Scriam în decembrie 1995. Semnificațiile alegerilor din Rusia

5. O necesitate: Cocoloșirea lui Elțîn de către Occident

Simpla răsfoire a presei occidentale e suficientă pentru a ne convinge că, după victoria naționalist-comuniștilor în Rusia, Vestul își pune toate speranțele în Boris Elțîn. Cîtă vreme Ursul de Treabă e la Kremlin – pare a fi raționamentul – ne putem consuma liniștiți porția de pîine cu unt de la micul dejun. Adăugată declarațiilor formulate de politicieni, această unanimă convingere a presei internaționale ne însuflețește în teza că Occidentul va face pe dracu’ în patru pentru ca Boris Elțîn să nu piardă prezidențialele, adevăratul moment de tranșare a bătăliei pentru putere în Rusia. Or, așa cum arătat mai la vale cu o zi, președintele rus se va vedea obligat, luînd în calcul semnalul scrutinului legislativ, să țină cont de nostalgia națională după măreața Rusie de sub țări și nu mai puțin măreața Uniune Sovietica de sub domnii                     prim-secretari. Drept urmare, el se va da peste cap să demonstreze rușilor, în scurtul răgaz de pînǎ la prezidențiale, că Rusia nu e o femeie de serviciu a Occidentului. Date fiind acuzațiile aduse pînă acum de către roșii-bruni, cum le zic jurnaliștii occidentali celor două partide victorioase, al lui Ziuganov și al lui Jirinovski, mai mult ca sigur țarul Boris va sări peste cal în efortul de a demonstra că Moscova are un cuvînt de spus în viața Europei și a lumii. Grație unui mecanism previzibil, el va ajunge pînǎ la reacții și poziții exagerate în punerea de-a curmezișul față de Occident, reacții și poziții la care nici măcar nu s-ar  fi gîndit înainte de victoria nostalgiei după URSS. A făcut el și pînă acum multe nazuri privind extinderea NATO spre Est, impunerea păcii în Bosnia, dominarea SUA în Orientul Apropiat! Să vezi însă ce-o să facă de-acum încolo ! Iar Occidentul, prăpădit la gîndul că Tătucul blajin ar putea fi înlocuit de mașinăria antioccidentală numită Ghenadi Ziuganov sau de drăcovenia antiamericană numită Jirinovski, nu va mai ști cum să-l gîdile.

Principalele victime ale acestei cocoloșiri vor fi, incontestabil, țările din Est. Din cîte se știe, acestea se dau de ceasul morții s-o zbughească spre Occident, să intre, cu cățel și cu purcel, în NATO. O stare de spirit care nu e deloc pe placul rușilor. În primul rînd, pentru că, după decenii de învățămînt politico-ideologic bolșevic despre primejdia imperialismului american, pe rusul de rînd îl apucă tremuriciul auzind de NATO. Iar cînd i se mai si spune că NATO ăsta intenționează să se extindă pînă la poalele Maicii Rusii, îl lovește damblaua ! În al doilea rînd, există un uriaș interes economic al Rusiei ca fostele țări comuniste să nu intre în NATO, să nu se înscrie în circuitul economic occidental. Încăpățînarea Moscovei împotriva extinderii NATO spre Est a fost explicată nu fără cinism, de Vladimir Șumeiko, omologul rus al lui Oliviu Gherman. Domnia sa a spus limpede, venit in vizită la București, că, în ultimă instanță, totul se reduce la chestiunea vînzǎrii de armament. Intrarea Estului în NATO înseamnă pentru Moscova pierderea nu numai a unei zone de influență politică, dar și a unei rentabile piețe de desfacere a MIG-urilor și Kalașnikoavelor. E limpede că ajungerea unei țări din Est în NATO presupune înainte de toate renunțarea la armamentul rusesc în favoarea celui occidental. Ce se întîmplă în plan militar e valabil și în planul, mai larg, al economiei. Integrarea fostului lagăr comunist în structurile occidentale înseamnă pentru Rusia pierderea unui imens spațiu economic. Nu trebuie să uităm că, dincolo de toate, comunismul a fost în Est o formulă diabolică de exploatare sălbatică din punct de vedere economic a unor țări europene de către URSS. Nu întîmplător, profitînd de slăbiciunile liberalului Hrușciov, țările din Europa Centrală și de Est au cerut Moscovei, în anii de după moartea lui Stalin, o slăbire a sufocantului laț economic. Iar declarația de independență a României din aprilie 1964 și-a avut principala cauză în revolta față de Planul Valev, plan care condamna România la rolul de provincie agricolă a URSS-ului. După alegerile din Rusia probabil că îndîrjirea lui Boris Elțîn împotriva extinderii NATO spre Est se va transforma în sforăit de cal nărăvaș. Își va mai putea permite Occidentul să nu-l mai ia în seamă acum, cînd în fața pericolului reprezentat de posibila venire la Kremlin a lui Ziuganov sau a unui Jirinovski e preferat răul mai mic denumit Boris Elțîn?

(Evenimentul zilei, 22 decembrie 1995)