Vă mulțumim că ne-ați fost alături și în anul care a trecut, continuăm împreună! Vă dorim sănătate, fericire și noroc. La mulți ani! Echipa cristoiublog

Rusia și lecțiile actualizate ale Războiului Rece

Lecția poloneză

În 1980, Rusia construia la granița cu Polonia un impresionat dispozitiv militar. Polonia de atunci nu se învecina cu niciun stat NATO și era plasată geografic în mijlocul Tratatului de la Varșovia având trupe rusești pe propriul teritoriu, 2 divizi echipate de război. O divizie blindată sovietică avea la vremea respectivă 335 de tancuri; aceste divizii erau dotate cu T-62, T-64 și T-72, cele mai moderne tancuri de luptă din arsenalul sovietic. La începutul anului 1980 mișcarea Solidaritatea, sub conducerea lui Lech Walesa amenința Moscova cu pierderea controlul politic asupra Poloniei. De asemenea teama Kremlinului era că acele mișcări se vor extinde în tot ”lagărul socialist”, mai ales în țările cu comunități catolice puternice. Toate aceste schimbări erau într-un fel justificate de schimbările datorate instalării la Vatican a Papei Ioan Paul al II-lea. Sovieticii au mutat cele două divizii din Polonia de la locurile de campare, Szczecin în nord-vestul Poloniei și la Legnica în sud-vest (acolo era sediul Grupului de Forțe de Nord al Pactului de la Varșovia), la Gdansk și Varșovia. Rușii aveau în Polonia o forță aeriană tactică de peste 400 de avioane, dintre care aproximativ 275 de avioane de vânătoare-bombardament MIG și Sukhoi forță care a crescut odată cu acțiunile Solidarității. Sub acoperirea exercițiilor, rușii au construit depozite de combustibil și muniție în zonele de manevră ale celor două divizii ale lor și la bazele forțelor lor aeriene. Facilitățile medicale au fost, de asemenea, extinse și îmbunătățite. Se estima, în Occident, că sovieticii aveau aproximativ 33 de divizii susținute de sprijin aerian în districtele militare baltice, bieloruse şi carpatice. Kremlinul putea apela și la Armata de tancuri Întâi de Gardă cu cartierul general la Dresda, Germania de Est, lângă granița poloneză. Această forță formidabilă era compusă din patru divizii blindate și o divizie motorizată, în total aproximativ 60.000 de oameni plus unități de sprijin de luptă. În același timp mareșalul Nikolai Ogarkov[1], șeful Statului Major General al Forțelor Armate ale URSS a convocat pe 1 decembrie 1980 o întâlnire la Kremlin cu liderii militari din Germania de Est, Cehoslovacia și Polonia pentru a le comunica decizia de a derula exercițiul Soyuz-80 programat pe 7 decembrie 1980. În fapt un exercițiu care în viziunea liderilor de la Kremlin „demonstra disponibilitatea de a apăra socialismul”.

Invadarea Poloniei o chestiune de timp

La începutul lunii decembrie, serviciile de informații americane raportau că sovieticii au decis să invadeze Polonia și un atac ar putea avea loc imediat. Zbigniew Brzezinski, consilierul pentru securitate națională al lui Carter consemna în jurnalul său: „Mișcarea este cuprinzătoare pe aproape fiecare front din jurul Poloniei… convoaiele în mișcare, diviziile, regimentele și comunicațiile sunt într-o stare avansată de alertă…. Au fost pregătite unități de sprijin logistic și chiar dotări spitalicești. Echipamentele de logistică au fost încărcate în aeronavele sovietice pentru desfășurarea forțelor. Pe scurt, pregătirile sunt masive.” Directorul CIA, amiralul Stansfield Turner, din echipa Carter, a alertat Casa Albă pe 2 decembrie despre pregătirile sovieticilor. Pe 3 decembrie, Președintele Carter, Asistentul Președintelui pentru Afaceri de Securitate Națională Zbigniew Brzeziński, Secretarul de Stat Edmund Muskie, Secretarul Apărării Harold Brown și Directorul CIA Stansfield Turner au discutat despre situația din Polonia și au convenit să-i transmită un avertisment lui Brejnev. Carter a scris în memoriile sale: „I-am trimis un mesaj lui Brejnev, avertizându-l asupra consecințelor grave ale unei invazii sovietice în Polonia și i-am spus, indirect, că vom începe să transferăm armament avansat în China. I-am cerut prim-ministrului [Indira] Gandhi să facă presiuni asupra lui Brejnev (care era pe cale să viziteze New Delhi) și i-am avertizat pe liderii opoziției din Polonia, astfel încât să nu fie luați prin surprindere. Eu și alți oficiali ai administrației am făcut, de asemenea, declarații publice despre amenințarea tot mai mare la adresa stabilității europene”. CIA avea un as în mânecă – un spion în Statul Major al Armatei Poloneze, colonelul Ryszard Kuklinski. KGB nu a vrut să devoaleze măsurile luate cu privire la exercițiu și la urmările sale către militari polonezi având suspiciuni de divulgare a lor către americani. Avertismentul a venit către oficiali sovietici cu ocazia pregătirilor din octombrie. Pe 5 decembrie Carter avea planul sovieticilor pe biroul de la Casa Albă. În acesta era notată data începerii operațiunilor-8 decembrie.

Acțiunile militare ale rușilor încep întotdeauna în decembrie (!?)

Ruși au o preferințe pentru luna decembrie. Tot în decembrie pe 27 au intrat în Afganistan. La 5 decembrie 1980, a fost convocată o reuniune a Comitetului Politic Consultativ al Pactului de la Varșovia, pentru a discuta „problema Poloniei”. Liderii polonezi ajunși la Moscova erau pur și simplu speriați de o posibilă invazie. Tema discuții era situația din Polonia. Wojciech Jaruzelski scria: „Am cunoscut atmosfera acestui tip de întâlnire (…). Întotdeauna puțin relaxată la început – salutări, îmbrățișări, discuții. De data asta totul a fost rigid.” Brejnev a spus în deschiderea ședinței: „Desigur, criza din Polonia ne îngrijorează pe toți. Tot felul de forțe au devenit active împotriva socialismului, de la așa-zișii liberali până la susținătorii fascismului. Au dat o lovitură Poloniei socialiste. Scopul ei este însă întreaga comunitate socialistă”. Brejnev considera situația gravă pentru întreg Tratatul de la Varșovia. La ședință au participat toți lideri comuniști inclusiv Ceaușescu. Liderii RDG și ai Cehoslovaciei au fost foarte critici. Și totuși Brejnev i-a spus lui Kania în culise că: „Ei bine, nu vom intra. Și când se va complica, vom intra”. Pimise mesajul de la Casa Albă. Și totuși la sfârșitul anului 1980, președintele Jimmy Carter și consiliul lui de securitate națională au oprit invadarea iminentă a Poloniei de către Uniunea Sovietică. Zbigniew Brzeziński l-a asigurat pe președintele Carter de eficacitatea campaniei de contra-propaganda occidentală, care a convins Kremlinul că Occidentul va riposta „masiv” cu sancțiuni politice și economice. Sovietici nu au intervenit până la finele lui 1980 după care în 1981 lucrurile iar s-au degradat în Polonia iar Woicieh Witold Iaruzelski[2], care a preluat funcția de prim ministru în iarna lui 1981 a instaurat Legea marțială salvând după alte lungi negocieri cu Kremlinul Polonia de invazia sovieticilor.

Gambitul lui Putin

Putin dorește un nou summit cu Biden. Se pare ca acesta va avea loc marți, iar discuția dintre Blinken și Lavrov în marja Summitului OSCE (Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa), va clarifica agenda acestei întâlniri în spațiul virtual. Putin caută o relație stabilă și predictibilă cu Biden. Afirmație făcută de câteva ori la summitul de la Geneva și în discursurile sale de atunci până acum. Cu zeci de echipamente militare de la tancuri la tunuri autopropulsate, de la nave în Crimeea la avioane de luptă, de la rachete la alte capacități ofensive desfășurate la granițele Ucrainei, Rusia s-a poziționat pentru o nouă invazie a vecinului sau pentru a obține o nouă negociere cu America? În mod sigur pentru o nouă negociere. Asta însemnă și subminarea Acordului Normandia? Da. Putin a refuzat recent propunerea cancelarului german Angela Merkel pentru o reuniune a liderilor formatului Normandia, chiar dacă Rusia a făcut apeluri repetate ca Ucraina să respecte termenii acordului de la Minsk despre care Moscova spune că nu sunt îndeplinite cerințele acestuia. Între timp, Rusia a insistat că nu este o parte directă a conflictului.

Districtul Militar de Sud placa turnată a operațiunilor din Crimeea

Kremlinul este la butoanele operațiunilor militare din Districtul Central și Districtul de Sud și va stabili condițiile pentru a desfășura operațiuni militare împotriva Ucrainei și/sau în Belarus în următoarele săptămâni sau luni. Federația Rusă a poziționat forțe militare în jurul graniței Ucrainei, a consolidat forțe din Crimeea și a poziționat forțe în apropierea graniței cu Belarus, capabile să inițieze operațiuni ofensive într-un timp scurt, cu foarte puține avertismente. Oficialii ruși și mass-media au pornit o campanie media în spațiul informațional pentru a sprijini astfel de operațiuni. Ce scenarii posibile au la dispoziție rușii: (1) desfășurare de trupe ruse în Belarus sub pretextul exercițiilor militare comune la graniță împotriva unei posibile agresiuni NATO; (2) desfășurarea de trupe în Donbas la chemarea rebelilor pro-ruși din regiune de frica unei invazii ucrainene; (3) invazia Ucrainei dincolo de Dombas și Crimeea în care se practică scenarii cu utilizarea limitată a forțelor speciale (posibil) sau cu utilizarea unei unități mecanizate cu tancuri de ultimă generație (puțin probabil). Cum ar putea arăta această escaladare? Ar putea fi sub forma unei acțiuni militare, de genul blocării Strâmtorii Kerci din Marea Neagră sau poate chiar a unor porturi ucrainene din zona de sud a Ucrainei. Există și varianta creări unui zone pe uscat care să lege Dombasul de Crimeea. Președintele rus Vladimir Putin a adunat o forță militară rusă masivă la granița cu Ucraina dar rămâne imprevizibil în deciziile finale. De la anul 1939 spectrul unui război convențional în Europa nu a fost mai mare ca acum. Ce se ascunde în spatele amenințărilor lui Putin precum că rușii și ucrainenii sunt o singură națiune sau că extinderea NATO spre Est, spre Ucraina, reprezintă pentru Rusia o „linie roșie”. De curând reprezentanții de vază ai UE și NATO s-au întâlnit. Ursula von der Leyen, a făcut o rară vizită, comună cu secretarul general NATO, Jens Stoltenberg, în Lituania pentru a prezenta un front comun și a sublinia unitatea UE cu NATO. Secretarul general al NATO Jens Stoltenberg a avertizat Moscova că aliații vor impune un cost mare, inclusiv „sancțiuni economice, sancțiuni financiare, restricții politice” pentru o nouă agresiune militară. Michael McFaul, fost ambasador al SUA la Moscova, spunea deunăzi ”Putin clar nu vrea o relație stabilă și previzibilă cu Biden. El consideră că Statele Unite sunt cel mai mare dușman al Rusiei. În opinia sa, administrația Biden încearcă să slăbească Rusia și să-i răstoarne regimul. Cu o astfel de țară, așa cum o vede Putin, nu poate exista niciodată o cooperare stabilă, previzibilă, ci doar un conflict perpetuu”.

Soluțiile lui Biden

Poate că ar fi bine dacă Biden ar adopta o diplomație coercitivă. Orice inițiativa diplomatică ar trebui urmată de angajamente credibile. Trebuie o implicare clară în criza ucraineană și nominalizarea unui înalt reprezentant care împreună cu Rusia, Franța și Germania să revigorez discuțiile muribunde ale înțelegerii Normandia, discuții care să pună capăt ostilităților. Acest fapt ar spulbera speculațiile din presa rusă ca America și Ucraina complotează ca să preia Dombasul prin forța armelor sau cele privitoare la faptul că rușii și americanii complotează asupra suveranității Ucrainei fără ca ucrainenii să fie prezenți la negocieri. Sau poate, inspirat, creionase la un moment dat ambasadorul Michael McFaul, redactarea unui pachet de sancțiuni posibile în cazul unei agresiuni, pachet care să fie prezentat în media și care ar obliga Occidentul să acționeze împotriva Rusie imediat după momentul unei eventuale agresiuni. Michael McFaul spunea într-un articol recent din Washington Post: ”Actualul regim de sancțiuni nu va schimba comportamentul Kremlinului. Un nou model – sancțiuni în cascadă – ar trebui adoptat pentru a putea adăuga noi sancțiuni în fiecare an, când Rusia continuă să susțină războiul din estul Ucrainei. Această abordare întoarce timpul împotriva agresorului. Gândește-te la asta ca la biletele de parcare. Primești unul nou în fiecare zi în care ești parcat ilegal. Față de Ucraina, Biden are nevoie de o strategie mai cuprinzătoare de implicare. Primul pas, evident și întârziat este de a numi un ambasador al SUA în Ucraina, cu legături personale cu Biden. În al doilea rând, administrația Biden și aliații NATO trebuie să aprofundeze legăturile militare cu Kievul, inclusiv un nou pachet de asistență militară extins pentru a crea capacități mai mari de protejare a infrastructurii critice și de apărare împotriva amenințărilor aeriene și navale și sprijin tacit pentru noile achiziții ucrainene de drone armate din Turcia. Statele Unite nu vor apăra Ucraina de un atac rusesc, așa că ucrainenilor trebuie să li se ofere cele mai bune mijloace pentru a se apăra. În al treilea rând, echipa lui Biden, împreună cu aliații europeni, trebuie să articuleze o strategie mai sofisticată, cuprinzătoare și pe termen lung pentru consolidarea democrației și stimularea creșterii economice în Ucraina, inclusiv politici mai creative pentru protejarea energiei, infrastructurii, finanțelor și sferelor media ale Ucrainei de influența rusă. Cu atât de multe retrocedări democratice în întreaga lume în ultimii ani, echipa lui Biden trebuie să se dubleze pentru a consolida experimentul democratic încă fragil al Ucrainei. Nimic nu i-ar plăcea mai mult lui Putin decât prăbușirea democratică în Ucraina”.

Cât de proaste sunt relațiile SUA cu Rusia? Războiul ambasadelor!

Războiul ambasadelor este în toi. Nici Nuland și nici șeful CIA Wiliam Burns se pare că nu au reușit să ajungă la un consens în ceea ce privește regimul vizelor între cele două state. Washingtonul nu poate obține vize nici măcar pentru tehnicienii americani care să repare instalațiile din ambasadă inclusiv lifturile și sistemele de alarmă de incendiu. Personalul din servicii este insuficient punând diplomați la efectuarea unor munci pentru asigurarea și menținerea curățeniei zilnice in ambasadă precum curățarea zăpezii și pregătirea dezinfectanților, pentru a suplimenta echipele de curățare epuizate care luptă împotriva pandemiei de coronavirus. Din 2014, când Washingtonul a impus sancțiuni Rusie pentru invadarea Crimeei, există un impas al vizelor . De atunci, conflictul diplomatic s-a transformat într-un război al vizelor, ambele părți expulzând diplomați și închizându-și consulatele reciproc în timpul disputelor legate de interferența Rusiei în alegerile din SUA din 2016 și otrăvirea de către Moscova a unui fost spion rus în Marea Britanie. Anii în care Departamentul de Stat nu a reușit să negocieze sistemul de vize au dus acum la notificarea Congresului pentru închiderea definitivă a consulatul din Vladivostok, lângă Pacific, și suspendarea operațiunile la consulatul din Ekaterinburg, în centrul industrial al Rusiei. Cele două consulate au fost deja închise efectiv încă din 2020, din martie, din cauza pandemiei. Vestea a coincis cu dezvăluirile conform cărora hackeri ruși au pătruns în computerele agențiilor guvernamentale americane, inclusiv în cele ale departamentele de stat și de securitate internă. John Sullivan, ambasadorul SUA la Moscova, într-un interviu pentru Radio Free Europe/Radio Liberty din 2020 a declarat „Nu putem obține vize pentru că personalul american să vină să lucreze la consulatele noastre din Ekaterinburg [și] Vladivostok sau la ambasada din Moscova.” La rândul său, anul acesta, Washingtonul nu prelungește vizele la un număr de 27 de diplomați ruși şi familiile lor care urmează să părăsească SUA pe 30 ianuarie, iar alți 27 de diplomați ar trebui să plece până în iunie. Actualele decizi ne duc cu gândul la faptul că relația SUA cu Rusia este puțin probabil să se îmbunătățească în curând. Ambasadorul Rusiei la Washington a declarat că peste 50 de diplomați și membrii familiei lor vor trebui să părăsească SUA până la jumătatea anului 2022, în cel mai recent semn al tensiunilor dintre foștii inamici din Războiul Rece. În septembrie, SUA a cerut ca 24 de angajați diplomatici ruși să părăsească țara după expirarea vizelor, iar autoritățile americane au eliberat vize doar pentru alți 10 diplomați ruși pentru a-i înlocui, a spus Ministerul de Externe al Federație Ruse. În august, purtătorul de cuvânt al Departamentului de Stat, Ned Price, a declarat că SUA aplică o valabilitate maximă de trei ani pentru vizele diplomaților ruși, după care aceștia trebuie să solicite o prelungire, mai scurtă decât mandatele de cinci ani permise pentru majoritatea misiunilor străine. Rusia s-a plâns că politica este discriminatorie, deoarece mulți dintre diplomații săi cheltuiesc, de obicei, mult mai mult timp pentru aplicațiile de vize. SUA au aproximativ 120 de angajați diplomatici în Rusia, în timp ce Moscova deține aproximativ 400 în SUA, inclusiv la misiunea sa la Națiunile Unite. Concluzia este că la discuții, Moscova a spus că este dispusă să ridice toate restricțiile impuse în ultimii ani, iar Washingtonul a spus că dorește paritate în ceea ce privește numărul personalului diplomatic și reciprocitatea vizelor. Cu legăturile deja la cel mai scăzut nivel de după Războiul Rece, Rusia și Statele Unite se află într-o dispută cu privire la numărul de diplomați pe care îi pot trimite în capitalele celuilalt și nu au reușit să facă progrese la discuțiile din această lună. În plus, Rusia a plasat Statele Unite pe o listă de țări „neprietenoase” care trebuie să solicite aprobare pentru a angaja cetățeni ruși – și a stabilit cota SUA la zero angajați ruși (scrie Reuters).

Care va fi răspunsul NATO la amenințările Rusiei la adresa Ucrainei?

Pentru a doua oară într-un an, Rusia organizează o construcție militară majoră în apropierea graniței sale cu Ucraina. După ultima construcție militară din martie a avut loc summitul cu Biden de la Geneva. Summitul de la Geneva a pus la masa marilor puteri, ca în vremea Războiului Rece, Rusia. Moscova se așeza din nou la masa deciziilor globale. Putin vrea să restabilească măreția militară a Rusiei, el cel care a numit prăbușirea Uniunii Sovietice „cea mai mare catastrofă geopolitică a secolului [al XX-lea]”. Titlurile din presa occidentală proclamă îngrijorarea cu privire la o invazie rusă în Ucraina, iar NATO avertizează Rusia împotriva unei agresiuni viitoare. Pare puțin probabil, dar nu imposibil, ca Rusia să invadeze o Ucraină mai capabilă militar decât în 2014. Și totuși Rusia nu vrea un nou Afganistan în Ucraina. În opinia mea Putin ar putea lega Dombasul de Crimeea ca următor pas și asta cu sprijinul separatiștilor din Dombas și Lugansk.

Care ar fi răspunsul NATO și al SUA? Putin a atacat până acum numai țări foste sovietice Ucraina și Georgia fapt ce ne face să credem că participarea la Alianță este o măsură de descurajare a unei potențiale agresiuni. În schimb acestea au avut parte de o agresiune a ”măsurilor active”[3] (de exemplu, campanii de dezinformare, atacuri cibernetice și operațiuni navale și aeriene în apropierea granițelor membrilor) agresiuni menținute sub pragul prevederii de apărare colectivă a NATO, cunoscut sub numele de Articolul V. Acesta este motivul presiuni puse de Volodimir Zelensky asupra Occidentului de a admite Ucraina în NATO. Nu există un drept de veto al Rusie, dar de facto invaziile din 2008 și din 2014, au avertizat asupra adâncimii strategie din care acestea fac parte acestea și de imposibilitate ca ele să fie manageriate de NATO. Alianța are o cutumă care spune că nu aduci în alianță o țară care are probleme nerezolvate cu vecinii (vezi tratatele încheiate de noi cu Ungaria și Ucraina înainte de aderare la NATO). Există și alte lucruri care pot fi făcute pentru Ucraina de către Aliați în mod clar fără garanția aplicării Art. V. Biden a început bine în această privință, găzduindu-l pe Zelensky la Casa Albă și explicând că „Statele Unite rămân ferm angajate față de suveranitatea și integritatea teritorială a Ucrainei în fața agresiunii ruse”. Statele Unite au reluat ajutorul militar pentru Ucraina, inclusiv rachete antitanc Javelin – livrate pentru prima dată de administrația Trump. Din 2014, Statele Unite au oferit Ucrainei asistență militară de peste 2,5 miliarde de dolari. Cel mai recent angajament, 60 de milioane de dolari, a fost anunțat înainte de vizita lui Zelensky la Casa Albă. America va crește presiunea economică asupra Rusiei iar o pârghie este Nord Stream 2 care ocolește Ucraina privând-o de aproximativ un miliard de euro pe an în plăți de tranzit. Administrația Biden a fost de acord cu conducta dar acum un reglementator german în domeniul energiei a refuzat să certifice conducta, ridicând noi întrebări cu privire la viitorul său. Administrația Biden ar trebui să reimpună sancțiuni legate de conductă, așa cum a cerut un grup bipartizan de parlamentari, oferindu-se în același timp să ofere Europei mai mult gaz natural din SUA și să ajute în tranziția sa la energie regenerabilă. John McCain, regretatul senator al Statelor Unite, a descris odată Rusia drept „o pompă de benzină mascată într-o țară” (“a gas station masquerading as a country”). Cel mai eficient mod de a-l răni pe Putin – și de a proteja Ucraina – este un atac la pompă!


[1] Între 1977 și 1984, a fost șef al Statului Major al URSS. A devenit cunoscut în Occident când a vorbit în urma doborârii zborului Korean Air Lines 007 lângă insula Moneron în septembrie 1983. A fost demis din funcția de șef al Statului Major General la 6 septembrie 1984(Wiki).

[2] Woicieh Witold Iaruzelski (n. 6 iulie 1923, Kurów, Polonia, d. 25 mai 2014) a fost unul din cei mai de seamă reprezentanți ai Tratatului de la Varșovia, cunoscut pe plan mondial pentru reprimarea sângeroasă a protestatarilor sindicatului Solidaritatea, lucru realizat, în primul rând, prin impunerea a ceea ce s-a numit legea marțială.(Wiki)

[3] Față de spionajul clasic, care colectează informații secrete de la statele străine în care acționează, măsurile active sunt dedicate influențării directe a evenimentelor (subminarea adversarilor străini prin folosirea de informații false, prin folosirea de grupuri de opoziție formate din cetățenii țării respective şi prin alte tehnici de propagandă specială dezvoltate încă din timpul Războiului Rece).


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

2 comentarii pentru articolul „Rusia și lecțiile actualizate ale Războiului Rece”

  • Foarte buna prezentarea, cu alte cuvinte primiti cu colindatorii va fi un preambul …

  • Cine n-are Razboi Rece sa-si cumpere. Hint: aceasta nu este o gluma.