Raed Arafat: România trimite în Turcia trei aeronave cu 60 de salvatori, patru câini antrenați pentru căutări după cutremur și șapte tone de echipamente

Perioada vieții de liceană din anii 60 a fost pentru mine întâlnirea cu Lumea

Pictoriță, poetă, prozatoare, născută la Cluj in 1949. A copilărit la Brad, Orăștie, Timișoara. Din 1963 locuiește în București. Absolventă a Liceului Mihai Viteazul din București în 1967. Licențiată în Artă Monumentală in 1974. Între 1974 – 1989 a lucrat ca angajată în diverse instituții de stat și private ca proiectant, muzeograf, expert la Oficiul de Expoziții al UAP. Din 1991 cadru didactic la Academia de Artă București. Din 2012, pensionară. Colaborează din 2010 cu Grupul Blaue Stunde din Köln, Germania în cadrul expozițiilor de Artă Video cu filme de un minut. A colaborat cu versuri, proză, grafică, cronici plastice la diverse publicații și edituri.

Pădurea Geogiului, a Sibișelului și apoi a Bradului au fost primele mele spații de clasă. Școala mea adevărată a fost natura. Am crescut mai mult în aer liber deprinzând de timpuriu legile nescrise ale fiecărui anotimp. Trecusem de vârsta primelor întrebări când am înțeles că pe lângă familia mea de acasă mai există o familie mult mai mare și la fel de importantă, al cărei nume nu-l cunoșteam întotdeauna, dar știam că are un chip. Chipul acela – cu frumuseți diferite datorită goanei anotimpurilor și anilor- era de fapt chipul zonei geografice în care eu creșteam, în care se dezvolta și căpăta contur felul meu de a observa, de a gândi, de a cumpăni. Am fost crescută, pe lângă părinți și bunici, de Tușa Lia (Dealul Lia), de Unchiu’ Criș (Crișul Alb), de Nana Pădure (Pădurea Bradului). Nu voi uita niciodată prețioasele învățături deslușite în copilărie pe colinele sau de-a lungul râurilor Țării Moților. Le țin minte ca pe niște tâlcuri ce mi-au fost șoptite la ceas cuvenit, în zori sau în amurg. Când în preajma împlinirii vârstei de treisprezece ani, a trebuit să mă despart de răcoarea Zarandului, ajunsă în sud, vreme de câteva săptămâni bune, tot speram să zăresc pe undeva prin spatele blocurilor Bucureștiului vreun deal asemănător Liei. Urma să revăd Bradul doar în vacanțe, iar revenirea în București o asemuiam cu intrarea într-o zonă slab aerisită. Explicația era simplă – veneam la sfârșit de august din aerul curat și răcoros al Pădurii Bradului într-un oraș încins de arșița Bărăganului. Anii 1963-1967 petrecuți în băncile Liceului Mihai Viteazul, au fost mai degrabă ani preuniversitari decât ani de învățământ mediu. Perioada vieții de liceană din anii 60, considerată “oribilă” de către unii tineri de azi, dar și de către destui din generația mea, a fost pentru mine întâlnirea cu LUMEA! Aveam profesori de rang universitar capabili să ne deschidă nu doar mintea dar mai ales sufletul în fața marilor valori ale Artei, Științei si Culturii Universale. Pe coridoarele și în clasele minunatei noastre școli s-au aflat de-a lungul timpului foști elevi care ulterior au devenit nume importante ale științei, artei și culturii românești: actorul Constantin Nottara, medicul Nicolae Paulescu, poetul Ion Barbu, filosoful Mircea Vulcănescu, baritonul David Ohanesian, actorul Valentin Plătăreanu, regizorul Sergiu Ionescu, regizorul Andrei Zaharia, actrița Ioana Crăciunescu și mulți alții. Am colaborat în acea perioadă cu poezii la publicația liceului, revista Mugurul, sub îngrijirea atentă a dragului nostru Constantin Marinescu, profesor de Limbă și literatură Română care urmărea cu răbdare părintească entuziasmul adolescentin al colectivului revistei. Țin să subliniez faptul că nici o colaborare nu era condiționată de reguli care să implice ideologie sau politizare. Însă selecția era severă, nu erau admise texte siropoase, banale sau lipsite de substanță. Revista Mugurul a pregătit multe talente care ulterior au fost prezente în reviste literare sau chiar în edituri. După absolvirea liceului, devenită de acum studenta Institutului de Arte Plastice Nicolae Grigorescu din București, la îndemnul profesorului de Estetică și Rector pe atunci al Institutului, Prof. Dr. Gheorghe Achiței, am început să scriu cronici plastice, reportaje și interviuri la revista studențească Amfiteatru. Am publicat apoi versuri în revista Luceafărul, iar in anii 80-90 am citit câteva eseuri pe teme de arte decorative la Radio București. Tot la Radio mi-au fost difuzate câteva schițe umoristice în lectura regretatului mare actor Octavian Cotescu.

Am primit cu bucurie onoarea colaborării la publicația cristoiublog.ro nu doar fiindcă apreciez calitatea de important condeier al actualității așa cum este cunoscut maestrul Ion Cristoiu, ci mai ales fiindcă am ocazia să fiu în preajma unui om dedicat cu toată ființa cauzei adevărului spus fără părtinire. Istoric și scriitor maestrul Ion Cristoiu este un neobosit explorator al evenimentelor importante capabile să declanșeze schimbări în viața de zi cu zi. Este un lucid cronicar al momentului deosebind cu discernământ, cu ochi sigur, ceea ce pare ascuns, de ceea ce chiar este ascuns, ceea ce pare diversiune, de ceea ce chiar este diversiune, ceea ce pare știre de ceea ce cu adevărat poate deveni ȘTIREA. Respectând întotdeauna legile scrise și nescrise ale enunțului, ”Marele Jack” rămâne pentru noi, cei ce avem drept singură armă condeiul, un model de spirit viu și profesionalism.


Articolele autorului:

Arhiva Afectivă. Mâine îți arăt strada Cristofor Columb, dacă vrei

București,1962. Pe lângă forfota și soarele Lipscaniului, în librărie e răcoare și liniște. Părinți și copii cercetând spre rafturi caută să-și amintească, pe loc, ce e important de cumpărat, alții, ...
Citiți tot articolul →

Arhiva Afectivă. În curte, stau de vorbă liniștiți sub umbrar…

Orăștie,1954. He-hee! Unde-i biata tanti Mariți a noastră care venea la șase dimineața, odată pe săptămână, și pe care, bunica o aștepta cu ibricul de cafea fierbinte ținut pe Primusul ...
Citiți tot articolul →

Arhiva Afectivă. Subsemnatul, fiind nepot de iobagi…

Brad 1957. Ne-am trezit foarte devreme astăzi. Tata, care acum pleacă la sanatoriu, are de operat și ieri, până seara târziu, a tot vorbit cu mama și cu bunicul despre ...
Citiți tot articolul →

Arhiva Afectivă. Ai tu un leu pentru cinci cireșe?

Brad, mai 1955. Azi e puțin răcoare afară. Mama a plecat la școală cu pardesiul cel nou, adică cel transformat de doamna Aliman. Cu bătătorul de covoare la subțioară, ținând ...
Citiți tot articolul →

Arhiva Afectivă. Despre ruși, așa, pe sărite

Lumea de pe aici de pe la noi, din zilele noastre, știe despre ruși o grămadă de lucruri, așa, pe sărite. Majoritatea românilor de azi știu că rușii beau vodcă ...
Citiți tot articolul →

Arhiva Afectivă. Ora când se aud lingurile în supă

Brad, august 1957. Ieri, după amiază, am fost în vizită la familia lui nenea Sereș Lajos. Familia lui nenea doctorul Sereș locuiește lângă stația trenuțului. Am ajuns la barieră destul ...
Citiți tot articolul →

Arhiva Afectivă. Ermitajul în conexiuni

1839 - o călătorie cu urmări 2002 - un film dintr-o singură suflare 2019 – vernisajul unui pictor român 1839 – o călătorie Astolphe-Louis-Léonor, Marquis de Custine, încurajat de Honoré ...
Citiți tot articolul →

Arhiva Afectivă. Bulgakov – Rog guvernul URSS să-mi ordone să părăsesc de urgență granițele

2010. Jurnal de șomaj. Am recitit Bulgakov „Scene moscovite”, cu aceeași veselie a lecturii ca atunci când a apărut, în 2004. Apoi, celălalt volum, absolut genial „Cupa vieții”, tot al ...
Citiți tot articolul →

Arhiva Afectivă. Jurnalul verii secetoase

Hurezani,1956. Curtea e plină de praf și pietricele. Am în vârful sandalei un zgrăbunț care se plimbă când spre talpă, când spre călcâi și care mă face să merg poticnit ...
Citiți tot articolul →

Arhiva Afectivă. Scrisoarea ultimului soldat dac (spusă de Tavi a lu’ Floruț, lângă Pădurea de Salcâm din munții Orăștiei)

Nu-i drept că dacii or fost săraci, ori proști. Ei or fost ca az, de mai multe feluri - care gospodari, care mai lăsători, care beutori, care ocoși, care spurcați ...
Citiți tot articolul →

Arhiva Afectivă Stanislavski* și motorul de căutare

Știu că la ceas de pandemie despre orice e bine să povestești, mai puțin despre autori ruși. De când a căzut zidul Berlinului, numele cu rezonanțe rusești sau chiar franceze, ...
Citiți tot articolul →

Arhiva Afectivă. În sat la noi. (Reportaj SF folcloric)

E vară. Dintr-un vălătuc mare alb și aproape nemișcat, pe cerul smeuriu al înserării se desprind caiere plutitoare. Nunta e pe sfârșite. Primarul mai felicită odată mirii, nașii și părinții ...
Citiți tot articolul →

A apărut „1990- Ce se ascunde dincolo de evenimentele din 13,14 și 15 iunie? ”. Primul volum din seria Ion Cristoiu – istoricul clipei, 1990 – 1996

Invitații cristoiublog

Invitații cristoiublog

Invitații cristoiublog

Invitații cristoiublog

Invitații cristoiublog