România a obţinut, prin Roxana Mînzatu, poziţia de vicepreşedinte al Comisiei Europene şi portofoliul Competenţe şi Educaţie, Locuri de muncă şi drepturi sociale, demografie

Şapte însușiri care lipsesc românilor, dar pe care le-avea Carol I

Despre Exemplul Carol I am mai scris. Cred că am şi publicat ceva. Dacă nu mă înşel, despre tăria neamţului de a nu se vîrî în tărîţele moldo-valahe.
Luînd din Biblioteca personală cîteva cărţi, pentru a verifica mai multe citate din eseul Ionel Brătianu sau geniul de a aştepta, mi-au căzut sub ochi paginile dedicate de I.G. Duca, în Memorii, Regelui Carol I.

Descopăr pe marginile filelor semne făcute de mine în vederea citării ulterioare.
Voi fi folosit rîndurile respective?
Nu-mi dau seama.
În Folderul Posibile eseuri nu le găsesc.
Vor fi pe undeva prin miile de fişe depozitate, iremediabil uitate pentru că nu cred să le folosesc vreodată.

Îmi atrag atenţia notele definitorii ale omului Carol I, note despre care I.G. Duca susţine c-au transformat în „arbitru de necontestat” al lumii noastră politice, „un om în definitiv mediocru” pentru că aceste note, aceste însuşiri „nouă, românilor, ne lipseau”.

Ce însuşiri avea Carol I prin contrast cu spiritul românesc?
Răspunzînd, I.G. Duca întocmeşte, fără să-şi dea seama, şi tabloul slăbiciunilor moldo-valahe, valabile, evident, şi azi.

Le voi înfăţişa aici, numărîndu-le:

1. Exactitatea:

„Într-o ţară care n-avea noţiunea timpului, regele Carol aducea simţul exactităţii matematice. Pentru nimic în lume nu ar fi intrat la deschiderea Parlamentului în sala de şedinţă la 12 şi un minut. Cînd suna 12, el şi intra pe poartă.”

2. Conştiinciozitatea:

„Într-o ţară de aproximaţie în toate, el a adus conştiinciozitatea impusă pînă la meticulozitatea germană.”

3. Consecvenţa:

„Într-o ţară de zvîcnituri, de entuziasm violent şi de descurajare pripită, sau cel puţin de rapidă plictiseală, el a adus o stăruinţă nezdruncinată, liniştită şi regulată ca bătăile numeroaselor orologii ce umpleau apartamentele sale.”

4. Răbdarea:

„Într-o ţară plină de nerăbdare şi de neastîmpăr, el a adus răbdarea care ştie să pregătească şi astîmpărul care ştie să-şi menţie pururea seninătatea.”

5. Virtutea domestică:

„Într-o ţară cu moravuri destul de uşoare, în care divorţurile înfloreau şi aventurile amoroase stăpîneau viaţa socială, el ne-a adus pilda unor virtuţi domestice de o neobişnuită puritate. Se poate spune că femeile n-au jucat nici un rol în viaţa lui. Cîteva au pretins mai tîrziu că i-ar fi obţinut favorurile în tinereţe, dar nu se ştie dacă ele nu s-au lăudat. În Memoriile lui reaminteşte cu drag anume serbări pe la Măgurele şi lasă să se înţeleagă că frumuseţile Bucureştiului îl cam asediau prin saloanele d-nei Oteteleşanu. Dar nu i s-a putut stabili nici o legătură serioasă şi, în orice caz, nu s-a cunoscut nici o femeie care a exercitat vreodată vreo influenţă asupra lui. Privită în genere, viaţa sa intimă avea chiar ceva monahal.”

6. Spiritul occidental:

„Pe de altă parte, într-o ţară cu mentalitate orientală, el a adus un spirit occidental în vremea tocmai cînd acea ţară se străduia să se avînte în marea vîltoare a civilizaţiunii occidentale. Nu este vorba că, pe la sfîrşit, atmosfera de bizantinism a ţării l-a influenţat şi pe el, ci că a avut tăria să rămîie întotdeauna occidental şi să nu ne împrumute orientalismul decît în unele forme. În rezumat, l-am contaminat prea puţin”.

