Primul tur de scrutin al alegerilor prezidențiale a fost validat. Turul doi are loc în 8 decembrie cu candidații Călin Georgescu și Elena Lasconi

Rolul presei în promovarea guvernului

Chiar dacă majoritatea mass-mediei este cumpărată, de data aceasta, prin alocarea de către guvern a unei sume semnificative de bani către presă, cumpărarea se face pe față. Concedierea Sorinei Matei și a lui Andrei Bădin de la B1 ne demonstrează disperarea postului de a se încadra pe lista guvernului pentru a primi bani. Cei doi erau printre puținii din zona de analiză tv care-i criticau pe cei de la guvernare.

Era nevoie de 40 milioane de euro date presei? Este mult? Este prea puțin? Cei care susțin ”privatul” în dauna statului nu au o problemă deontologică când vin și cer bani de la stat? Nu era mai bine ca cei 40 milioane de euro să meargă către locuri de muncă? Câte locuri de muncă s-ar fi putut asigura cu acești bani?

Când presa este subordonatul guvernului în țara respectivă, democrația a murit. Informația atât de esențială pentru oamenii liberi a devenit controlată astfel încât manipularea să-și producă efectele. De prea mult timp televiziunile de știri nu fac presă în adevăratul sens. În mod normal, presa, prin menirea ei ar trebui să fie și în România câinele de pază al democrației și nu să latre funcție de direcția trasată de la Palatul Victoria sau Cotroceni.

Și pentru că a da banii este nevoie de un motiv, citim că statul dă 40 milioane de euro mass-mediei pentru:
„campanii de informare publică privind măsurile de prevenire și limitare a răspândirii coronavirusului, precum și campanii de informare publică privind modul de reluare a activităților economice și sociale după încetarea stării de urgență”.

Vă puteți închipui că televiziunile care o țin non-stop cu emisiuni despre coronavirus care produc și multă panică în rândul oamenilor nu ar fi informat ce măsuri au luat cei din conducerea statului? Sau nu ar fi transmis ce măsuri a luat statul după încetarea stării de urgență?

De ce are nevoie mass-media de 40 milioane de euro de la Guvern? Nu poate trăi decent din propriile venituri? Nu mai contează ratingul? Nu este suficientă publicitatea? Și, în fond, dacă o televiziune de știri dă faliment, care este problema? Nu ar fi nici prima nici ultima redacție de știri care se închide. Pe această logică, statul nu ar trebui să stea în spatele fiecărei firme, holding, bancă, fundație, asociație, ONG, etc să-i sprijine pentru a nu ajunge în faliment?

Chiar dacă suntem convinși că nicio televiziuni de știri din România nu ar fi dat faliment fără acest ajutor de la stat, pentru patronate nu strică să primească câteva milioane de euro de la stat. În felul acesta își plătesc angajații câțiva ani iar profitul le rămâne nealterat. Această strategie a celor care conduc televiziunile și posturile radio este de a se pune bine cu guvernul. De acolo vin banii, contractele de sponsorizare. Tot prin această decizie, putem observa caracterul și mentalitatea patronilor.

Contează telespectatorii? Contează cititorii? De ce ar conta? Ei sunt o masă care ”oricum” vor intra pe site-uri, vor deschide televizoarele, vor asculta radiourile. Iar acești ”jurnaliști” plătiți de guvern vor avea grijă să nu deranjeze politicul. Eventual doar pe cel din opoziție.

Cu o presă independentă nu aveam un guvern atât de slab, politicienii și structurile care colaborau pentru instaurarea unui guvern erau mai atenți la ce propuneri făceau. Primul ministru cât și miniștrii săi ar fi trebuit să răspundă întrebărilor incomode ale jurnaliștilor. Președintele nu și-ar fi permis să ne citească doar texte. Cu o presă independentă nu ar fi existat atâtea cazuri de corupție. Nu ar fi existat atâția politicieni agramați. Iar lista poate continua.

Ca o concluzie, presa a decăzut și ea în ultimul timp la fel ca și celelalte sectoare din România. Cum nivelul educației este în declin, de ce ar exista categorii profesionale care ar progresa? Cel mai simplu este o înțelegere prin care părțile sunt câștigătoare iar populația manipulată funcție de interesul de moment.

Deja o mare parte dintre români nu se mai uită la televizor. Preferă să-și ia informațiile din zona de știri dezinteresată. Să citească analize care nu sunt plătite. Să se întrebe când citesc o știre, de ce? Care este scopul și contextul?

Suspendarea drepturilor omului sunt ca un drog pentru cei care le impun. Le-a plăcut, le place și își doresc să-și exercite puterea în acest mod. Licitații directe, afaceri fără dureri de cap sau fără grija aparențelor, ipostaze în care pozează în salvatorii nației. Acești jurnaliști pot crea lideri. Doar că acești lideri sunt creați artificial, la comandă.

Agenda publică a României este atât de falsă încât normalitatea pare un cuvânt utopic. În ultimele luni am tot auzit ”vom” de la cei mai importanți lideri ai noștri. Nu am constatat niciun ”am” sau vreo preocupare reală pentru români. Nu ni s-a spus că România este nepregătită ci că nu doar România este nepregătită și în consecință trebuie să cedăm din drepturile și libertățile noastre pentru a ieși din pandemie.

Spre deosebire de statele occidentale situația României devine din ce în ce mai complicată. Cu o economie de consum, cu multe sute de mii de contracte suspendate politicienii români scot în evidență cartea naționalismului. Cum în multe state autoritare aceasta ideologie a dat rezultate și la noi se va întâmpla acest lucru. Iluzia, teama cu pierderea Ardealului este o știre cu un puternic impact emoțional. Prinși în această manipulare, cei care ne guvernează țin agenda publică ocupată pentru a-și rezolva propriile interese fără bătăi de cap.

Scriam în articolul trecut despre perdeaua de fum promovată de jurnaliștii coordonați de politicieni care au sărit să laude patriotismul președintelui Iohannis. Pentru a stinge un scandal au venit cu subiectul vânzării Ardealului dar nu au zis și nu vor zice mare lucru despre Codul Administrativ depus de UDMR la Senat.

Între timp, această lege trecută de Senat (L88/2020 numărul de înregistrare) unde PSD are majoritate duce la oficializarea practic a limbii maghiare în Transilvania și va permite arborarea drapelului Ungariei și a steagului secuiesc pe instituțiile publice ale statului român.

Dacă președintele s-a inflamat (după două luni) când o lege (cea cu autonomia) a trecut de o cameră a Parlamentului de ce tace la această lege trecută de Senat? De ce tace președintele când pe Google Maps în dreptul Catedralei Mântuirii Neamului Românesc este scris Catedrala Prostirii Neamului Românesc? V-ați putea închipui cum ar fi ca la Paris în locul Notre-Dame sau la Londra în locul Westminster Abbey să citim pe Google Maps Catedrala prostirii neamului francez sau britanic? Nu îmi închipui că cineva de la Google ar îndrăzni nici măcar la Istanbul să facă astfel de ticăloșii cu Sfânta Sofia.

Aici la noi sunt permise pentru că cei care ne conduc nu simt românește. Nu le pasă. Nu-i afectează sub nicio formă. Nu fac diferențe și nu pot pricepe că această catedrală nu este a Patriarhului Daniel sau a vreunui partid ci că este a românilor. Nu cred că este întâmplător ca imediat după Paște „ne promovăm” astfel.

Dacă situația ar fi fost în Statele Unite ar fi existat un proces. Cine ar trebui să ne păstreze demnitatea? Cine se ocupă de imaginea României, fie ea și pe Google Maps? Mântuirea Neamului Românesc sună atât de frumos: izbăvire, iertare de păcate, jertfă oferită divinității pentru iertarea de păcate.

O construcție ortodoxă, simbol al ortodoxiei românești! Un stat român care și-a permis să-și construiască o catedrală, poate fără a cere permisiuni. Alte state occidentale și-au construit catedrale cu sute de ani în urmă, noi abia acum. Pe cine încurcăm?

P.S. Cei care credeți că există moderatori independenți, vă înșelați!


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

2 comentarii pentru articolul „Rolul presei în promovarea guvernului”

  • Da.. din pacate s-a sesizat o inclinatie a presei neutre spre pupat in fund guvernu si regimul, dupa aceasta finantare. E clar ca noul stat autoritar are nevoie de sustinere mediatica masiva, altfel nu cred ca ar pune prea multi botul la moartea subita a democratiei.
    Din fericire, aplauzele si uralele adresate regimului de la putere se pot distinge cu ochiul liber.. nu trebuie privit cu lupa.

  • Catedrala nu e a prostirii neamului, ci sclavii lu Iohannis sînt niște răpănoși care crează scîrbă poporului. E sila față de niște jeguri care nu se mai respectă ca oameni,nu ca romîni

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *