Cristian Ghinea, despre participarea la guvernare: „Trebuie să fie o discuție serioasă în partid dacă mai stăm sau nu mai stăm”

Rusia, aluminiul și binomului SUA-Europa

Schimbările în comportamentul Rusiei, după summitul de la Geneva, nu merg chiar în direcția pe care a indicat-o președintele Statelor Unite, Joseph Biden, după ce l-a invitat pe președintele rus Vladimir Putin la întâlnire și au decis să reducă tensiunile periculos de mari dintre cele două țări. Biden pare să fi calculat că solidaritatea occidentală restaurată, demonstrată în timpul călătoriei sale în Europa, la începutul lunii precedente, ar convinge autocratul de la Kremlin să reducă escapadele agresive și să se stabilească într-un curs de acțiune stabil și previzibil. Putin, pe de altă parte, a concluzionat, din summit, că Biden a dorit să reducă la minimum atenția de la agenda sa internă solicitantă și de la concentrarea principală asupra Chinei. Procedurile, astfel, l-au determinat pe șeful statului rus să testeze și mai puternic legăturile transatlantice, presupunând că sunt solide în discurs, dar lipsesc în realitate. Presiunea selectivă recalibrată nu este atât o citire greșită a mesajului lui Biden, cât o consecință previzibilă a deteriorării situației interne din Rusia, de care Putin trebuie să scape prin a înscrie puncte pe arena europeană. Un punct recent al acestei proiecții a ”energiei rusești revigorate” a fost interceptarea provocatoare – dar eșuată – a distrugătorului englez HMS Defender, care a efectuat un ”pasaj inocent” lângă Crimeea pe 23 iunie. În parte, această încercare de a speria un „intrus” trebuia să sprijine în mod tangibil declarațiile asertive ale președintelui rus în cadrul conferinței anuale internaționale de securitate de la Moscova. Dar, mai important, prin demonstrarea disponibilității de a se angaja în provocări cu risc ridicat, Moscova a ales Marea Britanie ca fiind ținta principală, presupunând că alte state europene se vor abține să o susțină ea ne mai fiind în UE. Pentru a consolida impactul acestui incident, navele rusești din escadrila mediteraneeană intenționează să lanseze rachete în apropierea navei fanion a Marinei Regale, portavionul HMS Queen Elizabeth, care este în drum spre teatrul din Pacific, pentru a efectua misiuni de luptă împotriva terorismului.  Oficialii britanici au respins reproșurile rusești cu o indiferență fermă, dar Putin a continuat presiunea în Europa și a abordat simultan Franța și Germania cu un mesaj diferit. Putin presupune că acești doi promotori majori, ai integrării europene, ar fi gata să facă un pas mai departe decât oferta condiționată de normalizare a lui Biden și să facă o „resetare” reală cu Rusia. Și ca toate lucrurile să poarte o amprentă aparte Rusia continuă provocările. O conferință de presă comună, susținută de premierul spaniol Pedro Sanchez și de președintele lituanian Gitanas Nauseda, la o bază aeriană din țara baltică, a fost întreruptă, când avioanele de vânătoare spaniole în fața cărora cei doi se aflau au fost solicitate să intercepteze o aeronavă rusească de cercetare decolat din Kaliningrad, enclava rusă la Marea Baltică, fără a depune un plan de zbor. Spaniolii fac la ora actuală politie aeriană în Lituania așa cum au făcut în ianuarie în România. Conferința avea loc la baza aeriană Siauliai, din nordul țării, chiar în fața unui avion militar din escadrila de poliție militară. Evenimentul a fost întrerupt după trei minute, când piloții au început să alerge către aparat. Nauseda a continuat să vorbească, până când el și Sanchez au fost conduși deoparte de gărzile de corp. Scena pe care aceștia se aflau și steagurile au fost îndepărtate, la fel și ziariștii, pentru a face loc avionului care urma să decoleze. Avioanele spaniole din Lituania realizează misiuni NATO de poliție aeriană. După decolare, conferința de presă s-a reluat, iar Sanchez le-a mulțumit piloților „pentru munca depusă pentru a apăra integritatea teritorială a Lituaniei, așa cum tocmai am văzut”. Nu a existat niciun pericol pentru Sanchez sau Nauseda, a declarat purtătorul de cuvânt al președintelui lituanian. Șapte avioane spaniole Eurofighter sunt staționate la baza aeriană Siauliai din 30 aprilie pentru misiuni de poliție aeriană în Marea Baltică. Programul de patrulare mai include și patru avioane italiene F-35, de la baza aeriană Amari din Estonia. Misiunile de poliție aeriană desfășurate în comun contribuie la dezvoltarea capacității de reacție şi descurajare.

Care este esența relației Rusiei cu Europa?

Liderul de la Kremlin este perfect conștient de faptul că relațiile cu Rusia sunt o problemă majoră în alegerile germane care se apropie cu pași repezi și care vor produce succesorul cancelarului cu experiență Angela Merkel. Așadar, în loc să dezlănțuie bande de „troli” care se ocupă de sabotaj cibernetic (fapt derulat anterior de hackerii ruși ca pregătire pentru alegeri, fiind atacate oficiul Cancelarului, Parlamentul și Bundeswehr), Putin a publicat un articol în cotidianul german Die Zeit, făcând apel la interesele germane în atenuarea confruntării și dând vina pe Organizației Tratatului Atlanticului de Nord (NATO) pentru tensiunile actuale. Comentariul lui Putin, din ziarul Die Zeit este o încercare de a îndupleca Germania și de a o aduce înapoi la relația sa de odinioară, confortabilă, cu Rusia, de a da vina pe expansiunea NATO spre est pentru subminarea securității europene și de a arăta cu degetul către Statele Unite pentru „lovitura armată” din Ucraina în 2014. Având în vedere o audiență germană – și mai ales faptul că atât cancelarul german Angela Merkel și cât și președintele francez Emmanuel Macron sunt nerăbdători să restabilească relațiile UE cu Rusia – Putin apasă toate butoanele potrivite. El laudă modul în care Germania de Vest „a încheiat acordul secolului”, pe termen lung cu Uniunea Sovietică, în domeniul gazelor naturale în 1970. A fost, a scris el, fundamentul pentru „interdependența constructivă”, în ciuda îndoielilor serioase și a criticilor Statele Unite. Controversata conductă Nord Stream 2 care aduce gazul rusesc direct în Germania prin Marea Baltică este o continuitate a acestei interdependențe, pe care secretarul de stat american Antony Blinken a criticat-o în timpul discuțiilor sale cu Merkel la Berlin pe 23 iunie. În ceea ce privește NATO, Putin critica organizația pentru extinderea în Europa de Est și Centrală la sfârșitul anilor ’90 și în continuare.  „Multe țări au fost puse în situația de a alege fie cu Occidentul, fie cu Rusia. De fapt, a fost un ultimatum ”, a scris Putin. ”Aceste țări, care erau cândva sub umbrela sovietică, au fost forțate să adere la NATO. Au ales să aplice pentru că doreau securitate. Nu aveau încredere în Rusia de după 1989“.  Și, în cele din urmă, Putin repetă o veche pledoarie care se joacă în mâinile celor care vor să pună capăt relației transatlantice și umbrelei de securitate a NATO. Este vorba de versiunea mereu repetată a lui Putin, aceea ”a unei Europe întregi, libere și unite care se bazează pe crearea unui „spațiu comun de cooperare și securitate de la Atlantic la Oceanul Pacific”. Ar „cuprinde diverse formate de integrare”, inclusiv Uniunea Europeană și Uniunea Economică Eurasiatică inițiată de Moscova. Cuvintele lui Putin se aliniază bine cu mulți social-democrați germani care încă tânjesc după Ostpolitik. Această politică, concepută în anii 1970, urmărea stabilizarea relațiilor dintre Germania de Vest și Moscova prin legături economice, energetice și politice. S-a sperat că Rusia va deveni cumva integrată în Europa. În ciuda faptului că Rusia este al cincilea cel mai mare partener comercial al UE și UE constituie cel mai mare partener comercial al Rusiei, aceste relații comerciale nu sunt egalate de niciun fel de relație politică stabilă, cooperare sau încredere. Este exact opusul. Potrivit lui Putin, Statele Unite – cu un anumit sprijin din partea Europei – „au provocat o divizare în Ucraina și pierderea Crimeei”. Faptul că forțele miliției susținute de Rusia au invadat părți din estul Ucrainei în 2014 și sunt încă acolo este ignorat. La fel este și faptul istoric că Rusia a anexat ilegal Peninsula Crimeea la începutul anului 2014. Aduceți-vă aminte cum Rusia a invadat Georgia în 2008 și a anexat Abhazia și Osetia de Sud sau cum are trupe în regiunea transnistreană a Moldovei. Există alte exemple de amnezie politică care fac atât de dificilă stabilirea unei relații – una care depășește comerțul – între Rusia și Europa. De la atacuri cibernetice și chimice (agenți neurotoxici) la crimele asupra oponenților Kremlinului în Germania și Marea Britanie până la otrăvirea criticului lui Putin, liderul opoziției ruse Alexei Navalni și reducerea la tăcere a criticilor de acasă, conducerea Rusiei este în negare cu privire la prezent și trecut. Dacă ar fi fost eliberare, de ce s-au ridicat est-germani în 1953, unguri în 1956 și cehoslovaci în 1968? Acesta este în esență relației Rusiei cu Europa. Conducerea actuală de la Kremlin a respins în mod selectiv mari părți din trecutul său.

Rusia continua programul de achiziții dual-use[1] în Europa

Întâlnirile europene ale președintelui Statelor Unite, Joseph Biden, cu G7 și Organizația Tratatului Atlanticului de Nord (NATO), luna precedentă, au evidențiat unele dintre diferențele politice existente între SUA și aliații săi, în ciuda PR-ului care a încercat să le minimizeze. Un bine-cunoscut argument transatlantic a fost apropierea economică din ce în ce mai mare a Germaniei de Rusia, în special angajamentul său față de conducta de gaze naturale submarine Nord Stream 2. SUA au perceput mult timp acest proiect ca fiind un risc de securitate pentru aliații europeni, dar administrația Biden pare să aleagă acum să nu îl sublinieze pentru a păstra relația de lucru a Washingtonului cu Berlinul. O altă preocupare a fost achiziția recentă a companiei germane Aluminium Rheinfelden GmbH de către conglomeratul rus de aluminiu United Company (UC) RUSAL. Preluarea corporativă a ridicat îngrijorarea largă pentru faptul că tehnologia avansată de fabricație și proiectare utilizată de compania germană ar putea fi folosită pentru a executa planurile de armament ale Rusiei – în special pentru potențialele actualizări ale armatei sale de tancuri. Să nu uităm ca rușii au cumpărat fabrica de oțeluri speciale de la Târgoviște de unde au demontat presa pentru fretare boghiuri (cu care se produceau și țevi de tanc-TR85-800) și au dus-o în Rusia. Aluminiul Rheinfelden GmbH a fost fondat în 1898, când producția de aluminiu a fost lansată în apropierea primei centrale hidroelectrice din Europa din Rheinfelden, pe râul Rin. În 2019, veniturile din Aluminium Rheinfelden GmbH au atins 159 milioane EUR. Însă vânzările sale au fost puternic afectate anul trecut de încetinirea afacerii globale cauzată de pandemia COVID-19, care a obligat compania să declare falimentul în septembrie 2020. O vânzare a topitoriei de aluminiu a fost organizată de un ”administrator de faliment” numit de instanța germană. Oferta câștigătoare a fost depusă de UC RUSAL din Rusia, la un preț raportat de aproximativ 13 milioane EUR (15,5 milioane USD) pentru întreaga companie, care are 250 de angajați și o cifră de afaceri anuală estimată la aproximativ 110 milioane EUR (131 milioane USD). UC RUSAL a câștigat licitația cu o contraofertă făcută de EuroAtlantic Group, susținută de fiica fostului proprietar al companiei germane. În temeiul Legii privind comerțul exterior din Germania, vânzarea unei companii industriale cu tehnologie avansată, comercială / militară, „cu dublă utilizare”, a necesitat acordul Oficiului Federal al Cartelului și al Ministerului Federal German pentru Afaceri Economice și Energie, care au aprobat în cele din urmă achiziția la mijlocul lunii aprilie 2021. Cu toate acestea, în ciuda aprobării guvernului a tranzacției, au continuat să apară întrebări cu privire la înțelepciunea aprobării vânzării. De exemplu, fostul politician al Partidului Verde și șeful grupului de reflecție Center for Liberal Modernism, Ralf Fücks, și-a exprimat îngrijorarea cu privire la faptul că expertiza metalurgică germană ar putea fi redirecționată spre uz militar. Aluminiul de înalta calitate Rheinfelden are potențiale aplicații militare și asta deranjează oficiali militari de la NATO.

Reacția Washingtonului

Presa germană a menționat că achiziția a ridicat temeri și la Washington. Preocupările SUA față de UC RUSAL sunt de multă vreme, deoarece fondatorul său, Oleg Deripaska, este membru al cercului interior al președintelui rus Vladimir Putin. În aprilie 2018, Washingtonul a impus sancțiuni împotriva UC RUSAL, a lui Deripaska și altor 23 de cetățeni și entități ruse ca urmare a amestecului Moscovei în alegerile din 2016 din SUA dar și pentru alte„ activități maligne”, interzicând astfel companiilor americane să facă afaceri cu ei. Sancțiunile au fost ridicate în 2019 după ce Deripaska și-a cedat partea majoritară din companie. Implicațiile actualei achiziții au afectat cercurile economice și politice din Germania. Fiica fostului proprietar al topitoriei de aluminiu Rheinfelden l-a angajat pe fostul detectiv-șef Klaus-Dieter Matsche de la Frankfurt, consilier de securitate, pentru a examina vânzarea companiei de către UC RUSAL de către administratorul falimentului. Matsche a comentat: „Cred că ar trebui să împiedicăm ca această companie să fie vândută Rusiei acum […] compania are 70 de brevete, inclusiv așa-numitele brevete cu dublă utilizare, care pot fi folosite și în domeniul militar. Această cunoaștere se îndreaptă spre Rusia. […] Prin decizia sa, Oficiul Federal al Cartelului a făcut în cele din urmă din grupul rus un lider mondial pe piața producției de aliaje de aluminiu specializate”. Astfel vânzarea de fabricii de aluminiu Rheinfelden GmbH indică faptul că politica externă germane devine subordonată considerațiilor de politică regională rusă – în special față de Ucraina și estul Europei. Oricare ar fi intențiile UC RUSAL pe termen lung, achiziționarea de aluminiu Rheinfelden GmbH se adaugă la portofoliul internațional al firmei, format din întreprinderi din 13 țări, inclusiv două rafinării europene de alumină (în Italia și Irlanda), împreună cu o fabrică de aluminiu din Suedia și una din România. UC RUSAL este cel mai mare producător de aluminiu din lume în afara Chinei și singurul producător semnificativ din Rusia al acestui metal crucial industrial. Ca parte a strategiei sale de dezvoltare pe termen lung, RUSAL intenționează să crească producția de aliaje de aluminiu specializate Rheinfelden până la 30.000 de tone pe an care cel mai probabil vor fi direcționate către viitoarele nevoi militare rusești.

Moscova vrea repararea relației cu Germania

Desigur, Moscova trebuie să-și amintească că Germania nu este o putere independentă, ci o parte integrantă a UE și NATO. Având în vedere acest lucru, eforturile rusești de a îmbunătăți relațiile cu economia principală a UE ar trebui privite ca un element cheie într-o strategie mai largă de reparare a legăturilor tensionate ale Rusiei cu Europa. La fel ca relațiile Moscovei cu Occidentul în sens mai larg, legăturile Rusiei cu Germania – cel mai important partener european al acestuia – au crescut din ce în ce mai mult în ultimii ani. Speranțele anterioare privind integrarea Rusiei într-o Europă Mare de la Lisabona în vest până la Vladivostok în est s-au evaporat. Tendința relațiilor ruso-germane în mare parte pozitive a început să se dezintegreze serios după ce Putin a anunțat că va candida din nou la președinție în 2012. Mulți germani au fost profund dezamăgiți de această decizie, pe care au interpretat-o ca un semn de regresie în politica internă rusă care a prefigurat o schimbare negativă în politica externă a Moscovei. Decizia lui Putin de a reveni la Kremlin a fost în mare măsură influențată de interpretarea politicii SUA privind apărarea antirachetă, extinderea NATO, sprijinul pentru Primăvara Arabă și intervenția în Libia. Putin a concluzionat că statele europene, inclusiv Germania, nu au putut sau nu doresc să influențeze pozitiv aceste politici americane. Relația actuală dintre Rusia și Occident este denumită frecvent un nou Război Rece. Acesta este modul greșit de a aborda această problemă. Războiul Rece a fost un set unic de condiții istorice care nu se vor repeta niciodată. Distanța actuală are o natură diferită, ia forme diferite și ocupă sfere diferite. O alternativă mai potrivită pentru confruntarea actuală în principal între Rusia și Statele Unite este termenul „război hibrid”, care a devenit o prescurtare obișnuită în a descrie eforturile Rusiei de a submina bazele politice și unitatea socială a altor țări – din Muntenegru in Statele Unite. Acest conflict în curs de desfășurare a pus Moscova și Berlinul în contradicție unul cu celălalt. Germania nu a participat doar la regimul colectiv de sancțiuni occidentale care vizează Rusia, ci conduce și coordonează această politică în cadrul UE. Mulți ruși au crezut inițial că poziția Germaniei este în mare parte un produs al legăturilor extrem de strânse dintre elitele politice, de afaceri, cele din media germană și omologii lor din SUA. Moscova tinde adesea să supraestimeze rolul Washingtonului în diferite situații internaționale, iar opusul este, de asemenea, adevărat. În realitate, solidaritatea cu Washingtonul nu a fost singurul motiv pentru care Berlinul a acționat așa cum a făcut-o. Respingerea categorică a intervenției militare în Europa, în special anexarea teritorială, se află la baza identității germane post-al Doilea Război Mondial. Germania a făcut unele excepții de la acest principiu, dar numai în ceea ce privește Statele Unite și NATO (în locuri precum Kosovo și Serbia). Evident, Berlinul tinde să aibă încredere în bunele intenții ale aliatului său și ale altor membri ai blocului militar / politic de care aparține, dar Rusia nu se poate baza pe aceeași curtoazie. Liderii Uniunii Europene nu au reușit să cadă de acord asupra unei propuneri a Franței și a Germaniei de a organiza în curând un summit cu președintele rus Vladimir Putin după ce Polonia și țările baltice au declarat că acesta va trimite mesajul greșit pe măsură ce legăturile est-vest se deteriorează. Macron a încercat în septembrie 2019 să realizeze legături cu Putin, fără succes, iar Germania prin cancelarul Angela Merkel s-a întâlnit cu Putin la Moscova, în ianuarie 2020.  Multe țări din UE sunt îngrijorate de faptul că Kremlinul nu ia în serios blocul european, după ce Borrell a fost umilit public în februarie de Kremlin. Rusia a expulzat diplomații UE în timpul vizitei lui Borrell la Moscova fără avertisment. Planul Merkel-Macron insistă că UE trebuie să rămână fermă și unită cu privire la Moscova, dar ar trebui să caute să se angajeze cu Kremlinul pe probleme de interes reciproc, precum schimbările climatice, sănătatea, acordul nuclear iranian și conflictele din Siria și Libia. Va reuși planul franco-german în condițiile în care Merkel pleacă în toamnă iar Macron la anul și să nu uitam în condițiile în care Polonia și Țările Baltice se opun cu fermitate?


[1] Companii care produc echipamente sau materiale cu dublă utilizare militară-civilă


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii