O publicație. Pe măsuța care găzduiește corespondența chiriașilor din clădirea de birouri în care m-am mutat, după 40 de ani de locul 85 la Biblioteca Academiei, văd într-o zi, la întoarcerea de-acasă, un număr din Courrier international. Cunosc revista dinainte de 1989. Despre ea Wikipedia glăsuiește astfel:
„Courrier International este o revistă săptămînală franceză de informații fondată în 1990 și care apare joia. E constituită în principal din traduceri de articole din presa străină. În 2018, 157.160 de exemplare au fost vîndute în Franța pentru un tiraj total de 169.265 de exemplare. «Privind la alții» este orientarea sa principală, care acoperă atît evenimente politice, cît și culturale. Raportarea evenimentelor curente se face la modul «Se vorbește despre» (instantaneu și de lungă durată), precum și cercetarea tematică pe teme importante de «fond» (politica societală, «sentimentul» mijloacelor tehnice folosite, expresia artei, exprimarea istoriei imediate și lungi).”
Forța revistei stă în capacitatea de a descoperi și alege din 1500 de publicații articolele tipărite sau postate on line din întreaga lume despre un subiect, despre o temă; pe cele mai interesante, dar și cele mai edificatoare.
Numărul 1690, 23-30 martie 2023, are la A la Une grupajul intitulat La Paix Made in China. „În Extremul Orient ca și în Ucraina, președintele chinez pozează în «Mediator». Dar de la Africa pînă la Pacific, XIJinpg contează mai ales pe impunerea unei noi ordini mondiale Americanilor.”
Titlul grupajului, publicat la paginile 26-35, e dublat de un desen de pagina întîi înfățișîndu-ul pe președintele chinez ținînd în mînă o paletă de tenis de la care se înalță, ținută de un șnur, globul pămîntesc.
Desenul e preluat din publicația De Standaard (Bruxelles).
Grupajul reproduce articole din The Atlantic (Washington), L’orient – le – Jaun (Beyrouth), Lianhe Zaobao (Singapour), The Age (Melbourn), Renmin Ribao (Pekin), Finacial Times (Londra), The Economist (Londra).
Nu numai în acest grupaj, dar și în alte grupaje din alte numere, am remarcat efortul publicației de a fie echilibrată în chestiuni controversate. Îi înlesnește misiunea formula originală de a publica articole din 1500 de publicații. Dacă ar fi doar articolele proprii, revista s-ar vedea constrînsă la tendențiozitate, fie și pentru a fi corectă politic. Cum însă formula presupune publicarea a cîte mai multe și mai diverse puncte de vedere, obiectivitatea e posibilă, dacă nu chiar obligatorie.
*
Mustrări duios ironice. În Viața lui Ștefan Cel Mare întîlnesc din nou mustrările duios ironice aduse de Sadoveanu moldovenilor, înțelegîndu-se prin asta români:
„Aceşti excepţionali strămoşi ai noştri, în corespondenţă directă şi misterioasă cu tărîmul celălalt, nu erau lipsiţi de cusururi destul de mari, pentru ca în cumpăna fiinţei lor să fie o armonie. Dar mai ales fudulia şi semeţia le erau maică şi soră. Dacă avea unul cal bun şi arme bune, apoi socotea că nimeni nu poate să-l întreacă. Erau toţi îndeobşte îndrăzneţi şi gîlcevitori, dar lesne se linişteau şi se împăcau. Arătau pe de o parte aprigă mînie, iar pe de alta şagă şi veselie. La începutul războiului dovedeau totdeauna mare vitejie, iar după aceea erau mai slabi de inimă. Aveau însă un meşteşug, să se întoarcă înapoi din fugă asupra vrăjmaşului, lovindu-l cu mare străşnicie. Cătră robi se vădeau acum cu blîndeţă, acum cu tiranie, după firea lor cea nestatornică. Dîrzi cînd le mergea bine, slăbeau la năcaz; lesne se apucau de trebi şi mai lesne le părăseau. Dispreţuind învăţătura şi filosofia, socoteau că numai preoţilor li se cuvine să ştie carte.”
Remarc slăbiciunea „La începutul războiului dovedeau totdeauna mare vitejie, iar după aceea erau mai slabi de inimă”.
Ea explică multe bizarerii românești, inclusiv faptul că în al Doilea Război Mondial am fost buni în ofensivă. În apărare am fost dezastruoși. La fel și la partidele de fotbal decisiv. O dată marcat primul gol, trecem în apărare, unde sîntem catastrofali.
Mda. În primul război mondial obezul Sadoveanu, la 36 de ani, și-a adăpostit fundul gigantic în fotoliul directorial al ziarului de front, în vreme ce colegii lui de generație, inclusiv scriitori, mureau pe frontul respectiv.
Dacă ar fi avut puțin bun simț (măcar cât o vrabie, nu proporțional cu masa corporală, Doamne-ferește), ar fi tăcut despre război. Dar, cum se zice, lăcomia strică omenia…
https://www.mediafax.ro/editorialistii/ion-cristoiu-de-ce-a-scris-sadoveanu-legende-sfinte-22155942
Am citit pe mediafax, link- ul de mai sus, despre Sadoveanu „Legendele sfinte” scrise de el…Pentru corectitudine, va spun, ca am un calendar al zisrului Scanteia din 1949, in care erau prezentate sarbatorile legale, printre care ersu 6 Ianuarie Sf. Ion si 24 – 25 Decembrie Sarbatoarea Crăciunului…Comuniști nu au rupt-o direct si pe fata cu biserica, su luat-o un pic mai lejer…Poate nu covenea dar era tolerata in 1949 Biserica Ortodoxa…