Șapte regizori caută directoare de teatru, la Obor

Acesta este un pamflet uforistic

 

Nu s-ar fi întâmplat mare lucru, dacă nu aș fi adormit. Căci ți-a zis mama, ți-a zis mama: “Constantine ține seama, dacă pleci din București, ai grijă să nu greșești în actele de donație.” Și veni așa un vis dinspre Cluj, se poate să fi fost chiar dinspre Iași, cu un domn Mungiu care stătea cu mâna întinsă. Soră-sa îi striga: Schnițel, șchnițel! M-am trezit cu gândurile sfeclă. Am dat perdeaua la o parte, am aruncat un ochi pe știri: Tilda i-a pupat mâna lui Muungiu. Doamne, apără și păzește, pe lângă ce trecui! El, probabil așteptând încă un grant UE, a pupat mâna, ea, de rit scoțian, a pupat mâna, Michelangelo a rămas trăsnit de ce a putut face un capișon sixtin afirmațiilor lui Shakespeare. El arăta de parcă Rivera se împerechease cu Botero, ea ca una din coloanele domnului arhitect: Dorica, Ionica și Corintiana. Dic de la dicania căreia arheologul Cornel Ivanciuc i-a explicat de ce sunt la modă implanturile. Implanturi cremenoase pentru dorinți (ciripituri din Las Fierbinți) planturoase. Nimănui nu-i pasă de filmele alea urâte, șmecheria masoneriilor, gâlceava, metafora, canfora dansează pe sub mână la acordarea premiilor. Cu Alina și Cristian muugim entuziast la poarta nouă a UE. Poate că multora Tilda le-a adus aminte de Star Trek, trecători de azbest în căutare de ligheane, oale, linguroaie de apă, mie mi s-a părut că și Tilda are o soră, una cu cap televizor/calculator/cinematograf/radio de-a făcut pe-a moartea în vacanța din “A Christmas Carol” a altui alintat Dick, de la Dickens. Aia de le promitea bogaților care administrau loteria indulgențelor să le pună câte o piatră pe piept. Așa regie ca la prăvălie mai rar, neicusorule, că dacă nu o chema pe-a noastră Mirabela, Nicu ar fi trebuit s-o împrumute pe Cristela! Iar din Alina lui Pippidi și cea a lui Gorghiu ar fi ieșit niște tufe de păpușoi. Sau de Porumboiu, de la care românii cinemadațipespate mai așteaptă una explozie mălai de cucuruz, deși bunică-mea servea dulceață de frăguțe doar cu alivancă. Vorbim de Vancă, forma fără dioptrii a zonei euro zise Vangă și nu Vance, cel care de când a dat mâna cu Peter, fumătorul de halloween din Carpați, vede în X-file doar capre cu trei iezi.

Și ca să nu mă obsedez cu culta la cap, am zis să mă uit și eu la niște filme, să aflu de ce Andersen a ascuns pere printre mere și lebede printre rațe … sau rahațe, că la gramatică aplicată nu ne întrece nimeni.

Am deschis televizorul, chiar dacă pare că doar i-am schimbat frecvența Tildei. „Această lehamite”! Daneliuc, rămas, lume, lume, singur cuc! Besoiu, sătul de tocăniță de miel, bătea apropo-uri la Bârbora-Bora. Bârbora era gata-gata să-și dea jos chiloții, tanga-manga, Besoiu simțea codobelci pe coloană. Mălăiele împărțea banane Andreelor și Andriilor rămași fără popa. Cașperița își făcea vânt. Căldură mare, monșer!

În „Balanța” lui cântar, fandoseală ocultistă. Sardou a dat startul la pătrățele, cârpa a fost smulsă de pe ochi, rămânînd cu un pic de cataractă, un crac a mers la UE tradițional, un crac la UE convențional. Marele secret a fost deconspirat de Courbet în „Originea lumii”. Andrei Șerban a organizat parada în fața publicului, după care i-a fost prezentată lui Mel Gibson drept mama lui Iisus. Pintilie Foca nu avea cum să prevadă scrisorile de amenințare de la un evreu weinsteinizat, epsteinizat, îmbogățit peste noaptea minții. Ca tine, bibicule, nici printre orci nu mai găsești!

Ar fi trebuit să mă mărșăluiesc la Moscova, dacă voiam acces la “Caravana rusă”, pe perfidie Charles caută cifru de ukulele, în timp ce ventilatoarele funcționează cu balalaică.

Din întâmplare am dat peste „A fost prietenul meu”. Blaier și un crochiu cu pretenții de băiat cuminte. Un film cu care simți că poți sta la taclale. Ni l-a creionat pe Rebengiuc așa cum e în realitate și nu așa cum ar vrea el să-l vedem. Blaier rămâne regizorul care nu a operat estetic metafora, ci a lăsat-o să se îmbrace cu ce avea prin casă.

Și nu se poate să nu mă nedumeresc de cine le scrie premiaților scenariile, că pare că au crescut doar printre avortoni, curve, călugări mănăstirești cu soldă TV și bișnițari drăgăliți de manele. În numele trandafirului lor are dreptate don Patapievici, patria lor e în dos, s-au lepădat de Mihai ca să facă bara-bara cu UE. Mă gândesc că e vorba de Mihai care a scos Bild-urile din țară și ne-a dat-o la schimb pe Margareta.

Erată la două scenarii mai vechi:

  1. Vine “Pup-o, măi” la cioban și-i spune că bozgorul de la cultură și Arsenie Ginars (da,da, pleonasm) care era să soarbă tot Milcovul, dintr-o pornire, nu mai vor să scape de el, îi dau benzină, îi dau împrumut numai s-o lase pe Drojdie de bere să ne spună cum îi funcționează semaforul la începerea ședinței. Unde-s câinii mai bărbați, unde-s caii învățați? Dracu’ știe! De nuntire nu mai poate fi vorba, n-a mers cu UE, nu merge nici cu una e Moldova, alta e cățeaua; singur Stelian conduce șiruri de mirosire a patriei, în subsol, de teatru nu altceva! De lângă Nisipitu, Chioru’ a strigat la muritori: “Mă, nu vă mai întoarceți acasă?”. “Se cere cu mâinile curate, șefu’.” Acu’ ce să facă ciobănelul? A pus mâna pe par și i-a tuns pe toți. Ca la concurs de Miss.
  2. Cum să-i faci, mă, mănăstire lui Negru-Vodă? Ai găsit tu nouă, plecați din Vaslui, probabil, și ți-ai dat ție zece. De mâncare ce să iei, că pe acolo e sărăcie lucie? Domnu’ arhitect a venit cu planul. Burțile goale ghiorțăiau. Numai ție și se dărâma, că n-avea balta pește. I-ai dat un SMS Anei, ai semnat Marcel, că de la Nicu nu ar fi părut metaforic. “Izvor, izvoraș drăgălaș, dacă ai putea caterisi niște sarmale, că Lucică e abonat la sindrofii.” Ana nu era interesată de WhatsApp. Pe Manole îl văzuse la terfelizor, la știri, tăindu-și părul cu patentul, ca să-l impresioneze pe de acum defunctul Șora. Negru-Vodă întreba la OTV dacă mai vine Ana sau nu. Manole ce să facă? Fără Ană nu ținea tencuiala. S-a lepădat de te cunosc de undeva. S-a supărat Dan Negru. Ana a moștenit drepturile de autor și a scris poezii doar despre bisericile din lemn. Manole joacă și acum teatru.

M. Manole, actor incognito.  Fotografie din colecția personală de social media. Baladier.


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

5 comentarii pentru articolul „Șapte regizori caută directoare de teatru, la Obor”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *