Liderii coaliției PSD-PNL au decis ca medicul Cătălin Cîrstoiu să fie candidat comun la Primăria București

S-au implicat Serviciile secrete sîrbești în Lovitura de stat din decembrie 1989?

Recent, a fost acasă o echipă a televiziunii publice a Serbiei, sub conducerea lui Milos Milic.
Distinsul nostru coleg de breaslă și de Balcani voia să realizeze un film documentar despre Evenimentele din decembrie 1989.

Am înțeles, prin intermediul Ionelei Megherel, de la Radio România Internațional, secția Sîrbă, traducător, dar și Cicerone al echipei, că Milos Milic, un ziarist afirmat în Serbia și prin corespondențele trimise de la Tribunalul de la Haga, se gîndise să-mi ceară și mie punctul de vedere, din două motive. De la Milos Milic am dibuit și motivele:

  • Știa că fusesem unul dintre ziariștii europeni care au luat apărarea sîrbilor în fața agresiunii NATO.
  • Știa că susținusem încă din februarie 1990 teza Loviturii de stat. Pînă la mine, înregistrase punctele de vedere ale lui Ion Caramitru, Gelu Voican Voiculescu. Puncte de vedere, fără discuție, bazate pe varianta iliescistă din 1990 pînă azi:
    A fost o revoltă spontană care a dus la căderea regimului. Care cădere a produs un vid de putere. Care vid a fost acoperit rapid de echipa lui Ion Iliescu numai și numai din grija ca nu cumva țara să se prăbușească. Intervenția mea avea menirea de a aduce în documentar și un punct de vedere opus celor care participaseră la Lovitura de stat din decembrie 1989.

La Belgrad, ca și la București, televiziunea publică se definește prin lipsa de griji cînd vine vorba de cheltuieli. Așa se explică faptul că din dubița venită de la Belgrad a coborît o armată de colaboratori ai reporterului. Au scos din ea și au urcat pînă la apartamentul meu tot felul de mașinării. Drept urmare, au reușit cît ai clipi să-mi dea peste cap toată casa, de-a trebuit s-o aranjez după aceea vreo jumătate de zi.

Despre evenimentele din decembrie 1989, definite oficial, prin ancheta Parchetului General, ca Lovitură de stat, am dat de a lungul timpului numeroase interviuri. Toate s-au desfășurat după procedura standard cerută de gen. Cel curios a fost totdeauna autorul interviului. Prestația mea s-a rezumat la a răspunde la întrebări. În nici un caz la a pune întrebări,;desigur în legătură cu tema, pentru că altfel politețea te obligă pe tine, intervievat să te interesezi dacă reporterul a găsit greu sau ușor adresa ta. În cazul de față am așteptat cu nerăbdare interviul. Nu pentru că l-aș fi apucat pe Dumnezeu de un picior apărînd la televizor în fața sîrbilor și a lui Sebastian Ghiță, presupus a fi mai departe la Belgrad, ci pentru a-i pune eu reporterului cîteva întrebări. Nu de alta, dar interviul pica la țanc.

De ce?
Recent a apărut la Paris, la editura Kryos, cartea lui Radu Portocală La chute de Ceausescu (Căderea lui Ceaușescu). De cum am aflat de asta, editura Mediafax și-a propus s-o traducă. A intrat în contact cu autorul, a încheiat contractul de editare și, iată, în decembrie 2019 ar urma să fie în librării Căderea lui Ceaușescu. M-am gîndit (sînt acționar al editurii alături de Adrian Sârbu) să semnez prefața la ediția în limba română, cum am făcut și la Golul răsunător. Radu Portocală – am mai scris – are meritul – uriaș după mine – de a fi făcut să apară în Franța, în octombrie 1990, cînd duduia jubilația provocată de iluzia că-n decembrie 1989 a fost o Revoluție, o carte care demonstra c-a fost o Lovitură de stat pusă la cale de Moscova:
Autopsie du coup d’État roumain. Au pays du mensonge triomphant.
Publicată în Franța, scutită de complexul Vai, ce-o să spună lumea?, cartea a fost de un uriaș ajutor pentru cei care, ca mine, contraziceau în România teza oficială a Marii Revoluții din Decembrie 1989. Apariția în octombrie 1990 răspundea de o slăbiciune a cărții:
Absența datelor și a perspectivelor venite ulterior.

Radu Portocală a reluat multe dintre tezele și datele din prima carte despre decembrie 1989 în cea de a doua carte a sa, L’Execution des Ceaucescu, 2009. La chute de Ceausescu, apărută în octombrie 2019, e o ediție revizuită și mărită a celei din 2009. Titlul mi se pare mult mai bine ales din punct de vedere publicistic decît în cazul cărții din 1990. El anunță concentrarea eseului pe ceea ce a fost în realitate decembrie 1989: Căderea lui Ceaușescu. Autorul a folosit acum datele obținute în cei 30 de ani de istoriografie a evenimentelor din decembrie 1989, precum și – lucru cel mai important – perspectiva dată de trecerea a trei decenii de la momentul crucial din istoria României.

Teza de fond a cărții lui Radu Portocală o face într-un fel unică între aparițiile editoriale din ultimii 30 de ani despre evenimentele din decembrie 1989:
A fost vorba de o Lovitură de stat pusă la cale de Moscova în lungul șir de răsturnări spectaculoase din Europa de Est și Centrală, văzută de Radu Portocală (un șoc intelectual!) ca fiind puse la cale de Gorbaciov, interesat în debarasarea URSS de povara economică întruchipată de țările Lagărului socialist.

Pentru a scoate pe români în stradă, autorii Complotului aveau nevoie de detonatorul numit Mortul necesar. La Praga regimul căzuse și în urma acestei Diversiuni de lungă tradiție în istoria răsturnării unor regimuri care par eterne. Scrie Radu Portocală:

„Cu o lună mai devreme, Praga fierbea. La 17 noiembrie, printre organizatorii marii manifestații a studenților se număra și un student pe nume Milan Ružička. Poliția s-a ciocnit în repetate rînduri cu manifestanții și, în cele din urmă, aceștia s-au retras, în urma lor rămînînd pe caldarîm un mort. Acesta era tocmai Ružička. Vestea a produs un val de emoție și a contribuit indiscutabil la amplificarea mișcării. Doar că Ružička nu era decît un pseudonim în spatele căruia se afla locotenentul Zifčak de la StB, poliția politică cehoslovacă, a cărui misiune fusese de a se infiltra în grupurile studenților. Cîteva săptămîni mai tîrziu avea să se afle că Zifčak nu era nicidecum mort, că doar simulase și, desigur, cei care îi ridicaseră «cadavrul» erau complicii săi.

Această «victimă» a fost necesară. În desfășurarea ulterioară a evenimentelor, s-a dovedit a fi fost manevră eficace. ”

În cazul României nu ajungea un mort. Se impuneau – scrie Radu Portocală în capitolul magistral intitulat Morți la licitație – mii de morți. Un mijloc a fost Operațiunea intitulată Spargerea geamurilor. Avînd ca autori așa-zișii turiști sovietici, violențele de la Timișoara urmau să provoace reacția forțelor de ordine, obligate prin lege să contracareze anarhia. Așa s-a ajuns la numărul de 73 de morți de la Timișoara. Nu era însă de-ajuns în cazul României, țară despre care se spune că Mămăliga nu explodează. Cum însă din punct de vedere fizic era imposibil, Regizorii au pus la cale o diversiune la nivel european pentru a spori numărul morților la 60.000, pentru a exagera în chip halucinant cruzimea intervențiilor de la Timișoara, pentru a-l prezenta pe Nicolae Ceaușescu în ipostaza de „fiară sălbatică, însetată de sînge, capabilă de cele mai cumplite ticăloșii pentru a-și păstra puterea și a-și salva pielea.”

Tehnica a fost simplă.
Jurnaliștii din Est, obișnuiți cu sfidarea deontologiei, transmiteau din România fel de fel de năstrușnicii. Presa occidentală le relua pasiv, dîndu-le astfel autoritate.
Receptată în România drept autoritate în materie de adevăr, presa occidentală a contribuit fundamental la crearea stării cerute de ieșirea românilor prin adîncirea imaginii de regim criminal, care nu se dă în lături de la nimic pentru a supraviețui.

În prima linie a manipulării de pe teren n-a fost Tass, cum s-ar putea crede, ci Agenția Taniug. Agenția de stat a Iugoslaviei, a unei țări considerate prietenă a României, a transmis de la Timișoara și apoi de la București fantasmagorii greu de închipuit chiar și în cazul unei oficine de pură propagandă. Radu Portocală trece în revistă numeroasele exemple de incredibile deraieri ale unei instituții altfel corecte. Iată un exemplu dintre cele date de Radul Portocală în cartea sa:

„Pe 20 decembrie, agenția Taniug se dedă unui colosal tur de forță al imaginației. Astfel, Securitatea ar fi distrus orașele (din nou, la plural, tot fără o bază reală). Printre ruine, securiștii masacrau manifestanții cu baionetele, inclusiv femeile (însărcinate sau nu), copiii și răniții. Trecătorii erau executați cu tiruri de arme automate.”

Agenției Taniug îi sare în ajutor presa de la Belgrad:

„Cotidianul Ekspres Politika din Belgrad anunță executarea pastorului Tökes și afirmă că deține informația de la milițianul care a identificat cadavrul.”

Se înțelege de ce am așteptat interviul luat de reporterul sîrb cu atîta nerăbdare. Voiam să abordez în intervenția mea enigma implicării presei iugoslave în Marea manipulare din decembrie 1989, și mai ales să aflu de la Milos Milic dacă în Serbia se știe de implicarea agenției Taniug. Mi-a răspuns, chiar în cadrul interviului, că despre asta știu cei preocupați de evenimentele din decembrie 1989, că el însuși a auzit de implicarea Serviciilor secrete sîrbești în favoarea Loviturii de stat din decembrie 1989. Nimeni însă n-a cercetat serios fenomenul. Nimeni n-a căutat să vadă ce spun documentele de arhivă, dar mai ales cum explică foștii din decembrie 1989 manipularea de proporții a Taniug și a presei de stat iugoslave. A rămas că el, reporterul, se va interesa de asta și va aborda în interviu implicarea presei iugoslave. Pînă atunci rămîne, ca o nouă enigmă a evenimentelor din decembrie 1989, întrebarea:
A fost o Operațiune dictată de la cele mai înalte nivele, cu implicarea Serviciilor secrete sîrbești, sau doar o inițiativă a unor instituții de presă?

Acest editorial a apărut în ediția print și online a cotidianului Evenimentul Zilei.

Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

45 comentarii pentru articolul „S-au implicat Serviciile secrete sîrbești în Lovitura de stat din decembrie 1989?”

  • Bineînțeles că filmarea impuscării de către polițiști, a atacatorului de la Londra, nu putea fi făcută decât de o … româncă!

  • Nu stiu si nici nu ma intereseaza
    P.S. Maestre, legat de vraistea pe care au lasat-o sarbii la dumneavoastra acasa, eu zic sa mergeti in vacanta cateva zile. Ma gandesc ca o sa le ia cava timp celor de la SRI sa schimbe toate microfoanele sarbilor cu microfoanele lor.
    Hint: Maestrul a plasat discret o glumita pe coloana din dreapta a blogului, la rubrica „Circula pe internet”.

    • – a rămas cineva nemicrofonat?

      -maestrul Cristoiu

      – aha…Orban, vorbeste tu cu sârbii ăia să se ocupe ei

  • Ba , da de la cine draku am furat revolutia ? Care Ma-sa era proprietaru’, sa vina sa si-o ia inapoi ca s-a vadit ca are defecte ascunse .

  • Ce-aveti bre de v-ati incins asa?? Au trecut 30 de ani..
    Sunt convins ca in 75 nu se vorbea atata de razboiul mondial, care a fost de 1000 de ori mai intens, dramatic, semnificativ.

  • Ce importanta are cine si ce a stat la baza provocarilor de începere a revoltei, când poporul a iesit în strada apoi, fara sa fie obligat de nimeni, ca sa faca o revolutie?
    Eu cred ca este mai potrivit sa folosim termenul de „Revolutie Furata” de catre Ion Iliescu si oamenii lui, decât acela de Lovitura de Stat.
    Marile enigme ale acestei Revolutii Furate se vor afla doar atunci când se vor desecretiza toate documentele despre actiunile interne si externe care fac referire la anul 1989, iar asta nu se va întâmpla foarte curând.
    :mrgreen: :mrgreen: :mrgreen:

    • Nu se vor „desecretiza” decât anumite documente, iar asta se va întâmpla după … finalizarea așa zisului Dosar al Revoluției, al cărui „proces” a început astăzi la Curtea Supremă !
      Apropo, se leșină pe capete, pe scările tribunalului, in asteptarea strigării numelor celor peste 700 de persoane citate în dosar!
      Probabil acest lucru se va întâmpla după cel puțin 50 de ani! Părerea mea!???

      • Intrucat sunt implicati si cei de la vest, nu se va desecretiza nimic.
        Nu te intrebi de ce niciodata n au fost presiuni pt mortii revolutiei, in schimb la mineriade presa occidentala urla de a dreptul.
        Insa mari enigme nu cred ca mai sunt, avem desfasurarea aproape minut de minut.

        • Mie-mi spui asta? Ți se pare că eu n-am înțeles asta? Chiar cred că nu mai este cazul să discutăm!

          • da, pareai sa ai sperante …
            nu vad ce-ar putea aduce semnificativ ‘desecretizarile’; sau ‘discutiile’

            ia cazul kennedy, sunt curios cine l-a ucis, da; dar de departe lucrul semnificativ este ca cineva a avut puterea de a secretiza dosarul, in vazul tuturor si dincolo de filmul lui zapruder sa spuna ‘oswald e’

      • … si a mea. Când noi vom fi oale si ulcele. 😥

    • Poporul a iesit in 22 doar dupa amenintari ale securistilor de intreprindere.
      Vlad era disperat ca retrasese dispozitivul de securitate de la cc si nu mai venea nimeni sa faca revolutie.
      De fapt si de DREPT, poporul este cel care a ‘furat’ lovitura de stat.
      Initiata de Brucan, protejat de securisti si nu reprimat. Era suficient sa l aresteze macar pe el, nu pe toti 6, si se dadea un semnal teribil si totul se termina.
      Mai ia o carte in mana, in loc sa comentezi aiureli.

      • Mai, Al, omniscientule, s-au scris foarte multe carti despre „Rvolutie” si acestea prezinta în mod diferit evenimentele din ’89-’90. Problema este ca daca vrei sa-ti formezi propria opinie, ai nevoie si de putintica ratiune! :mrgreen: 😆

        • Cam toate marile „revoluții” au fost în final … FURATE! Începând cu cea franceză, de la 1789, trecând prin cele de la 1848, chiar și cea de la 1917, ca să nu mai vorbim de cele mai apropiate de zilele noastre, cum au fost cele din Ungaria, Cehoslovacia, sau, de ce nu, cea din Ucraina !
          Dar parcă nu s-au intentat atâtea procese, atâtor persoane, cum se face, sau mai bine spus se insistă, la noi!!!
          Un lucru este cert, anume faptul că ele nu s-au produs așa, din … senin, fiind într-un fel asemănătoare cu spargerile „la pont”! ???

        • mare noroc cu tine, singura cu ratiune intre atatia istorici irationali …
          o a doua ana ipatescu, zau asa …

          la atata ratiune ce sa mai citesti si carti, gasesti tu idei, ‘clare si simple’

  • Pentru ca vorbiti de cartea dlui Radu Portocala, poate dvs., domnule Cristoiu, veti reusi sa verificati informatia, chiar de la sursa, ce mie mi-a aparut in anumite documentari privind decembrie 89, ca dnul Radu Portocala ar fi fost inainte de 89 in contact cu grupul generalului Nicolae Militaru, prin fiica generalului.

    • Asta-i lovitura sub centura pe care i-o aplicati maestrului Cristoiu, stimabile! 😯

      • … si vai, nu se cade ca un jurnalist sa scrie „dnul”! 😆

        • Mea culpa! Va multumesc pentru semnalare. Deci dl Portocala.
          Apoi, va asigur ca nu e nicio lovitura. Chiar imi doresc sa ne cunoastem istoria adevarata si am profitat de faptul ca domnul Cristoiu are in atentie cartea respectiva si, cunoscandu-i pasiunea pentru Adevar, astfel, se pot deslusi multe lucruri din decembrie 89.

          • Toti ne dorim sa ne cunoastem istoria adevarata, domnule Belciuganu…
            Tinând cont ca Radu Portocala nu a facut în cartile sale marturisirea despre care vorbeati, de ce credeti ca în ceasul din urma, el se va confesa maestrului Cristoiu pe subiectul amintit de dv. si ca, apoi, maestrul va face publica aceasta destainuire?
            Vorbeam despre lovitura sub centura pentru ca ati amintit despre odiosul general Militaru, care s-ar fi aflat în legatura cu Radu Portocala, autor pe care Ion Cristoiu l-a urcat pe un piedestal de pe care nu va fi de acord sa-l coboare niciodata! 🙂

  • Oare cine nu s-a amestecat in evenimentele din dec.’89 ar fi intrebarea corecta. O tara bogata cu o economie competitiva la nivel mondial si independenta chiar ai la nivel finaciar trebuia sa dispara.
    „Agenturile” straine de care se tot radea de paravan si-au facut treaba impreuna cu tradatorii din tara.

  • daca romania era un sistem inchis, nu exista revolutie, sistemul numit romania avind tot ce i trebuie pentru a se misca dupa propria ecuatie de miscare, inclusiv la ordin?
    prin urmare romania nu era un sistem inchis, ca s-a intimplat revolutia. revolutia s-a manifestat pentru ca a avut forta sa schimbe ecuatia de miscare a romaniei?
    ecuatia de miscare a romaniei se putea schimba exclusiv prin tradarea lui ceausescu? daca ceausescu nu era tradat, nu exista revolutie?
    ecuatia de miscare a romaniei a putut fi schimbata esential doar pentru ca s-a manifestat tradarea lui ceausescu?
    Cauza pentru care s-a manifestat revolutia a fost tradarea, revolutia fiind Efectul?
    adica revolutia s-a nascut din tradare?

    • …daca s-ar scoate tradarea din ecuatia de miscare a romaniei din ’89, revolutia nu s-ar mai manifesta, n-ar mai deveni Efect, pentru ca ii lipseste Cauza?

      • un sistem are o ecuatie de miscare, care e legea de miscare a sistemului, spre ex a sistemului numit romania.
        ecuatia de miscare poate fi schimbata din exterior,
        prin manifestarea unui nou generator de miscare, care, astfel, genereaza noua ecuatie de miscare a sistemului, vechiul generator de miscare fiind suntat
        sau din interior,
        prin redefinirea ecuatiei de miscare, pastrind, insa, generatorul.
        din interior ecuatia poate fi schimbata schimbind legea de miscare, si asta e de bun-simt,
        sau intervenind pe setarile legii de miscare, asta insemnand tradarea legii de miscare a sistemului, pentru ca aceasta interventie nu inseamna o redefinire a legii miscarii ci o hibridare a legii,, printr o injectare in legea miscarii a unei dinamici care nu a fost definita ca lege, in legea miscarii.
        una peste alta, ce vreau sa spun e ca manifestarea revolutiei s-ar parea ca a fost posibila exclusiv prin hibridarea legii de miscare a sistemului numit romania, iar hibridare e sinonim cu tradare.
        bine, e normal ca procesul de hibridare sa fie el insusi redefinit, astfel incit sa devina ceva normal. e chiar foarte normal, pe vremurile astea, sa fie redefnit.
        Io ziceam doar despre ce pare a fi de bun-simt…

        • povestea este despre un Intreg, asumarea ar trebui sa fie tot asa, iar trecutul, adica cei 30 de ani, s-ar parea ca trebuie pus pe raftul potrivit, iar acesta poate ca este o lectie despre fapte, povestita celor care vin dupa noi.

          • exista o poveste despre ce sint Faptele,
            iar acolo se povesteste si despre ‘a te judeca pe tine insuti’, ca fiind o fapta,
            adesea avind o mare greutate, de multe ori colosala, de fiecare data importanta.
            asa ca ‘sa ramana, dupa cei 30 de ani, ca fapta, ‘sa te judeci pe tine insuti, neamule, cu bun-simt’ pare a fi fapta capabila sa poarte Pace. Intregului, adica neamului, ca despre el e vorba, asa-i?

          • Faptele care influenteaza dinamica neamului ar trebui, poate, tratate exact asa cum sint, adica in Intreg. ele trebuie sa fie acceptate de Intreg, Intregul trebuie sa le cuprinda, pentru ca asa se intareste Intregul. a cui e vina, atunci cind influenta e asupra intregului neam? raspunsul potrivit, poate ca este :
            a neamului, a lui e vina. asa ca hai sa invatam din fapte, iar invatatura sa i fie de folos, spre echilibrare, neamului insusi.

          • poate ca nu de ‘a ierta’ ar trebui sa ne fie frica, ci, mai inainte de asta de a judeca in lipsa bunului-simt. cine mai stie cum arata si bunul-simt, atunci cind se manifesta cu tot dragul, dar sa cautam ca el sa se manifeste, asta mi se pare ca e ceva de bun-simt.

          • dinamica de pe vremea revolutiei s-a manifestat plenar, in tot sistemul,in toata romania, or asta e o dinamica cu totul speciala, unica, si asa trebuie tratata,
            si a avut ca rezultat schimbarea paradigmei, nasterea unei cu totul alte stari.
            cita vreme acest proces a fost asimilat in intregul natiei, nici macar un singur individ nu poate fi extras din aceasta dinamica, fara ca sa se nasca reactiuni in Intreg, care, ulterior, sa si caute, la rindul lor, echilibrul, generind aciuni, …

          • se vorbeste despre cele 5 simturi, adaug si Inima, ca si ea simte, si iata cele 6 simturi.
            cel care le echilibreaza pe toate cele 6 simturi este al 7-lea simt, Bunul-Simt. el este simtutl tuturor simturilor si samanta lui se manifesta in fiecare om.

            putem nadajdui ca exprimarile noastre sint echilibrate daca si numai daca cel care participa plenar la echilibrare este al 7-lea simt, adica Bunul-Simt.

            la 30 de ani de la revolutie poate ca ar fi de bun-simt ca Romania sa fie a Bunului-Simt.
            n am nimic impotriva unei Romanii Normale, dar aleg Romania Bunului-Simt.
            ___
            de cind Popper a pus pe masa ingineria sociala fragmentara, normalitatea s-a putut deplasa in orice directie, o noua normalitate putindu-se manifesta, redefind-o pe cea anterioara, astfel incat redefinirea negrului ca fiind noul alb devine posibila.
            nu tot ce e normal pe lumea asta e si de bun-simt, dar toate rinduielile naturii sint de bun-simt.
            aleg o Romanie a Bunului-Simt, Romania Normala putind insemna…cam foarte multe chestii, pe vremurile astea, nu toate inca definite…

            cind vine vorba despre dinamici plenare, cuma fost cea manifestata pe vremea revolutiei, dar si ulterior, pina astazi, ochii potriviti sint ai Bunului-Simt, iar asta pare a fi ceva de bun-simt, pentru ca in pochi trebuie pastrat Intregul…

          • atunci cind o dinamica devine plenara, inceputul si sfarsitul una sint. iar cand inceputul se numeste tradare, indiferent cit de amara e, Intregul trebuie s-o mestece si s-o inghita. toata.

          • se prea poate sa fi fost vorba de doi pasi, unul tradarea lui ceausescu, si pasul s a terminat odata cu impuscarea lui, si un alt pas, preluarea puterii dupa ce ceausescu a fost impuscat, da creca aia care au facut primul pas s au si carat, dupa ce l au facut, ca romania tocmai ce devenise un sistem deschis, ea urma sa se mai poata echilibra exclusiv pe principiul vaselor comunicante, iar potentialul era in afara sistemului, in afara ro, asa ca ce sa mai stea. fundamental e primul pas, care a presupus tradarea lui ceausescu.

  • Din cate mi aduc aminte Stoenescu certifica implicarea sarbilor, alaturi insa de unguri, sovietici, francezi – legiunea straina la debrecen in standby. Mai spune ca belgradul mobilizase armata pentru a intra in banat, in caz ca.
    Personal am stat de vorba cu un pilot militar – au avut ordin de operatiuni pe Iugoslavia, cel putin cei din ardeal.
    A fost nevoie de morti pt ca ceausescu a creat fidelitati puternice.
    N am inteles insa niciodata de ce au facut asta sovieticii, ce nevoie aveau??

  • Domnule Cristoiu, va semnalez un interviu pe care mi l-a dat acum 15 ani colonelul Remus Ghergulescu, comandant al Batalionului 404 Cercetare prin parasutare in teritoriul inamic din Buzau si care a fost trimis, impreuna cu un grup de cercetasi in decembrie 1989 la Timisoara.

    Colonelul Ghergulescu exact asta spune ca a observat: „Revolta de la Timisoara a venit pe filiera iugoslava”.

    Cercetasii sai infiltrati in multime au surprins mai multi indivizi a care filmau tot ce se intampla, iar casetele lor erau trimise peste granita iugoslava.

    https://m.jurnalul.antena3.ro/campaniile-jurnalul/decembrie-89/revolta-de-la-timisoara-a-venit-pe-filiera-iugoslava-71956.html

    • Colonelul Remus Ghergulescu:
      „La plecarea din Timisoara am apreciat ca este periculos sa ne intoarcem cu armamentul si l-am predat la Divizie pentru a-l prelua ulterior. Am venit in Bucuresti cu un vagon de dormit, bucurosi ca am terminat si ca e liniste.”
      .
      Domnule Razvan Belciuganu, ati uitat sa-i atrageti atentia canaliei ca în seara de 22 decembrie, doar criminalii puteau sa plece din Timisoara „bucurosi ca am terminat si ca e liniste”! Sper ca individul acesta a facut niste ani de puscarie.

    • Pachetul de Kent, dat de Gușe, era de la … Truțulescu, care încă de pe-atunci dezvolta operațiunea „Țigareta”, n’așa ❗

    • Acum 15 ani colonelul Ghergulescu traia cu iluzia ca se poate scrie o istorie falsa pe baza declaratiilor si interviurilor mincinoase ale unor gradati mizerabili ca el, care ar fi avut menirea sa disculpe armata româna si pe reprezentantii ei care au omorât cu sânge rece români nevinovati.
      :mrgreen: :mrgreen: :mrgreen:

  • Acesta este Ion Cristoiu de altadata, jurnalistul pe care l-am citit cu mare interes si admiratie în anii ’90. Ar fi fost însa prea frumos ca acel Ion Cristoiu sa ramâna neatins de influenta vremurilor perfide pe care le traim de 30 de ani încoace. Pacat!

    • P.S. Raspunsul la întrebarea din final nu poate fi decât unul singur, asa ca jurnalistii sârbi va vor raspunde invers si neadevarat.

  • O rudă a mea era, in acele zile, in armată, centralist la o unitate militară din Timișoara, al cărei comandant era celebrul col. Zeca!
    El este cel care a dat ordinul ieșirii blindatelor împotriva manifestanților, din Piața Operei și Calea Șagului. La un moment dat legătura telefonică s-a întrerupt, și comunicarea a trecut pe stațiile de emisie-receptie de campanie.
    La un moment dat au fost recepționate niste convorbiri in rusă și sârbă, dar numai pt puțin timp, pe o anumită frecvență radio! Același lucru l-au spus și mai mulți colegi, de-ai lui, care, fiind într-un TAB, staționat, au auzit vorbindu-se in afară în aceleași două limbi, intercalate fiind și expresii in lb. română!
    Povestind cele auzite unui superior, acesta le-a „recomandat” să uite, pur și simplu, ce-au auzit! Că așa ar fi mai bine!?! Deci, eu sunt convins că așa au stat lucrurile!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *