În data de 8 martie a acestui an scriam chiar aici, pe cristoiublog.ro (Filiera Trump în România: politicieni, securiști si oameni de afaceri. Jocul cu americanii „buni”/), despre venirea în țară a lui Brad Parscale, directorul de campanie a lui Donald Trump, acesta având o conferință la Academia Română. Mișcarea era de natură să genereze și să potențeze un curent ideologic naționalist, cu un discurs pe care fostul Președinte PSD l-a adoptat imediat, de ridicare a valorilor și a sentimentului național. În plan european, acest curent ar fi dus la afilierea PSD -ului la grupul euro-sceptic din Parlamentul European, grup care s-ar fi plasat în opoziție cu mișcarea naționalistă a lui Macron.
Dar pentru ca toate acestea să se întâmple trebuiau parcurși niște pași importanți, unii la vedere, alții ascunși dezbaterii publice, dar care puteau genera în subliminalul colectiv terenul fertil de care o astfel de mișcare ar fi avut nevoie.
La începutul lunii martie, Dragnea lansează, la Slobozia, întrebarea retorică sub care avea să subsumeze, ideologic, toate discursurile și frazările publice: ”Vreți să fim sclavi în propria noastră țară?”
O săptămână mai târziu, pe 15 martie, linia naționalistă a discursului se intensifică: „Să fim ce? Eventual chiriași în propria țară, poate și sclavi. Muncitori pe plantație pentru cine? Pentru alții. Luați în serios lucrurile astea”. ”(…) nu, nu suntem de acord să vă dăm resursele noastre pe degeaba, avem și noi dreptul la acest mic colț de lume pe care ni l-a dat Dumnezeu”, pentru ca în aprilie, cu o lună înainte de alegeri, demonizarea străinului să prindă contur perfect în discursurile președintelui PSD:
„Noi le cerem doar să respecte legea și să-ți plătească taxele […] E prea mult ce le cerem? Înseamnă că nu suntem europeni?”
„(…)Prea mult timp ni s-a spus: «Învățați-vă cu salariile mici, că altfel nu vin investitorii». Și au stat românii ani și ani cu salarii de mizerie […] Că în România numai așa puteau fi invitați străinii care dau salarii de sclavi.”
Iar până la acel moment, planul unei candidaturi asumate de Liviu Dragnea, capabile să mobilizeze sentimente naționaliste și euro-sceptice, părea că funcționează perfect. Paralel cu această mișcarea în interiorul țării
În 2018, PSD părea să fie perla de pe coroana socialiștilor europeni. Cu fix un an înainte, în martie 2018, președintele PES, Serghei Stanishev, lăuda PSD în cadrul Congresului Socialiștilor Europeni: „Romania are nevoie de leadership-ul puternic si democratic al PSD. Stabilitatea si unitatea din partid sunt fundamentale pentru o guvernare de succes, iar o tara condusa de social-democrație este benefica tuturor in Europa. Va urez succes in următoarele batalii politice. Majoritatea partidelor politice din Europa, nu doar din familia noastră, pot doar sa viseze la rezultatul pe care l-ati atins sub conducerea lui Liviu Dragnea”. La numai un an de la aceste declarații, Frans Timmermans, prim-vicepreședinte al Comisiei Europene si candidatul Partidului Socialiștilor Europeni la funcția de președinte al CE, avertizata ca Partidul Social-Democrat din Romania risca excluderea din PSE din cauza situației statului de drept.
Situația devine extrem de tensionată și culminează cu faptul că, la 10 aprilie 2019, în cadrul unei reuniuni a liderilor socialiști de la Bruxelles a fost adoptat un comunicat de presă care anunță înghețarea relațiilor cu PSD: „In timpul întâlnirii, președintele PES Serghei Stanishev a reafirmat îngrijorările privind statul de drept din Romania. El i-a informat pe șefii de guverne, comisarii europeni si liderii de partid ca, pana când Guvernul României își clarifica angajamentul fata de respectarea statului de drept si respecta recomandările Comisiei Europene, conducerea PES va considera relațiile cu PSD înghețate, in așteptarea unei discuții formale la următoarea reuniune a PES, din iunie, in cadrul căreia va fi discutata apartenenta PSD Romania la PES”, se arata in comunicat.
Astfel, terenul era pregătit pentru ca PSD să poată anunța, după alegerile din 26 mai, afilierea la grupul euro-sceptic, anunțat în această săptămână de către Mateo Salvini cu denumirea de „Democrație și Identitate”.
Dar dincolo de aceste planuri să aibă succes, mișcarea trebuia să cuprindă un factor mult mai important: conturarea Răului.
Din ce în ce mai multe surse vorbesc de o înțelegere secretă în acest sens, înțelegere care ar fi adus la aceeași masă și în același plan lideri PSD și UDMR pentru emfazarea unei mișcări naționaliste.
Dacă PSD ar fi avut nevoie de un astfel de context pentru ca cele expuse mai sus să se întâmple, UDMR ar fi beneficiat și el de pe urma unui astfel de context. Ultimii trei ani au ”topit” UDMR în discursul general. Acesta se vedea fără obiectivul de luptă: autonomia era un țel extrem pentru aceștia, iar obiective punctuale precum școli în limba maternă, folosirea limbii maghiare în justiție, etc erau deja îndeplinite. Uniunea își vedea electoratul etnic tradițional atras în teme generale precum justiția sau economia și, prin urmare, votul etnicilor maghiari risca să nu mai meargă bloc către propria lor formațiune, ci să se risipească către partidele mari.
Prin urmare, este posibil să fi existat un troc între PSD și UDMR prin care partidul de guvernare să ”dea” din propriul coș de voturi către UDMR, pentru ca aceștia din urmă să susțină un discurs de natură să genereze sentimente naționaliste, de cealaltă parte?
O astfel de ipoteză poate fi validă dacă ne uităm la o înlănțuire ciudată de evenimente:
Să fi fost aceste două evenimente parte dintr-un troc prin care UDMR primește voturi la europarlamentare, iar la schimb dă evenimente ce ar trebui să potențeze candidatura unui lider PSD (la început Dragnea, apoi a fost vehiculat Ion Aurel Pop) într-o nouă naționalistă. Dar de ce ar fi acceptat UDMR o astfel de variantă? Răspunsul îl putem găsi în dorința de a face pragul la europarlamentare, dar adevărata miză sunt alegerile locale. La fel cum pentru PSD este important să existe un context care să legitimeze continuarea unui discurs naționalist pentru un candidat propriu, pentru UDMR este important să existe un nou liant care să lege comunitatea maghiară în jurul propriilor lideri.
A fost sau nu o înțelegere ocultă între PSD și UDMR, zădărnicită de un rezultat electoral dezastruos pentru partidul de guvernământ? A fost un plan pus la cale de strategii care visează un grup puternic eurosceptic în Parlamentul European? Va continua abordarea în forță a politicilor cu iz etnic din partea UDMR, în contextul în care parlamentarii maghiari anunță un vot favorabil moțiunii de cenzură inițiată de Opoziție? Sunt întrebări. Chiar dacă nu vor avea un răspuns limpede, nu pot să nu rămână atunci când te uiți la o înlănțuire cel puțin ciudată de evenimente.
Această teorie a conpirației nu prea are logică.
Ce treabă are naționalismul suveranist eurosceptic cu naționalismul bazat pe tensiunile româno-maghiare din România? Cele două nu sunt identice doar fiindcă sunt „naționaliste”.
Dincolo de premisa deja rizibilă a „euroscepticismului” PSD, o ipotetică apropiere a PSD de naționaliștii din celelate țări UE ar trebui să presupună o colaborare și cu Victor Orban și Ungaria. Niște tensiuni româno-maghiare sunt exact ceea ce nu le trebuie în acest context. Dacă PSD ar fi vrut să fie „eurosceptici” ei ar fi direcționat naționalismul împotriva neo-colonialismului țărilor occidentale, mai ales al Germaniei care are o influență din ce în ce mai mare în UE, fapt ce îngrijoreză celelalte state Est-Europene. Acest lucru este imposibil într-o țară în care „nemții” sunt idealizați și tratați ca niște supraoameni.
Oamenii nu o să se înghesuie să voteze PSD datorită a ceea ce s-a întâmplat pe Valea Uzului, nici n-o să devină peste noapte eurosceptici, electoratul român fiind isteric pro-european. Mulți chiar dau vina pe lașitatea și complicitatea PSD pentru cele întâmplate. Se remarcă din nou discursul schizofrenic anti-PSD din România: PSD sunt simultan niște trădători care vor „să dea Ardealul ungurilor” dar și niște naționaliști malefici care vor să strice „prietenia româno-maghiară”.
Într-un mod ironic aceste teorii conform cărora orice tensiune româno-maghiară ar fi regizată sunt un pic jignitoare chiar pentru maghiari și îi fac să pară ușor de manipulat. Maghiarii din România și chiar din Ungaria, săracii de ei, nu ar avea propriile idei, dorințe și inițiative, ci sunt niște simpli pioni manipulați de atotputernica Securitate din România.
Romania este condusa de mult de minoritatile deghizate in diverse partide ! O analiza mai atenta arata acest lucru ! Ungaria are lideri puternici care este drept sunt revizionisti dar au legaturi externe foarte bune cu Rusia, SUA, FRanta , Anglia , China si pe deasupra sunt demni si stiu ce vor ; in schimb in Romania liderii care s-au dorit sa fie puternici au fost inchisi! Romania a capitulat mai demult , sacalii economici au facut aici ce au dorit ! Noii stapani care de fapt sunt vechi se dovedesc ca sunt tari si nici TRUMP nu le face fata! Europa este condusa categoric de acestia ,ceea ce vedm este un spectacol in care comisarii pusi de ei fac jocul marelui stapan al banului! Anglia a opus un fel de rezistenta fiindca este altceva ! Guvernele crestine trebuie conduse de reprezentantii stapanilor care vor monopol total a resurselor si banilor publici! Politicienii sunt actori in acest proces care o duc si ei bine „daca fac ce trebuie ” cum zicea Basescu! Patritismul , nationalismul trebuie anihilat imediat , dupa cum si fac ! Ungaria da de mult sah Romaniei fiindca are o politica externa mult mai buna , sunt prieteni buni cu toti actorii importanti , la ei sacalii nu au facut ce au facut la noi ! La noi se poate si se va putea in continuare ; se schimba actorii politici si atat altceva nimic bun nu va fi ! Sa auzim de bine!
Mateo Geo…undeva trebuia semnul exclamării.
Adik, ăsta…(!)
Mă gândesc, din ce în ce mai impertinent…ăăă…persistent (scuze, da?), că stilul ăsta de lăudăroșenie, nu prea-ți este…în felul tău. Adik, nu ești e-ul tău, măi, dragă.
Ce ți-e și cu fierbințeala asta la călcâie, mă, nene, mă!
Mosule, Julia gândeste ca si mine, de-aia o plac!
Janos Kaka…i, zât, mă, de aici!
Bă, Janos Ma(n)kka(m)i-ai…mai mult respect pt Maestru, te rog!
Nici eu nu cred într-o astfel de variantă.
Sunt adeptul teoriei conform căreia, Statul Paralel a avut un rol decisiv!
Ai inteles exact pe dos! Aia cu softul au dat voturi UDMR pentru ca Iohannis sa scota PSD de la guvernare. Ai uitat de intrebarea „Cui foloseste?”
„Mulți văd, puțini….sunt educați”!
Rolul unui jurnalist (cel adevărat!) este să creioneze toate variantele posibile din cadrul/în urma unei acțiuni. De orice natură, amice!
Julia nu a greșit cu nimik, nici de această dată, amice!
Luate-aș la pertu!
Amice, esti idiot! Daca creionezi „toate variantele posibile din cadrul/în urma unei acțiuni”, atunci de ce iei in considerare doar o varianta? Din nefericire pentru creierul ala al tau educat de Pavlov, logica este un lux pe care nu ti-l poti permite! Teoria mea e sustinuta de MRU si Gelu Visan, doi bagaciosi care nu freaca duda ca mataluta. Lua-ti-as creierul la baros, sa aiba si el ceva denivelari!