7. Urmărirea scopului:

„Şi în fine, într-o ţară care, din cauza vicisitudinilor ei istorice, nu era obişnuită cu planuri dinainte făcute şi bine definitivate, el a venit urmărind un scop precis, a făcut un program şi l-a îndeplinit întocmai. Că acest program era mai mult un program personal decît un program naţional, aceasta este o altă chestiune, dar că a fost un program şi că s-a îndeplinit, aceasta nimeni n-o poate nega.”

Paginile consacrate de I.G. Duca lui Carol I îşi propun să explice fenomenul – fixat de marele om politic drept ciudat – autorităţii căpătate de Carol I asupra politicienilor şi partidelor din România Mică.
Citit însă cu atenţia pe care o merită un Document de adîncimi, textul lui I.G. Duca ne dezvăluie şi aspecte mult mai bogate.

Avem mai întîi o trecere în revistă a slăbiciunilor de esenţă ale românilor, dar mai ales ale clasei noastre politice.
Urmează, apoi, întrebarea, marea întrebare:
Carol I a avut aceste trăsături ca om sau ca neamţ?
Înclin să cred că trăsăturile înfăţişate de I.G. Duca drept deosebite de cele ale politicienilor noştri izvorăsc din felul de a fi al lui Carol I şi nu din condiţia sa de neamţ.
Altfel am putea ajunge la absurditatea că orice neamţ ar fi putut cîrmui România Mică timp de patru decenii.
Dacă aceste note de superioritate faţă de politicienii români sînt ale unei personalităţi şi nu ale unui etnic, de ce n-avem, postdecembrist, un Carol I?


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

6 comentarii pentru articolul „Şapte însușiri care lipsesc românilor, dar pe care le-avea Carol I”

  • Domnu’ Cristoiu,

    Lista asta cu „Însușirile” Regelui se vrea luată în serios și apreciata?… Nu de alta, da’ chestia cu „urmărirea scopului” e de tot rasul… 🙂

    Adică vine unu’ care cică e REGE și scopul lui e să-și facă „programul personal”? Pai de-aia e omu’ rege, să-și vadă realizat „programul personal” în timp ce ala național ori nu exista ori e făcut doar pentru prostitu’ oamenilor?… Și ne mai mira faptu’ ca și alții care au urmat la „șefia” tarii isi urmăresc doar „programul personal”, iar de ala național nici nu le pasa?…

    Bine ca nu s-a spus de-a dreptu’ ca și-a realizat fix „nevoile personale”, nimic altceva, ca ar fi fost mai clara povestea cu preocupările regilor și-a șefilor de pretutindeni.

    Și vor ca noi, muritorii de rând, sa-i luam în serios? .. Hehehe… 🙂

  • „De ce n-avem, postdecembrist, un Carol I?” pentru ca aceste valori nu au fost cultivate in societatea comunista si post comunista.

  • una din insusirile fundamentale ale lui Carol I, cel de azi, care…uite ca se arata si ea in toata splendoarea, e ‘lipsa mandriei’. atunci cind ea e inserata intr o strategie, …nu mai stii unde e ‘capul’ :))

  • pai io vad ca insusirile lui Carol I, alea 7, se manifesta, chiar si pe caldurile astea:))
    de unde rezulta ca, daca n ai un Carol I, il asamblezi si din bucati:)), ca ce sa faci?!:)))

    cea mai vizibila, azi, dintre insusirile lui Carol I este, poate, Rabdarea.
    e…infricosatoare!:) :))
    ( si poate tocma daia celelalte insusiri capata o dimensiune asisderea…)

  • Vorba ceea : „A fi domn e o-ntamplare, a fi OM e lucru mare…”.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *