Românii din America şi ziarele lor – partea a II-a

În vasta „Library of Congress – Biblioteca Congresului”, din Washington DC, găsești colecții arhivate ale ziarelor apărute pe teritoriul Statelor Unite. Publicațiile românești, se găsesc în număr restrâns şi din păcate nu cele mai semnificative. Desigur, o cercetare exhaustivă prin bibliotecile universităților americane, ar duce la o cunoaștere mai exactă a fenomenului ziaristic românesc în America. Dintr-un început este bine să departajăm cei doi termeni referitori la emigrația românească, cum e exil şi diasporă. Consider aceasta ca o formă de respect pentru cei care şi-au riscat viaţa fugind din ţară, spre a scăpa din marasmul comunist, dar şi pentru aceia care au fost exilaţi politic, ori din cauza asupririlor austro-ungare, au ales drumul pribegiei. Presa exilului românesc din America, este indubitabil cea mai bogată şi diversă, cuprinzând în jur de o sută optzeci de publicații până în 1989. Acestora li se adaugă un număr variabil de 20-30 de publicaţii apărute după revoluție, când a explodat fenomenul bejaniei, egalând-ul sau, chiar, întrecându-l pe cel de la sfârșitul secolului al XIX-lea (respectând populația acelui moment). Prioritatea primului ziar al românilor din America este atribuit de unii cercetători şi chiar de cei care au înființat ulterior ziare ziarului „Românul din America”, de alţii ziarului „America”. Amândouă au apărut în anul 1906 la Cleveland. „Românul din America” a fost înființat de către preotul catolic Epaminonda Lucaciu. Profesorul clujean, Aurel Sasu, pe care l-am cunoscut destul de bine (venind şi dânsul adesea în America tot după anii ‘90, pentru a se ocupa de această cercetare), susţine drept primă publicaţie „Curierul Româno-American”, bilingv, română şi idiş, apărut în anul 1900 la New York. Un exemplar al ziarului se află la Biblioteca Academiei Române din București. Tot potrivit cercetării profesorului Sasu, Valerian Trifa ar avea o mărturisire despre existența unui ziar „The Tribune – Tribuna”, apărut în anul 1903,în aceeași localitate, Cleveland. Despre acesta, preotul Trifa susţine că ar fi primul ziar al românilor ajunși în Lumea Nouă. Publicația a fost înființată de către Liviu R. Paşca. Din păcate, după un singur an s-a stins, odată cu fondatorul ei.

Cel mai longeviv ziar, aproape 100 de ani de existență, rămâne ziarul „America”. De-a lungul timpului publicația şi-a schimbat deseori orientarea, dictată de cei care îl conduceau. Preotul Moise Balea, cel care l-a înființat spunea că „ziarul va apare când pot, când am voie, când am bani şi timp”. Totuși, tirajul ajunsese în anul 1907 la peste 110.000 de exemplare! Un număr impresionant pentru acel timp, având în vedere faptul că mulţi dintre ai noștri erau analfabeți. Ziarul reflecta realitățile românești atât ale exilului, cât şi cele din ţară, cuprindea pagini de politică europeană, românească și americană. Istoria şi cultura neamului are spații largi, urmărind menținerea românismului între cei înstrăinați. Dintre cei care au publicat în ziarul „America”, numele lui Nicolae Iorga, cu ale sale „Scrisori către românii din America”, este desigur printre cele mai prestigioase. Se pare că aceste scrisori ar fi fost adunate într-un volum tipărit de redacţia „America”. Între anii 1917 – 1918, ziarul îşi adaugă o publicație literară, ilustrată, în culori, pe foaie velină, „America Literară”. Costurile ridicate scurtează însă existența acestei reviste.

Între „America” şi ziarul „Românul”, ambele apărute concomitent în Cleveland, „Românul” având o neîntreruptă apariție vreme de douăzeci de ani, s-au creat multe polemici în articolele celor două. Pentru cei care au cercetat fenomenul presei exilului american, aceasta ar reflecta o imagine de dezbinare a românilor. Nu pot fi de acord cu o asemenea blamă, care se perpetuează încă în ţară despre lumile românești din America! Cunosc foarte bine comunitățile românești din America şi din Canada, pe care le-am întâlnit în repetate rânduri. De aceea, pot depune mărturie a acestui neadevăr, prea adesea invocat! Polemica dintre cele doua ziare, nu făcea altceva decât să le crească rating-ul! „Românul” care vreme de două zeci de ani şi-a schimbat de multe ori titlul şi locul apariţiei, în funcţie de proprietari, păstrând neschimbată numerotarea sa, se transformă în 1930 în revistă culturală lunară. Aceasta, poate fi considerată drept prima publicație româno-americană care se specializează şi în ale cărei pagini apar poezii culte, poezii populare şi reproduceri din textele scriitorilor din ţară.

După anii 1910 încep să apară ziare umoristice, „pentru înveselirea românului”. 1908, „All right”, după 1910 „The Vagabond Calicul”, „Calicul Nou”, „Calicul American”, în 1915 „Urzica”, „Vagabondul The Tramp” în 1925. Acestea urmăreau „curăţarea năravurilor rele de care suferă poporul român, dar să aducă şi voie bună în casa muncitorului, să uite necazurile atât ăi bătrâni cât şi la cei tineri, să se petrecă puţin, să aline doru şi copiii să nu uite limba de „acasă”.

După anii 1910, efervescența jurnalistică începe să se manifeste în multe dintre statele în care s-au așezat ai noștri. Astfel că în scurt timp apar ziare, în Detroit, Chicago, în Pennsylvania, la Philadelphia şi Pittsburg , New York, Washington DC, în California la San Diego, Los Angeles şi Anaheim, dar şi un ziar penticostal în Dearborn Michigan.

Prezint aici, câteva dintre titlurile sutelor de publicații, înafara celor descrise mai sus, urmând ca într-un viitor material, să vorbesc despre, cele apărute după ‘89. Mă voi opri asupra unor publicații pe care le consider de real impact şi influență, atât asupra românilor din America cât şi ca lobby pentru ţară, în epoci întunecate.

1911 – „Pribeagul”, „Foaia Interesantă”, între 1912-1970 – „Calendarul Naţional al ziarului America”, 1912 până în 1920 – „Steaua Noastră”, 1914 –  „Deşteptarea”, 1916 – 1921 – „Progresul”, 1920 – „România Nouă”, 1923 –  „Tribuna”, 1923 – „Curierul American”, 1924 – „Ecoul American”, 1947 – „Rarăul”, 1952 – „Credinţa”, 1952-53 – „Monitorul Comitetului Naţional”, 1960 –  „Însemnări”, 1964 – „România”, 1966 – „Drum”, 1970 – „Noi”, 1971 – „Acţiunea Româneasă”, 1972 – „Credinţa”, 1972 – „Exilul Solidar”, 1973 – „Micro Magazin”, 1982 – „Libertatea”, 1982 – „România Pretutindeni”, 1984 – „Journal of the American Romanien Academy of Arts and Sciences”, 1985 – „Universul” şi „Universul Liber”, 1986 – „Românul Liber”, 1987 – „Agora”, 1988 – „Lumea Liberă”, 1989 – „Solia”.

Prea departe de lumea de aproape, uităm că urma oamenilor din timpuri o găsim şi-n slove care vin până la noi.


Clarificare

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe blog, precum și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

Invitații cristoiuTv: Constantin Șolga | Schimbarea la față: Iohannis cel Bun prevestește Apocalipsa
Invitații cristoiublog
Gândurile lui Cristoiu (Mediafax): PSD e un tigru de hârtie. PNL, cu un guvern ultraminoritar, a instaurat dictatura