S-a îmbogăţit cu W.C.-uri portabile

09/04/2014 | ✎ Ion Cristoiu

La început, Culai Bibici nu se sinchisi. Era obişnuit cu astfel de atacuri din presă, pe care le rezolva într-un stil propriu, dar extrem de eficient. Îl suna pe directorul gazetei şi-l întreba scurt:
Cît?

De astă dată, din motive care-i scăpau, tărăboiul nu se stingea. Dimpotrivă, creştea de la o zi la alta! Ca aluatul! ar fi zis Culai Bibici dacă ar fi fost vorba de altul. Fiind însă vorba de el, nu-i ardea de comparaţii. Asta şi pentru că avusese ghinionul ca o săptămînă întreagă să nu se întîmple nimic deosebit. Înnebunită de criza subiectelor senzaţionale, presa înhăţă afacerea cu W.C.-ul plantat lîngă monumentul lui Constantin Brâncoveanu şi n-o mai lăsă din ghiare.

Cei de la Primărie erau cumpăraţi de el de la unghii pînă-n creştetul capului. Ştia însă că, oricît de mulţi bani le-ar fi dat, s-ar fi delimitat rapid de el dacă ar fi mirosit că scandalul le ameninţă scaunele.

Trebuia trecut la contraatac. Disperat, se sfătui cu cîţiva istorici apropiaţi, îndatoraţi lui pînă-n gît după ce le sponsorizase cîteva cărţoaie pe care nu le cumpăra nimeni.

Aceştia îi amintiră învăţătura:
Cui pe cui se scoate!

Iniţiatorii campaniei invocau adevărul că Brâncoveanu a murit ca un Martir al Neamului. Li se putea răspunde cu o campanie menită a demonstra că murise, deoarece nu voise să le spună turcilor unde-şi ţinea banii. Nici vorbă, aşadar, de jertfă pe altarul Creştinătăţii. Totul se reducea la o afacere cu parale.

Bine gîndit, contraatacul avu succes. La banii vîrîţi de Culai Bibici în articolele şi pozele din ziare, în mesele rotunde de la televiziuni, succesul fu atît de mare încît puţin lipsi ca monumentul lui Brâncoveanu să nu fie mutat din Centru undeva, într-un parc de la periferie, şi nu pe aleea centrală, ci pe o potecă secundară, sub motiv că proslăvea o faptă imorală.

Scăpat cu bine din încercare, Culai Bibici îşi întări poziţia pe piaţa W.C.-urilor mobile.
Fiind vorba de o noutate, mulţi intrau fără a simţi vreo nevoie; pur şi simplu din curiozitate. Astfel de vizitatori deveneau după agenţi publicitari perfecţi. Simţind asta, Culai Bibici dotă primele W.C.-uri cu muzică de café-concert. Toţi cei care ieşeau se arătau nespus de încîntaţi şi se grăbeau să recomande melomanilor W.C.-urilele mobile ivite în Bucureşti.

Şi cum preţul biletelor la concerte era descurajant pentru intelectuali, WC-urile mobile înregistră una dintre cele mai mari rate de folosire din ţările membre ale Uniunii Europene.

Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii