Spania a câștigat Campionatul European de Fotbal, după ce a învins Anglia în Finală cu scorul de 2-1

Scriam în decembrie 1993: „Politicienii occidentali trebuie să-și dea seama că nu vor mai putea trata Rusia, cel puțin pe față, ca pe o putere de mîna a doua”

Alegerile parlamentare din Rusia din 12 decembrie 1993 au adus cu ele victoria naționalist- comunistului Vladimir Jirinovski. Partidul condus el – Partidul Democrat Liberal din Rusia- a obținut 23 la sută din voturile pentru Dumă, cu o largă distribuire în întreaga Rusiei:
S-a situat pe primul loc în 64 din 87 de regiuni ale țării.

Ne aflam la nici doi ani de la Prăbușirea URSS, care a fost în realitate, prăbușirea Rusiei.
Occidentul era deja convins că naționalismul rusesc e mort.
Gorbaciov se străduise să vorbească în numele unei Rusii care părea o colonie de pe vremuri a Marii Britanii.

Rusia era Rusia și nu România.
Nu venise vremea prăbușirii sale, așa cum s-a întîmplat cu multe alte imperii. Cine ar crede că Mongolia de azi a fost cîndva Imperiul lui Genghis Han? Sau că Lituania de azi, o țară cît un cartier al Beijingului, ținea în șah cnezatul Moscovei? Alegerilor din Rusia le-am dedicat două editoriale în Evenimentul zilei de la vremea respectivă. Unul intitulat Victoria imperialismului rusesc, marţi, 14 decembrie 1993, și un altul intitulat Ce înseamnă victoria lui Vladimir Jirinovski, miercuri, 15 decembrie 1993.

Ambele comentarii merită osteneala de a le reaminti și a mi le reaminti, deoarece dau seamă de luciditatea mea de la vremea respectivă. Nu știu dacă alți comentatori nu de la noi, ai noștri sînt analfabeți la capitolul Rusia, încredințați că despre dușman nu trebuie să știi nimic, dacă știi, ești de partea lui, ci de peste hotare, vor fi tresărit ca mine la victoria lui Jirinovski, eveniment istoric de seamă cum îi ziceam eu într-unul din editoriale:

„Rezultatul alegerilor parlamentare din Rusia pare a fi produs la Moscova, ca și în lumea întreagă, un șoc psihologic. Așa se explică faptul că puțini politicieni și analiști se aventurează la ora actuală în a-i evalua consecințele.”

O cauză a acestei stupori era dată de originalitățile candidatului și ale campaniei sale:

„Lumea nu-și revine din stupoare. Alegerile parlamentare din Rusia au fost cîștigate de un personaj pe care nimeni pînă acum, nici în Rusia, nici în exterior, nu l-a luat în serios. E vorba de Vladimir Jirinovski, autorul unor gesturi și declarații care, judecate la rece, fac să te îndoiești de deplinătatea facultăților sale mintale. E suficient să amintim, de exemplu, că la alegerile prezidențiale anterioare Vladimir Jirinovski a avut drept punct central al programului său electoral ieftinirea vodcăi. În campania pentru alegerile parlamentare din 1993, el a promis, cu mare zgomot, ieftinirea chiloților de damă! Nici în planul politicii externe declarațiile sale nu sînt mai puțin bizare. Astfel, el a susținut că dacă va cîștiga alegerile, va lua Alaska de la americani și va aduce Rusiei mari hălci din Polonia și Finlanda. Antioccidentalismul lui Vladimir Jirinovski e de notorietate. El susține pe toate drumurile că regimul Elțîn e vîndut americanilor și a trimis voluntari de partea Irakului în războiul din Golf. E greu de găsit un corespondent pentru Vladimir Jirinovski în realitatea românească. Așa cum a titrat ziarul nostru, e vorba de 50 de vadimi într-unul singur.”

Reacțiile politicienilor și analiștilor s-au concentrat pe formula: Surpriză. Eu însă credeam altceva. Și anume că nu e vorba de nici o surpriză.
Pentru că pe lîngă populismul seducător pentru o țară aflată în marginea prăpastiei din punctul de vedere al vieții cotidiane, Jirinovski a convins pe ruși prin naționalismul său:

„O altă explicație a victoriei lui Vladimir Jirinovski trimite la o altă realitate a Rusiei de azi. E ceea ce face din rezultatul alegerilor din Rusia unul dintre cele mai importante evenimente politice mondiale din ultimul timp. După aceste alegeri, mai mult ca sigur în strategia marilor puteri europene față de Rusia va trebui să survină o schimbare de proporții. Platforma electorală a lui Vladimir Jirinovski a avut și un element serios. E vorba de pledoaria sa pentru Rusia Mare, pentru imperialismul țarist. Nu știu dacă ambițiile expansioniste ale Partidului Liberal Democrat se vor îndeplini. Nu din acest punct de vedere Occidentul trebuie să se îngrijoreze. El trebuie să intre în stare de alarmă pentru valoarea de semnal a victoriei lui Vladimir Jirinovski. Dacă un discurs extremist-naționalist a avut cîștig de cauză în Rusia, înseamnă că la nivelul populației a rezistat cu brio orgoliul de mare putere mondială cultivat de-a lungul țarismului și comunismului. Occidentul a crezut că rușii se vor mulțumi cu rolul de putere de mîna a doua. Succesul lui Vladimir Jirinovski ne arată că ei se cred în continuare ca aparținînd unei super-puteri. ”

În aceste condiții- observam eu- principalul efect al acestei victorii ar trebui să fie conștientizat de îndată de Occident, pentru a purcede la cîteva mari schimbări în politica față de Moscova:

„Victoria lui Vladimir Jirinovski e un excepțional semnal privind starea de spirit a rușilor față de politica actuală a Moscovei în plan regional și mondial. Putînd fi considerat prima testare din istoria Rusiei a felului în care populația risipită de-a lungul și de-a latul unei țări de mărimea unui continent privește întîmplările de la Kremlin, scrutinul a dovedit, fără putință de tăgadă, că în probleme cum ar fi poziția față de fostele republici sovietice, față de locul și rolul Rusiei în lumea de azi, politica dusă de Gorbaciov și Elțîn e categoric respinsă. Liderul Partidului Liberal Democrat a obținut victoria electorală pledînd pentru protejarea intereselor rusești din fostele republici sovietice, pentru revenirea Moscovei la locul de putere care face jocurile în lume. Liderii reformiști de la Kremlin au dus pînă acum o politică prudentă față de fostele republici sovietice și o politică realistă față de principalele crize de pe planetă. Votul dat lui Vladimir Jirinovski dovedește limpede că rușii continuă să nutrească nostalgiile marelui Imperiu țarist și sovietic. Acest test nu poate fi trecut cu vederea de către nici un politician rus, inclusiv de către Boris Elțîn. E de așteptat, astfel, ca în strădania de a se menține la putere, liderii de la Kremlin, în frunte cu Boris Elțîn, să facă în perioada următoare mari concesii naționalismului rusesc. O schimbare în această direcție s-a făcut deja simțită, de altfel, în politica lui Boris Elțîn după înăbușirea rebeliunii din octombrie 1993. Mai mult ca sigur, în perioada următoare vor crește presiunile pentru refacerea Uniunii Sovietice sub noua titulatură de Comunitatea Statelor Independente, va spori urieșește tentația Kremlinului de a interveni militar în diferite zone ale fostului Imperiu. În republicile care au aparținut URSS-ului, rușii vor deveni mult mai agresivi față de guvernele naționaliste autohtone. Aceasta va obliga, în ultimă instanță, conducerile republicilor respective să facă concesii în ceea ce privește locul și rolul populației rusofone în viața social-politică și economică. În plan mondial, mai mult ca sigur, Rusia va încerca să pună capăt politicii de urmărire slugarnică, umilitoare a intereselor americane. Dacă pînă acum SUA au obținut sprijinul necondiționat al Moscovei în soluționarea unor crize, e de așteptat ca Moscova să-și afirme cu mai multă putere propriile poziții. Simțind schimbarea de macaz de la Kremlin, foștii aliați ai Moscovei, de la irakieni pînă la sîrbi, își vor întări rezistența față de soluțiile impuse de jandarmul mondial care e America. La rîndul lor, politicienii occidentali trebuie să-și dea seama că nu vor mai putea trata Rusia, cel puțin pe față, ca pe o putere de mîna a doua. Știind că o astfel de politică va adînci naționalismul rusesc, ei vor trebui să facă numeroase gesturi prin care să arate rușilor că în ochii lor Moscova rămîne o putere de care trebuie să se țină seama în orice moment.” 


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

2 comentarii pentru articolul „Scriam în decembrie 1993: „Politicienii occidentali trebuie să-și dea seama că nu vor mai putea trata Rusia, cel puțin pe față, ca pe o putere de mîna a doua””

  • „…După ce au stăpînit ambele emisfere, occi­dentalii sînt pe cale să devină batjocura lor: sub­tile umbre, relicve în sensul propriu al cuvîntului, sortiţi unei condiţii de paria, de sclavi vlăguiţi şi puhavi – soartă de care vor scăpa poate ruşii, aceşti ultimi albi. Căci ei mai au încă orgoliu, acest motor, ba nu, această cauză a istoriei. Cînd nu mai are acest orgoliu şi încetează a se mai socoti raţiunea sau scuza universului, o naţiune se exclude singură din devenire. Ea a înţeles – spre fericirea sau nefericirea ei, potrivit opticii fiecăruia: dacă pe ambiţios îl duce la exasperare, pe visătorul niţeluş depravat, în schimb, îl fas­cinează. ”
    Sfartecare de Emil Cioran.

  • D-le Cristoiu, va rog, cum să găsesc saitul sau aplicație sau ce este, ca sa vad filmele rusești (vreau chiar să plătesc dacă e cu abonament) despre care vorbiți. Sunt un urmăritor zilnic al dvs. și sunt întru totul de acord cu ceea ce susțineți.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *