„Să ne avem ca frații”

Tema relațiilor româno-polone a revenit în spațiul public în urma vizitei la Varșovia a dlui Nicușor Dan și a „Primei Doamne” (Doamne ferește!). Informația precară nu permite o abordare adecvată a respectivei călătorii. Fapt este că amintitele relații au cunoscut nu numai pe vremea leșilor lui Sobieski, ci în a doua jumătate a secolului trecut, momentan „neprietenești”. În acest sens vom prezenta câteva fragmente din stenograma discuțiilor din 29 aprilie 1964 la care au participat liderii din vârful partidului și statului, Gh. Gheorghiu-Dej, Chivu Stoica, Alexandru Bârlădeanu, demnitarii guvernamentali Gh. Gaston Marin, Gh. Cioară și Andrei Păcuraru, ultimul fiind șeful Cancelariei CC al PMR. Stenograma are 32 de file și, din această pricină, vom selecta doar momentele în care s-a făcut trimitere la confruntările cu polonezii.

Înainte de toate, se impun câteva cuvine despre context. La Moscova avusese loc o ședință a Comitetului Executiv al CAER. S-au examinat cu acel prilej modul în care avea să fie marcată împlinirea a 15 ani de la înființarea CAER, proiectul unui Acord cu Iugoslavia, așa-numita specializare în producție. Ședința de la București s-a desfășurat la numai cinci zile după adoptarea celebrei Declarații de Independență a PMR și RPR, eveniment cu adevărat istoric.

Gh. Cioară a reprezentat România la reuniunea de la Moscova. Înainte de prezentarea fragmentelor în temă, amintim (pentru amuzament) că la Radio București o știre începea astfel: „Tovarășul Gheorghe Cioară a revenit în Capitală pe calea aerului”.

„Tov. Gheorghe Cioară: Jaroszewicz (vicepremier polonez) a afirmat că este împotriva afirmației potrivit căreia sunt păreri ciudate, străine, care afirmă că, colaborarea economică în cadrul CAER nu ajută țărilor mai slab dezvoltate, că trebuie luptăm împotriva unei astfel de concepții.

Tov. Gh. Gheorghiu-Dej: Ca să vezi ce încredere poți să ai în frații polonezi!

Tov. Gheorghe Cioară: Acestea au fost spuse de polonez, însă Leseciko (sovietic), Leuschner (RDG-ist), Simonek (cehoslovac) nu s-au referit la aceasta. Nici in raportul lui Fadeev (sovietic, secretar al CAER) nu a fost cuprins. (…)

După aceasta am trecut la problema cu agricultura. Am subliniat că problema structurii suprafețelor agricole este o chestiune de competența strictă a guvernelor fiecărei țări. După aceasta a venit la mine Jaroszewicz ca să-mi spună că nu este de acord, spunându-mi: «credem că este bine ca voi să cultivați cereale, iar noi să cultivăm plante tehnice».

Tov. Alex. Bîrlădeanu: Trebuie să le spuneți că pot face ce vor, pot să cultive ce vor, dar să nu vină să ne ceară cereale.

Tov. Gheorghe Cioară: Am spus că noi nu suntem de acord și acoperim nevoile de cereale ale altora.

Tov. Gh. Gheorghiu-Dej: Polonezul a fost nemulțumit în legătură cu această chestiune, dar nu a spus cum fac că vând porci în America?

Tov. Gheorghe Cioară: Acest lucru l-am spus, dar nu în ședință.

Tov. Gh. Gheorghiu-Dej: Va trebui să intrăm în luptă acolo. Să-i întrebăm cum vinzi, de unde luați furaje. Trebuie să-i punem în mișcare și să scoată ei de pe ordinea de zi problema cu agricultura

Tov. Gheorghe Cioară: Chiar a fost scoasă.

Tov. Gh. Gheorghiu-Dej: Trebuie să întrebăm ce suprafețe aveți, de ce puneți culturile astea, dar celelalte, celelalte, așa, ca o anchetă la poliție Și când el o să ne pună nouă întrebarea: dar voi nu ziceți nimic? Să spunem: nu. Trebuie să-i facem să turbeze. Cred că aceste lucruri ar trebui să formeze obiectul tratării lor în anumite articole (de presă).

Tov. Alex. Bîrlădeanu: Este momentul să spunem public aceste lucruri.

Tov. Gheorghe Cioară: Toate acestea s-au întâmplat în zilele de 21-22 aprilie când se poate spune că atmosfera a fost liniștită. În ziua de 23 aprilie s-au desfășurat discuțiile în grupele de redactare, unde s-a lucrat la întocmirea proiectelor de hotărâre. Eu am stăruit ca în grupele de redactare să se introducă îmbunătățirile propuse, pentru a evita deschiderea unor discuții în contradictoriu în ședința finală. De la grupele de redactare au ieșit materiale acceptabile.

Pentru a ușura discuțiile în grupa de redactare, l-am chemat pe Zavoliski (tot polonez, purtător de cuvânt al CAER) i-am prezentat observațiile mele, spunându-i în același timp că am și observația să fie mai scurt. El mi-a spus: tovarășe Cioară, acesta este un lucru imposibil pentru că toate celelalte modificări au fost introduse. A introdus toate observațiile mele, dar nu a acceptat scurtarea comunicatului. El a retras materialul vechi și a difuzat un alt material.

Tov. Gh. Gheorghiu-Dej: Acolo este problema cu suveranitatea, cu egalitatea?

Tov. Gheorghe Cioară: Nu existau toate acestea.

Tov. Gh. Gheorghiu-Dej: Aceasta este datorită nouă.

Tov. Gheorghe Cioară: Aceasta este datorită nouă. (…) Acum vine partea cea mai dificilă din cadrul ședinței. De la început s-a constatat că delegatul polonez, Jaroszewicz, intenționează să respingă toate materialele asupra cărora se căzuse de acord. În chestiunea cu raportul, după ce Todorov (bulgarul), Apro (ungurul), Leuschner și Molomjamt (mongolul) au spus că sunt de acord, se ridică Jaroszewicz spune că așa ceva nu este bun de nimic, că este alcătuit din citate, că este o compilație din diferite documente ale sesiunilor CAER, compilație «necinstită» întrucât nici nu se arată măcar că autorul nu este Comitetul Executiv. El a spus în continuare: mă pun în fața unei alternative, ori să se renunțe la comunicat sau să se elaboreze un alt document în care să se arate care va fi activitatea, orientarea în viitor, după ce avem o experiență de 15 ani, sau să nu mai dăm nici un fel de comunicat.

Venindu-mi rândul la cuvânt, eu am spus că sunt de acord cu proiectul de comunicat, dar am arătat că sprijin părerea tov. Jaroszewicz ca să nu dăm nici un fel de comunicat. Atunci se scoală Leseciko îi spune lui Jaroszewicz: tovarășe Jaroszewicz fă dumneata propuneri concrete de îmbunătățire a comunicatului.

Atunci eu m-am sculat din nou am spus că a 15-a aniversare a CAER este un moment solemn ținând seama de acest lucru nu trebuie să-i dăm altă direcție. Atunci Jaroszewicz mi se adresează și spune că a auzit că în grupa de redactare românii au obiectat împotriva frazei în care se vorbea de ponderea industrială a țărilor membre CAER în producția industrială mondială. E adevărat?

Am spus că nu este adevărat, dar am crezut de cuviință să se păstreze obiceiul bun pe care l-am avut până acum de a vorbi despre succesele sistemului socialist în ansamblul lui, ținând cont că la baza acestor succese stau avantajele orânduirii sociale. (…) Ca urmare a acestei discuții s-au inclus în comunicat referiri atât la lagărul socialist, cât la țările membre CAER. Aceasta s-a făcut la propunerea lui Leseciko.

Tov. Gh. Gheorghiu-Dej: Aici le include pe toate.

Tov. Gheorghe Cioară: Pe toate, atât China, cât și Coreea, Vietnamul. După aceasta, a venit chestiunea cu semnarea Acordului dintre CAER și lugoslavia. Jaroszewicz a fost singurul care și-a manifestat dezacordul.

S-a luat apoi o pauză de zece minute în care timp membrii Comitetului Executiv au fost invitați în cabinetul lui Fadeev, la o gustare. Leseciko m-a invitat să-l ajut să redacteze o formulare acceptabilă pentru noi, privind acordul cu lugoslavia. În timpul când mă găseam în cabinetul lui Fadeev, am fost solicitat de Todorov să-i mai explic încă o dată poziția noastră, pentru că el nu a înțeles bine și «să poată să informeze corect acasă».

Jaroszewicz, care până atunci m-a ascultat, a izbucnit foarte violent, adresându-mi-se: «Ce importanță are pentru dumneavoastră Statutul CAER?… când vreți, nu țineți cont de el, ori îl încălcați… Ce importanță au pentru dumneavoastră acordurile, le încălcați cum vreți…»

Eu l-am întrerupt, după care a urmat dialogul:

[Cioară]: «Cum vă permiteți să faceți astfel de aprecieri nefundamentate și chiar jignitoare la adresa țării mele pe care eu o reprezint aici, așa cum reprezentați dv. Polonia?».

[Jaroszewicz]: «Aici nu este o ședință, ci este o masă, eu pot să spun ce doresc. Eu nici nu știu pe cine reprezinți dumneata, n-am văzut împuternicirile dumitale!»

[Cioară]: «Bine, dar sunteți vicepreședinte al Consiliului de Miniștri. Dacă vorbiți așa față de mine, riscați să vă răspund la fel».

[Jaroszewicz]: «Aici suntem la o masă. Pot să spun ce gândesc».

[Cioară]: «Atunci mă scol plec pentru că nu sunt de acord să vă ascult!». După aceasta m-am ridicat de la masă îndreptându-mă spre ieșire. Întrucât mă găseam între Leseciko și Fadeev, aceștia s-au sculat, m-au apucat de umăr, nelăsându-mă să plec. Nu m-am așezat pe scaun, ci din picioare am repetat ce-i spusesem mai inainte: «Cum vă permiteți să faceți afirmații nefundamentate jignitoare la adresa României?» etc.

După aceasta, Jaroszewicz și-a dat seama de consecințe; a spus că acestea el nu le adresează României, ci la adresa dumneata m-am adresat(!). De altfel, zice, dumneata m-ai jignit pe mine.

«Când v-am jignit?» La care mi-a răspuns că «anul trecut, în timpul pregătirii materialelor pentru Consfătuirea primilor-secretari, când am ținut o ședință lungă, într-o noapte, la Varșovia».

Într-adevăr, în timpul lucrărilor privind pregătirea materialelor pentru Consfătuirea primilor-secretari de către grupa al cărei președinte a fost Jaroszewicz (…)

Tov. Gh. Gheorghiu-Dej: Ai văzut ce ambițioși, ce mândri sunt. Probabil că vor să ne facă vreo insinuare că avem relații cu lumea capitalistă, să ne compătimească, să manifeste îngrijorare. Le-aș spune niște lucruri așa de grele încât să le treacă piuitul, i-aș ruga să ne explice de ce oare ei s-au bucurat de atitudine binevoitoare din partea guvernului Statelor Unite ani de zile? Ce volum de credite aveți dv., când și în ce condiții, de ce v-a dat dv. ajutor? O să ajungem și la asta, musai.

Tov. Gheorghe Cioară: Apoi Jaroszewicz a continuat făcând în glumă un reproș lui Fadeev, că el este de vină, deoarece ne-a servit coniac la masă, «ceea ce a făcut pe unii dintre noi să spunem unele lucruri pe care nu le gândim». După acest incident ne-am întors la ședință.”

Cred că am redat suficiente fragmente din stenogramă. Ca și în alte împrejurări (cazuri) amănuntele din „culise” valorează mult mai mult decât „păsăreasca” din textele oficiale date publicității, atunci, înainte și după evenimentul evocat.