Agenția Internațională pentru Energie Atomică, îngrijorată că Israelul ar putea viza instalațiile nucleare iraniene
Să îi ajutăm pe nevoiași, dar nu în grădina mea și nu din punga mea
Mi-a trecut ieri pe sub ochi un filmuleț de mai puțin de două minute: ceremonia eliminării steagului Marii Britanii din rândul drapelelor țărilor membre ale UE. Una dintre cele mai triste secvențe pe care le-am văzut vreodată.
Teribilistii care au impresia că le știu pe toate vor spune: „Marea Britanie s-a descurcat întotdeauna, o să se descurce și de acum încolo, ce nevoie are ea de UE?…” De parcă despre asta ar fi vorba!
O lume ia sfârșit și cea care scoate capul acum e plină de necunoscute. Construcția europeană, născută din ororile secolului trecut, trebuia să ne aducă pacea eternă. Poate că între europeni nu vor mai fi războaie niciodată (deși, în istorie, «never say never!»). Dar nici despre asta nu este vorba.
Timp de câteva, foarte puține decenii, țările membre s-au bazat pe solidaritate, pe generozitate, pe principiul sănătos: dacă mie îmi merge bine, vecinului meu îi merge bine, vecinului său îi merge bine, asta e calea sigură spre fericire. Unde suntem azi ? Generozitatea, solidaritatea au murit. Fiecare pentru el și toți împotriva celorlalți. «Not in my backyard” e o expresie pe care chiar englezii au inventat-o. Să îi ajutăm pe nevoiași, dar nu în grădina mea. Și nu din pungă mea! Marea Britanie s-a bătut, încă de pe vremea premierului Thatcher, să recupereze, spre deosebire de celelalte țări membre, parte din contribuțiile sale. Excepția financiară…Franța a insistat pentru excepția ei culturală, pare mai puțin cinic.
Iată-ne, așadar, în stadiu de decompozitie. Euroscepticismul câștigă teren vertiginos, elanul, entuziasmul care i-a animat pe părinții nostri fondatori e istorie. Cine va mai găși puterea să inventeze, să inoveze, să renască din cenușă un proiect atât de frumos și atât de fragil, până la urmă, ca unirea popoarelor bătrânului continent
Comentarii
5 comentarii pentru articolul „Să îi ajutăm pe nevoiași, dar nu în grădina mea și nu din punga mea”
Lasă un răspuns
Invitații cristoiublog
Dacă a fost marți, s-au luptat cu trei ceasuri rele tot marțafoii din Belgia!
Invitații cristoiublog
„Timp de câteva, foarte puține decenii, țările membre s-au bazat pe solidaritate, pe generozitate, pe principiul sănătos: dacă mie îmi merge bine, vecinului meu îi merge bine, vecinului său îi merge bine, asta e calea sigură spre fericire. Unde suntem azi ? Generozitatea, solidaritatea au murit.” Domnita, scrieți despre ceva ce cunoașteți real, lipsa cunoștințelor de economie si istoria ei duce la păreri quijotești, nu a fost niciodată o astfel de situație, au fost create de la bun început bariere economice si o polarizare începând cu anii 70 a doua puteri constant rivale si opuse comercial, Germania si Franța, orice manual de macroeconomie indica asta. Uniunea, inițial comunitatea, nu a fost creata pentru drepturi cetățenești, ci pentru contraponderea necesara din punct de vedere economic la rivalii apăruți din est si vest de ocean. Este o naivitate ce spuneți mai sus, ar fi necesar de cercetat subiectul înainte de a-l trimite spre publicare. O analiza generala ce a însemnat pentru noi ca națiune, dar știu, am zis națiune, cuvânt interzis de iubitorii de globalism, pusa pe bune si rele si văzuta ponderea, unde atârnă balanța, in ce direcție, si așa reușim sa vedem care a fost beneficiul nostru, sigur, libera circulație, excelenta, dar pentru cine a fost mai buna, pentru noi sau pentru ei? Excluderea taxelor vamale a fost benefica așezării preturilor, sau doar s-a profitat la maxim fără interes fata de social? Ca unii au putut sa meargă cu buletinul sa vadă un muzeu, sau sa asculte un concert la Viena, dar asta este argumentul suprem? Mai deschideți ochii, ca buzunarul l-am deschis suficient, nu trimiteți nostalgii, militați mai degrabă pentru drepturi corecte in cadrul acestei uniunii, pentru afirmarea noastră sociala ca cetățenii cu drepturi depline, nu doar ca un petic de pământ cu surse diverse si niște întreținători de plantație. Națiunile așa zisei uniuni s-au lepădat de mult de noi ca națiune, popor, începând cu ’45, mai multa demnitate in expresie publica s-ar cere.
„Domnita” a spus in titlu mult mai mult decat sporovaiala din postarea dv.
„… ca buzunarul l-am deschis suficient…”
Aiurea! Asa mint propagandistii anti-UE.
Cu toata neputinta si incompetenta regimurilor politice din România-stat membru UE, noi am primit fonduri europene mai mari decât sumele cu care am cotizat. Apoi, sumele trimise acasa de românii care lucreaza în strainatate nu sunt neglijabile si s-ar mai putea problema ce s-ar fi întâmplat cu cei care au plecat sa lucreze în UE pentru ca Statul Român nu a fost capabil sa le creeze locuri de munca. Cât s-ar fi cheltuit cu ajutoarele sociale pe care ar fi fost obligat sa le acorde milioanelor de români lipsiti de câstigul traiului de zi cu zi.
.
Bine a zis Marcela Feraru, scartarilor de englezi le-a tremurat mâna de fiecare data când îsi plateau contributia la UE ca sa putem fi ajutati noi, saracii si altii ca noi.
„… s-ar mai putea PUNE problema…”
„Ca unii au putut sa meargă cu buletinul sa vadă un muzeu, sau sa asculte un concert la Viena, dar asta este argumentul suprem?”
DM, esti de-a dreptul ridicol! Deci, dupa mintea ta, câteva milioane de români sunt plecati în statele membre UE ca sa vada muzee si sa asculte concerte cu buletinul, nu au plecat ca sa munceasca pentru a putea trai decent?!