Nicolae Ciucă: Vom negocia cu toate forțele responsabile, astfel încât, într-o perioadă de timp cât mai scurtă, să reușim să alcătuim guvernul și să poată să fie aprobat în Parlament

Șapca șugubeață și amnezia pseudoprezidențială

Citesc cu mult interes confesiunile pe care Constantin Boștină, secretar personal al președintelui României, Nicolae Ceaușescu, în perioada 1980-1982, le-a încredințat tinerei cercetătoare Alice Barbu și jurnalistului Sorin Roșca Stănescu, reunite în substanțialul volum cu titlul „Sub ochii ciclonului”, lansat, ieri, la Clubul Diplomaților. Carte pe care, realmente, nu o lași din mână, fiindcă din ea afli multe, foarte multe lucruri neștiute despre perioada istorică înscrisă în intervalul de timp 1965-1989. Informații care ajută cititorul de bună credință să evalueze cu mai dreaptă măsură această perioadă, despre care încă se discută mai degrabă recurgând la epitete decât la dovezi și argumente care să ne poată da răspunsul corect. Lectură unei cărți substanțiale în urma căreia, inevitabil, se ridică alte întrebări și apar noi orizonturi de așteptare.

De aceea, mi-am și propus să revin asupra cărții cu o recenzie pe cât de nepărtinitoare și de corectă pe cât îmi stă în pricepere. Până atunci, dată fiind actualitatea a subiectului, aș dori să semnalez cititorilor un anumit pasaj, aflat la pagina 59, mai precis în capitolul 8, intitulat „Duelul Nicolae Ceaușescu – Jimmy Carter”. Este vorba despre vizita pe care președintele României, Nicolae Ceaușescu, a efectuat-o, în anul 1978, în Statele Unite, prilej cu care, potrivit unui text olograf al fostului ministru român de Externe, Ștefan Andrei, președintele american îi cere oaspetelui său să obțină acordul președintelui Organizației pentru Eliberarea Palestinei, Yasser Arafat, pentru un armistițiu pe o perioadă cât mai îndelungată. Solicitare pe care Nicolae Ceaușescu se arată dispus să o satisfacă, dar numai cu două condiții: 1) Acordarea Clauzei Națiunii celei mai Favorizate pentru România; 2) Acordarea unui număr de licențe de înaltă tehnologie pentru industria românească.

Nu voi stărui acum asupra subiectului, el fiind tratat, așa cum am mai spus, în mod detaliat și cu date edificatoare în capitolul menționat din carte. Dar, având în vedere unele trimiteri foarte speciale în actualitatea românească, rețin, totuși, atenția cititorului asupra comentariilor pe care Constantin Boștină le face pornind de la cele consemnate de către Ștefan Andrei: „De atunci, din 1978, România are o înțelegere semnată cu Administrația Americană, reprezentată de președintele SUA, Jimmy Carter și cu Exxon Mobil (Standard Oil Company, acum Exxon Mobil), privind explorarea și exploatarea rezervelor de Gaze și Petrol din Marea Neagră, profitul urmând să fie împărțit între SUA și România, în părți egale 50-50%”.

Atunci când a fost vizita în SUA, Klaus Werner Iohannis știa de această înțelegere și, cu toate acestea, a dat aproape pe degeaba rezervele României. Înțelegerea din 1978 trebuia doar invocată.

După care, Constantin Boștină conchide: „Prin faptul că nu a cerut partea (50%) care era stipulată pentru România prin înțelegerea scrisă și prin faptul că vrea să modifice OUG 114, Iohannis se face vinovat față de poporul român”.

Aceasta este opinia lui Constantin Boștină și nu doresc să o comentez, deocamdată. În schimb, pot doar să apreciez că domnia sa nu a făcut nicio legătură între faptul că, în cadrul convorbirilor pe care le-a purtat, în august 2019, cu Donald Trump, pseudopreședintele Klaus Iohannis a uitat de înțelegerea româno-americană din 1978 și șugubeața șapcă pe care Chiriașul Palatului Cotroceni a primit-o, cu aceeași ocazie, de la președintele de atunci al Statelor Unite.


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

A apărut cartea „Decembrie 1989. Un talmeș-balmeș bine regizat”

După ani și ani de documentări, discuții cu unii dintre actorii implicați în evenimentele din decembrie, Ion Cristoiu a terminat de scris cartea „Decembrie 1989. Un talmeș-balmeș bine regizat”.
Apăsați aici pentru mai multe detalii
Invitații cristoiublog

Invitații cristoiublog