Rolul istoric al băii de la Snagov

În volumul Amintiri și reflecțiuni, Mircea Ionnițiu, unul dintre sfetnicii Regelui Mihai, ne povestește cum a avut loc lovitura de stat de la 23 august 1944. Dacă ar fi să-i dăm crezare, mărețul eveniment, cîntat de toate istoriile, a depins de o baie la Snagov. Mișcarea era planificată să aibă loc pe 26 august. Ion Mocsonyi-Styrcea, un apropiat al Regelui, află însă că Antonescu urma să plece pe front pe 23 august. În ce împrejurare obține Styrcea această informație vitală, în urma căreia se decide evenimentul crucial de la 23 august 1944? Să-i dăm cuvîntul lui Mircea Ionnițiu:

„Direcția cifrului fusese instalată într-o vilă la Snagov, unde activitatea nu era întreruptă în timpul raidurilor aeriene anglo-americane. Tot acolo se făcea, sub conducerea lui Piki Rădulescu-Pogoneanu, cifrarea mesajelor transmise prin radio. Cum a ajuns tîrziu la Snagov; Styrcea a stat peste noapte cu foștii săi colegi, urmînd să se întoarcă a doua zi. Dimineață s-a sculat devreme și, cum avea timp s-a dus să înoate în apă. Pe cînd se răcorea în apă, a venit o barcă cu un pescar care s-a întîmplat să fie colonelul Radu Davidescu, șeful cabinetului militar al mareșalului. Cum cei doi se cunoșteau, și în ciuda straniei situații, unul în barcă, celălalt în apă, au discutat evenimentele zilei, Styrcea aflînd că Mareșalul urma să plece a doua zi pe front.

Dîndu-și seama că absența lui Antonescu din Capitală va compromite imens planurile aprobate de Rege și de anturaj, Styrcea intenționat oprește discuția și s-a grăbit să se întoarcă la București ca să raporteze Regelui”.

Dacă Antonescu pleca pe front, totul se ducea dracului. Drept urmare, potrivit lui Mircea Ionnițiu, Regele și ai lui hotărăsc să devanseze pentru 23 august chemarea mareșalului la Palat. Dacă pe Styrcea nu-l apuca cheful de o baie la Snagov, probabil că celebrul eveniment de la 23 august n-ar fi avut loc. Și cine știe cum ar fi arătat istoria!

Devansarea datei transformă din lovitura de la 23 august 1944 unul din numeroasele momente din istoria României făcute „la plesneală”. În O istorie sinceră a poporului român, Florin Constantiniu evidențiază unul din aspectele comice ale acestei mișcări aiuristice:

„Arestarea lui Antonescu s-a făcut în pripă, fără ca trupele din Capitală să fi intrat în dispozitivul de luptă. Colonelul Dumitru Dămăceanu, șeful Statului Major al Comandamentului Militar al Capitalei, care nu putuse fi contactat telefonic cînd Antonescu a cerut audiența, a sosit la palat după arestarea acestuia și a cerut să nu se anunțe schimbarea de guvern pînă nu se va fi încheiat luarea măsurilor militare. El a spus suveranului și anturajului său că «azi e zi de baie în armată (de fapt în garnizoana București – n.n.) și toți soldații erau în izmene». A fost un moment de ilaritate cînd toți – arată Ion Mocsony-Styrcea – am sărit cu gura pe el în același timp. Regele i-a spus: «Cum să rămînă țara 24 de ore fără guvern?».

Aldea:
«Aia n-ar fi nimic. S-a mai întîmplat, dar să dispară și să nu-l găsească nimeni e de neînchipuit».

Buzești:
«Nici noi nu știam că vor veni la palat, cînd vor sosi și dacă vor fi arestați».

Dar Ioani (Mircea Ionnițiu, secretarul particular al regelui – n.n.):
«Ba știam foarte bine, de la unsprezece și jumătate, dar dumneata (Dămăceanu – n.n.) n-ai vrut să dăm alarma. Dacă domnul Mocsony te asculta, nici n-am fi reușit să-i arestăm».

Iar Sănătescu:
«Măi, Dămăcene, uiți că și Mărășești s-au cîștigat în izmene (soldații Regimentului 32 infanterie își aruncaseră, din cauza căldurii, vestoanele – n.n.). De astă dată o să-i batem cu p… goală!»”.

Un alt aspect vizează formarea primului guvern, condus de generalul Constantin Sănătescu. Partidele politice nu pot fi consultate. Astfel că, strînși în Palatul Mare, amicii și colaboratorii lui Mihai I se apucă de încropirea guvernului. Constituirea cabinetului Sănătescu e trecut cu litere pîntecoase în toate manualele de istorie. Memoriile lui Mircea Ionnițiu ne fac să bufnim în rîs. Istoricul guvern Sănătescu s-a alcătuit într-o manieră nu prea diferită de încropirea unui grup care plănuiește s-o șteargă într-o excursie la sfîrșit de săptămînă. Criza de potențiali miniștri e mare. Mare de tot! Astfel că alcătuitorii apelează, în ultimă instanță, la o formulă simplă: pun pe listă ce se nimerește! Unii vor beneficia de onoarea participării la primul guvern istoric Sănătescu după cum au avut norocul să cadă întîmplător sub privirile anturajului regal. Generalul Gheorghe Mihail devine foarte simplu șeful Statului Major: „Intrînd în Palat, este zărit de Sănătescu”. Hazos e cum ajunge Dumitru Negel ministru al Agriculturii. Grație unui telefon dat cu totul și cu totul întîmplător la Palat:

„Între timp sună la telefon Dumitru Negel, administratorul Domeniilor Coroanei, care fusese trimis în Moldova cu cîteva zile înainte pentru a inspecta ferma de la Broșteni. Misiunea lui era de fapt să ia contact cu oficialitățile civile și militare din regiune pentru a raporta Regelui asupra moralului populației și al armatei. Acum sosise la Periș și, natural, nu era la curent cu cele ce avuseseră loc la Palat. Este sfătuit să se întoarcă degrabă la București. Cînd sosește, se pomenește numit Ministrul Agriculturii. Unui alt general care apare la Palat în acel timp, i se încredințează funcția de prefect al Capitalei. Este vorba de generalul Victor Dombrovschi, cunoscut pentru activitatea pozitivă pe care o avusese pe timpurile lui Carol II-lea ca primar al Capitalei”.

La plesneală, ca să zic așa, conștient că termenul nu-i științific, se petrece și un alt moment decisiv al loviturii de stat: prezentarea noului prim-ministru Sănătescu la Marele Stat Major:

„Cum am terminat de bătut la mașină decretul și după ce Regele l-a semnat, Sănătescu ia originalul, pe care îl împăturește cu grijă, îl pune în buzunar și cere un automobil care să-l ducă la clădirea Marelui Stat Major, aflat atunci pe strada Știrbei Vodă. Cîteva luni mai tîrziu, Sănătescu mi-a descris momentele prin care a trecut cînd s-a prezentat la Statul Major. «Puteau să mă aresteze pe loc, măi băiete», îmi spuse el, «căci eram fără escortă și îmbrăcat civil, cum știi». Eu nu i-am spus că și noi la Palat eram îngrijorați de cum va fi primit, căci singura lui protecție era o bucată de hîrtie. Pentru o vreme ne întrebam dacă mai aveam un prim-ministru în libertate.

Deoarece generalul Ilie Șteflea, șefului Marelui Stat Major, se afla pe front, Sănătescu intră la subșef, generalul Socrate Mardare, scoate din buzunar decretul regal, îl despăturește cu atenție și-l prezintă. Acesta, după ce-l citește, se ridică de pe scaun, îl salută și se pune imediat la dispoziția lui. Peste vreo oră, după ce unele din ordinele indicate au fost transmise condamnaților de mari unități de pe front, Constantin Sănătescu se întoarce la Palat nevătămat”.

Și uite așa s-au petrecut două momente la care se închină și acum românii: 23 august 1944 și formarea primului guvern democratic!