Scenaristul

Scenaristul
(despre o piesă de teatru în curs de ne-apariție)

Cartier bucureștean. Zgomot de ciori, tramvaie și ambulanțe.
Se înserează. O lumină se aprinde la una din ferestrele unui bloc de opt etaje și două lifturi alternativ funcționale.
În plan general avem cadrul acelei ferestre luminate în dreptul căreia un bărbat subțirel gesticulează. În plan apropiat asistăm la conversația lui telefonică cu un colaborator.

– Ei da, așa se va numi piesa „Unde îl cazăm pe Cehov?”  Ce nu e clar? Aha, vrei să citesc mai departe. Bine, voi citi. Dar nu era mai bine să îți trimit pdf-ul? Nu? Hm… Vrei să auzi intonațiile. Mă rog… Dar asta cu modularea glasului ține de jocul actoricesc, de regizor. Eu vroiam să îți citesc plat, să aflu părerea ta. Am nevoie de o primă impresie, înțelegi? Bine, bine, hai, mergem mai departe.
Reiau:

 „Unde îl cazăm de Cehov”, tragicomedie in două acte și trei tablouri.

Decorul : o stație de metrou.
Personaje:
tanti Vera (gestionara unei mici tarabe de covrigi și apă plată)

Eveline (doamnă distinsă fostă dizidentă, actualizată în protestatară de ocazie)
Stere, pasager al liniei de metrou
Gore, stewrad CFR
Adobu, IT-ist
Leon, student la teatru
Sofian, student la teologie
Marian lucrător la metrou.
Descriere pe scurt: stația de metrou este prezentul, vagonul de metrou este deopotrivă trecutul, clipa care se scurge, și viitorul.

Personajele vor vorbi în două acte și trei tablouri despre rușii din vremea lui Dali și Paul Eluard, a lui Diego Rivera și Frida Kahlo, din vremea lui Yves Montând și a lui Aznavour, din vremea lui Gilbert Becaud și Marina Vlady, apoi despre rușii din anul 1968. La răstimpuri vor fi re-amintiți rușii lui Lenin, Troțki, Stalin și te asigur că rușii lui Gorbaciov, nu vor fi ocoliți. Vor exista pasaje cu precizări despre cei care au cerut înainte de „operațiune” cetățenii austriece, britanice, canadiene. Se va vorbi în actul întâi despre Cehov și Bulgakov, despre faptul că nici Stalin, nici Gorbaciov nu au reușit să îl desființeze pe Bulgakov așa cum au făcut-o (chipurile din greșală) câțiva kievieni ai anului 2026. Se va vorbi elitist despre Tarkovski, Rubliov,  Dziga Vertov,  Stanislavski. La un moment dat voci din public o vor chema la rampă pe Ulanova, Nijinski, chiar și pe Diaghilev.

Ce nu ai înțeles? Cum poți să spui că nu ai înțeles nimic?  Pai ce să înțelegi dacă nu ai auzit nici măcar un rând, nici o replică din piesă. Iar munca mea, creația mea dramaturgică nu e despre ruși cum te-ai grăbit să concluzionezi, e despre Paris mult despre Paris, apoi despre Franța secolului XIX, despre Germania, Mexic, Spania, Portugalia, Argentina. Până acum am încercat la modul general, chiar foarte general, sa te familiarizez cu conținutul textului, dar lămurit vei fi doar după ce asculți ce se petrece în cele două acte și trei tablouri.

Ei hai, fă-ți o cafea. Aștept. Ce spui?  Oh, aveai cafeaua dar se răcise. Pot să continui? Uite, uite așa începe actul întâi:

Marian: Doamnă, va rog nu stați la marginea peronului. Și pe dumneavoastră vă rog, nu atingeți gărdulețul. De aici până… aici vedeți? Vedeți unde este ultimul panou? Toată partea asta e zona de lucru. Nu se înțelege? Scrie clar „accesul oprit; nu atingeți gardul modular”.
Eveline (ocolind zona de lucru): Linia aceasta are stații și spre nord?
Marian: Scumpă doamnă, liniile noastre absolut toate, au stații în toate direcțiile, spre toate punctele cardinale că spun așa.
Eveline: Sunteți deosebit de amabil. Lucrați de mult aici în transportul subteran?
Marian: Dar nu e „doar” subteran. Sunt o sumedenii de trasee la suprafață. Doreați să știți dacă în afara acestei activități la metrou mai există o alta? Nu am nimic de ascuns, da, de trei ori pe an sunt controlor de trafic aerian iar în timpul iernii lucrez pe Dunăre la ecluză.
Tanti Vera: e un mincinos, nu-l credeți.
Stere: Are dreptate tanti Vera, minți!
Gore: Când vine trenul? S-a blocat afișajul? Nu se mișcă ceasul acela de loc. Dar ce mă mir, și la noi în gară e la fel.
Stere: Ai legătură directă de aici cu gara. Pe ce cursă ești azi?
Gore: București Nord-Târgu Mureș.
Leon: Drum lung nu glumă. În mod normal nouă ore, dar de fapt te uită Dumnezeu pe drum. Poți să ajungi și să zici mersi, și după treisprezece ore.
Eveline: Ați călătorit deseori pe ruta aceasta?
Leon: Sunt student acolo, mai am un an și scap.
Tanti Vera: E viitor actor. A făcut niște scenete și aici la noi în stație. E foarte talentat, e de viitor!
Leon: Haideți tanti Vera, exagerați.
Tanti Vera: Ba nu exagerez deloc! Are și reclame la tv. Reclama aia cu vopseaua care nu se ia, el o interpretează!
Adobe: Ca să vezi! Și eu îi tot dădeam „omite”. Acum uite, ne cunoaștem. Ce mică-i lumea.
Sofian: Nu știți cumva care din ieșirile de aici duc la Muzeul Rubliov?
Marian: Erau două dar s-au desființat.
Sofian: Două ce?
Marian: Ieșiri.
Sofian: Ieșirile s-or fi desființat… dar Muzeul? Cum poate cineva plecând de aici să ajungă la Muzeul Rubliov?
Marian: Doar cu avionul. În România nu există un asemenea muzeu. El se află în incinta Mănăstirii Spaso Andronikov din Moscova.
Eveline: Dar de ce Doamne iartă-mă trebuie să ajungi taman acolo?
Sofian: Sunt student la Teologie și am la lucrarea de masterat mai multe comentarii privind activitatea de iconar a lui Andrei Rubliov.
Stere: Taică’ miu îmi povestea printre filmele lui Tarkovski și de un film Rubliov pe care l-a văzut de mai multe ori. Pe vremea aia lumea mergea des la film.
Adobu: E un film interesant. Am văzut acum câțiva ani fragmente pe YouTube dar le-au scos.
Stere: Am auzit că dacă ai in casă cărti de Cehov te ia poliția.
Eveline: Bine le face!
Tanti Vera: De ce vorbiți așa doamnă? Ce v-a făcut omul? E oale și ulcele de mult.
Leon: Nu ati citit Pescărușul, Unchiul Vania, Trei surori?
Adobu: E desuet măi, e altă epocă. Și e numai despre ruși, dați-o încolo.
Sofian: Nu știu cine mi-a spus dar țin minte bine că am fost îndrumat să ajung aici pentru informații precise despre Rubliov.
Stere: Poate ai visat..
……
Scenaristul la telefon:
-Ei? Ce zici? Îți citesc mai departe? Nu mai poți să asculți? Dar unde pleci? Nu pleci nicăieri. (Râde).
Vrei neapărat să afli de pe acum de ce piesa se intitulează „Unde îl cazăm pe Cehov?” E simplu. E vorba de o percheziție la un pasionat de literatură din perioada țaristă.
Bine, îți trimit până la urmă textul PDF prin email.