Sensul peiorativ pe care l-a căpătat în limba noastră cuvântul ‘mironosiță’ e o deturnare, în sens opus, a semnificațiilor. Pe mine m-ar interesa să înțeleg de ce și când s-a întâmplat acest fenomen. De la începuturile creștinării poporului român sau de la un moment dat, într-un anumit context istoric și social? Apare acest sens peiorativ și în limba altor popoare ortodoxe sau de alte confesiuni creștine? Dacă suntem un caz singular, sau aproape singular, ar fi interesant și de mult folos să înțelegem cum și de ce s-a pervertit semnificația, în loc de a accepta deturnarea de sens, fără a o chestiona, a o combate și a o clarifica. În ultimă instanță, a-i pune punct, întrucât sensurile false pătrunse în mentalul colectiv dau naștere stereotipiilor și prejudecăților ‘de forță’.
Ni se spune că femeile mironosițe, printre care se numără Maica Domnului, Maria Magdalena, Marta și Maria, surorile lui Lazăr, cel înviat, Salomeea și altele, l-au însoțit și au asistat la ultimele evenimente din viața lui Iisus, așadar și la urcușul pe Golgota și la Răstignire. Câteva se duc și la mormânt, a doua zi, pentru obiceiul ungerii cu mir, al îmbălsămării trupului celui decedat. Au pornit-o într-acolo, deși știau că nu vor putea prăvăli piatra grea pusă la intrarea în mormânt.
Am citit unele comentarii teologice în care se pune accentul pe credința femeilor mironosițe, care le-ar fi dat forța de a stărui, în pofida obstacolelor. Se prea poate. Dar eu privesc comportamentul lor în contextul comportamentului diferit al celorlalți apostoli și al prietenilor lui Iisus. Puținii care or mai fi rămas. În contrast cu aceia, ‘Mironosițele’ se expun, ies din casă, se riscă, asociindu-se cu numele și persoana lui Iisus, pe toată durata agoniei Lui și după ce a fost pus în mormânt. Ele au curaj să facă toate aceste fapte, în timp ce apostolii și prietenii bărbați s-au ascuns. Petru s-a lepădat de trei ori de Iisus, în noaptea răstignirii. De frică și de rușinea de a fi asociat cu cel ce devenise un paria, batjocorit și sacrificat. Mironosițele nu trădează, în timp ce toți ceilalți, inclusiv apostolii, care s-au ascuns pentru a nu se dezice de prietenul lor, sau mai grav, a nu ajunge să facă ceea ce făceau dușmanii lui Iisus, sub presiune, spaimă sau dacă li s-ar fi cerut, au trădat. În predici nu am auzit vorbindu-se decât despre trădarea lui Iuda, ca și cum el ar fi fost singurul care a trădat și la modul absolut. Despre nuanțele pe un spectru al trădării, despre diversele comportamente, reacții și stări, de ce nu se vorbește? Aceleași comportamente pot fi întâlnite și azi, dar dacă nu înțelegem nuanțele trădării, contemporaneitatea și cotidianitatea trădărilor umane, riscăm să le justificăm ca fiind la pachet cu condiția umană ‘normală’.
Mă preocupă și un alt aspect: cum de nu ni se explică de ce femeile mironosițe nu au cedat tentației trădării? Opusul trădării e eroismul și curajul. De unde vin aceste puteri în om? A explica și justifica totul prin credință versus lipsa de credință, puțina credință, devine reducționist și dogmatic – steril de la un punct. Aceste explicații neroditoare dau naștere ipocriziei și judecăților care nu pornesc din cunoaștere și înțelegerea realității. Interesant, poate că ipocrizia ‘credincioșilor noștri autohtoni’ sau a tuturor creștinilor a fost împinsă de la ei si atribuită (prin semnificațiile limbii) Mironosițelor, ceea ce a dus la distorsionarea unor înțelesuri. Este și misoginism la mijloc? Mistificarea înțelesurilor să fi fost și dintr-un sentiment de inferioritate al apostolilor în raport cu femeile purtătoare de mir, care și-au luat această sarcină în serios, din momentul intrării Domnului în Ierusalim și până la Învierea lui? Purtarea mirului, atât de important și cu o semnificație care ne scapă nouă acum, după 2021 de ani, să fi tăiat balaurului trădării, toate capetele? Acel balaur pândește latent în toți oamenii. Curajul și eroismul poate că sunt facilitate de niște lucruri și comportamente spontane și simple, cu condiția să fie făcute cu nestrămutată convingere și hotărâre. Dacă înglobăm totul în noțiunea de credință, nu mai înțelegem detaliile importante.
Un alt aspect care a generat prejudecăți și posibil răutate la scară micro și macro, este victimizarea și blamarea lui Iuda, ca fiind trădătorul lui Hristos, la modul absolut. Singularizarea trădării lui, când de fapt și cei care s-au ascuns și nu au mai mărturisit, L-au trădat. Interpretarea sinuciderii lui Iuda, ca fiind dovada trădării și a lipsei de căință, posibil să fi avut repercusiuni asupra felului cum sunt judecați social și moral cei care se sinucid, indiferent de circumstanțele lor. Faptul că Iuda și-a luat viața într-un moment de disperare absolută mă face să nu-l pot vedea ca pe un om care a vrut să trădeze la modul absolut, ci care, dimpotrivă, s-a amăgit că trădarea lui va fi dezmințită de puterea lui Iisus, ca Dumnezeu. Și oricum, cine să-i fi liniștit disperarea, când toți erau ascunși și nimeni nu mai voia să stea de vorbă cu el, disprețuit acum de toți? Căință avea, dar nu mai avea oameni alături, prieteni, iar Iisus era mort. De ce-l judecăm aspru la modul absolut doar pe Iuda, când nimeni nu mai credea, în acel moment, în Învierea lui Iisus?! Nici femeile mironosițe, care s-au dus cu mir și uleiuri la mormânt. Neputința de a contempla și vorbi despre faptul că și pentru Iuda poate a existat iertare în Veșnicie, pe măsura Căinței lui, eu cred că ne face ipocriți și răi.
intrebare:
Iuda l-a tradat pe iisus. daca Iuda nu-l trada, Rastignirea care a urmat era imposibila. si Invierea, evident. iar pentru ca gandul tradarii i a venit de la Satana, rezulta ca fix Satana a participat la Rastignirea lui Hristos. Hristos fusese Cernut cu ceva vreme n urma, si a Biruit!, trecand testul. Satana stia ca iisus va Birui Moartea, ca se dovedise deja Biruitor, atunci cind a fost Cernut. de unde rezulta ca Satana si a dorit Invierea. ca daca nu si-o dorea, era suficient sa l opreasca pe Iuda, nemaiispitindu-l.
asa rezulta?…sau rezulta altfel?!
Iuda s-a spanzurat? pai…daca citesti si ce au zis ceilalti evanghelisti rezulta ca…nu prea. unu’ zice ca s-a aruncat intr o prapastie, cu capul in jos, si i s-au imprastiat toate maruntaieie( n-am mai citit Biblia de 30 si ceva de ani, …nu prea mai stiu exact cum cum zice acolo)
io zic asa,
ca mai intai Hrist si abia dupaia Antihrist.
de unde ar rezulta ca Satana se ingrijea de manifestarea lui Antihrist, nu de cea a lui Hristos, insa faza e ca lucrarea lui Antihrist incepea abia dupa ce lucrarea lui Hristos era savarsita.
zice Iisus, cindva, ca ‘era mai bine pentru el ca sa nu se nasca’, despre Iuda vorbea.
insa io cred ca asta inseamna ca era mai bine pentru Iuda sa ramana…nenascut!
…pentru ca odata nascut, el…se va naste a doua oara, insa de data asta el e insusi Antihrist.
–
Hristos si Antihrist sint…’in Oglinda’. toate minunile pe care Hristos le-a facut…le va face, ‘in Oglinda’, si Antihrist. spre ex va invia si el un ‘Lazar’.
insa…ca orice Oglindire, intre Hristos is Antihrist exista o ‘intersectie’, iar ea e chiar Oglinda.
Oglinda e ‘sarutul’ dintre Hristos si ‘imaginea lui din Oglinda’, care e Antihrist.
toca daia io cred ca Hristos n-ar fi putut fi tradat decat cu un sarut.
–
cum se impaca Iuda, adica Antihrist, cu Computerul Cuantic, care e Noul Turn Babel, care e Scara pana la Cer ( de la Pamant pina la Cer ) habar n am!,
dar e o legatura ombilicala.
io zic asa: si ca s-a spanzurat e adevarat, si ca s-a aruncat intr o prapastie cu capul in jos e adevarat, si povestea cu ‘tarina olarului’ e adevarata. toate sint adevarate.
in ceea ce o priveste pe Maria si celelalte femei amintite…
pe Hristos intotdeauna il vei gasi in Bratele Mariei,
tot asa cum vesnic vei gasi Adevarul in Bratele Duhului Sfant!, iar in fata ‘acestei vesnicii’, pe numele ei Iubire…nu exista baraje, ele isi pierd Definitia…
‘Dacă înglobăm totul în noțiunea de credință, nu mai înțelegem detaliile importante.’
…insa daca imbracam totul in notiunea de Iubire, s-ar putea sa mai pricepem cite ceva!:)))
Hristos a înviat!
Multumesc pentru comentarii, online.
Azi am fost pe drumul vechi până aproape de Paltinis. Pe jos. O minunăție. Văzut guster verde care ne-a privit fix câteva minute. Pana ce am plecat noi. Nu stim cine pe cine a hipnotizat.
Adevarat a inviat!
@Monica,
Dupa mintea mea, motivul pentru care Iuda s-a spanzurat e legat de raspunsul pe care l-a primit de la preoti: „Ce ne pasa noua… treaba ta!”… Atunci a priceput si el ca preotilor „celor mai de seama” nu le pasa nici de Dumnezeu nici de oameni iar socul intelegerii acestei „realitatii” crude i-a fost fatal. S-au scris tone de carti despre Iuda, insa accentul este pus dinandis ba pe „arginti” ba pe „sarut”, niciodata pe ipocrizia si cruzimea diabolica a “preotilor” ori a „conducatorii” poporului. De ce? Fiindca atunci oamenii s-ar lumina la minte si-ar vedea ca si azi e fix la fel. Pe baza acelorasi rationamente de genul „este in folosul vostru sa moara X-culestii decat tot poporul”, conducatorii iau si azi decizii de viata si de moarte in dreptul unora ori altora fara sa clipeasca macar. Constiinta la ei? Nici vorba. Din pacate, oamenii simplii, la fel ca Iuda, traiesc cu iluzia ca “sefii” au si ei „o constiinta” si n-ar putea face un asa RAU de a trimite la moarte sigura oameni complet nevinovati… Da’ uite ca n-au!… Conducatorii n-au scrupule si politicienii n-au constiinta. Asta e motivul pentru care lumea e asa cum e si oamenii sunt tinuti captivi intr-o “realitate” a minciunii si ipocriziei. De-asta cand Iuda a priceput pe ce lume traieste si i-a devenit extrem de clar ceea ce Isus le-a tot spus, anume, ca preotii il slujesc de fapt de Dracu’ nu pe Dumnezeu, si-a pierdut mintile si s-a spanzurat. Din pacate asa e si-n ziua de azi. Gloata se uita in gura “conducatorilor” si a “specialistilor” ca in gura lui Dumnezeu si asteapta ca ei sa le spuna ce e BINE si ce e RAU in loc sa-si foloseasca mintea din dotare, iar cand intr-un tarziu descopera ca au fost mintiti si inselati cu buna stiinta si premeditat, nu le mai ramane decat sa-si puna streangu’ la gat ori sa-si zboare creierii. Mintea din dotare e tot ce avem mai de pret pe lumea asta si daca n-o folosim ajungem in plop si plopu-n aer… !
Minte…Minte!, nimic de zis, insa ea se exprima prin Superpozitii,
tot asa cum Hrist si Antihrist…tot Superpozitii sint!
–
exista o Minte care e culcusita in Inima, tot asa cum Hristos sta culcusit in Bratele Mariei, si tot asa cum Adevarul sta culcusit in Bratele Duhului Sfant.
si mai exista o Minte…
–
intre aceste doua Minti, in fapt intre Superpozitiile Mintii, va avea omul de ales, iar alegerea lui va fi Infricosatoare, pentru ca in fapt e o Judecata Plenara, o judecata prin care omul se judeca, in mod absolut, pe sine insusi,
pentru ca vede in Oglinda…aia si e!, iar asta pentru ca in Oglinda se va vedea doar una din Minti!, aia care…esti!
Multumesc, Paul. Explicatia ta a rezonat.
Hristos a înviat!
Pe unde am fost azi am vazut si un soim sau iuliu pe o craca. A zburat între doi copaci. Chiar la stradă. Am trecut pe lângă el. Nu am mai vazut soim atât de aproape.