

Până la celebra și mult-așteptata noapte a cuțitelor lungi, pusă la cale de către „greii” din PSD, cineva le-a luat-o înainte, cu mult, pregătind o adevărată revoluție în partid. A lupilor tineri! Fiindcă după ce-am văzut la Sâmbăta de Sus, fix asta se prefigurează. Cei prezenți acolo spun (pe surse) că nu s-a discutat nimic concret. Doar o serie întreagă de felicitări și laude reciproce, generalități de viitor, cifrele de pe județe, dar nicio secundă nu s-a abordat planificarea, strategia sau măcar potențialii candidații pentru următoarea tură de alegeri. Prezidențialele! Abia la sfârșitul sindrofiei pesediste am aflat adevărata miză: Mesajul de forță al lui Marcel Ciolacu, de la conferința de presă. Și o poziționare voit stridentă.

Flancat de noii aleși locali și de niciunul dintre vechii pesediști, liderul PSD parcă a vrut să transmită, cât se poate de ferm că: Mi-am tras armată! Tânără, proaspătă, motivată și, cel mai important, legitimată prin votul de la locale.

De duminica trecută încoace, agenda publică a fost, în mare parte, concentrată pe scorurile USR sau ale AUR și n-au mai fost atât de evidente cele ale pesediștilor. Sau, cel puțin, nu în ansamblul lor. Nu s-a văzut pădurea de copaci! Tabloul mare ne ilustrează o adevărată revoluție ce stă să bubuie în interiorul celui mai mare partid din România. Vechii pesediști versus lupii tineri. Iar lupii tineri abia au dat de gustul sângelui. Magia puterii. Au câștigat spectaculos în fiefuri pedeliste consacrate. În timp ce, culmea sincronizării!, „grei” pesediști au pierdut lamentabil. Sau au câștigat la mila câtorva voturi. Se deschide, deci, lupta pentru putere. Pentru că după prezidențiale și parlamentare urmează o nouă guvernare. Ministere, agenții, companii de stat și multe altele. Lupii tineri își vor demonstra puterea, în alegerile din toamnă. După care își vor cere partea. Mașinăria de partid trebuie hrănită.

Marcel Ciolacu s-a pus în fruntea lor. Total și fără echivoc. Iar ei l-au recunoscut ca lider suprem. Asta s-a întâmplat, de fapt, la Sâmbăta de Sus. Ciolacu ne-a prezentat noua lui echipă pentru bătăliile ce vin. Din interior sau din afară. Mesajul fiind apăsat și răsunător. Reacția „vechilor” nu se va lăsa prea mult așteptată. Atacul la lider, iminent. E singura lor cale de supraviețuire. Cel mai probabil, vor încerca un soi de puci disimulat prin împingerea lui Ciolacu spre prezidențiale. Exact ca în 2004. Exact ca în 2014. Victor Ponta l-a avertizat încă din noaptea alegerilor: „în septembrie, Marcel Ciolacu să fie mai inteligent ca mine și ca Adrian Năstase”. Deocamdată, se pare că înțelege foarte bine matematica prezidențialelor și insistă obiectiv și rațional cu alianța politică la pachet cu un candidat comun. Baronimea se opune. Normal! Vremea nu-i mai rabdă. S-a văzut pe 9 iunie. Lupii tineri, cu noile lor județe roșii, pregătesc victorii și mai mari, în toamnă. Atacul nu mai poate zăbovi. Candidatura la prezidențiale, pretextul ideal. „Acum e momentul”, „Un președinte de stânga”,  „PSD la Cotroceni”. Exact ca în 2004. Exact ca în 2014.

Refuzul lui Ciolacu, prognozabil pe cale rațională, va fi laitmotivul conflictului intern. Vechea gardă va relua retorica inadmisibilității unui candidat propriu, apăsând pedala orgoliului de pesedist. Vor avea adepți. Mulți. Vor arunca pe piață tot ce au. Bani, secrete murdare, amenințări insinuate. Vor fi în stare de orice. Orice ca să-și amâne inevitabilul sfârșit. Fragilitatea lor e uriașă. Legitimitatea, zero.

Mai sunt câteva zile până la congres. Zile de foc, în care lupta pentru putere din interiorul PSD va domina agenda publică. Bătălia pentru prezidențiale se dă acum! Votul din toamnă va reprezenta  doar validarea formală a ceea ce se stabilește zilele acestea. Miza e uriașă. Puterea pe următorii zece ani. Candidatul comun va defila în septembrie. În tandem cu premierul său, Marcel Ciolacu. Baronimea se zvârcolește. Ultima fărâmă de putere le scapă printre degete. Frații lor de cruce din celălalt partid resimt același marasm iminent. Miliardele au fost mereu transpartinice. Nimeni nu mai înțelege nimic. Ce se întâmplă? De ce nu mai au acces la joc? De ce nu mai vin informații privilegiate? De ce nu le mai iese stratagema de acum 5 ani, 10 ani, 15 ani, 20 de ani? Ei sunt aceeași. Diferă doar sacrificații. De ce refuză Ciolacu? Ce joc face Ciucă? De ce nu iese odată  Hellvig?

Mai sunt câteva zile până la congres. Zile de foc… Zile de vară…