Sfinte Părinte,
Vă scriu în acest moment grav pentru omenire, deoarece s-ar putea să fiți singura persoană rămasă care ar putea să evite căderea în ceea ce dumneavoastră ați numit „un abis ireparabil”, o escaladare a războiului neprovocat împotriva Iranului într-un potențial război nuclear mondial care ar pune capăt întregii vieți pe Pământ.
În ultima perioadă, lumea a intrat într-o fază mult mai gravă, în care dreptul internațional a fost declarat inexistent, așa-numita „ordine bazată pe norme” a fost declarată o farsă, iar principiul „cel puternic face dreptatea” ,“might makes right”, a devenit privilegiul celor puternici. Drept urmare, miliarde de oameni suferă deja de pe urma înrăutățirii dramatice a condițiilor de viață, iar nenumărați plătesc deja cu viața. Dar, și mai grav, dacă actualul curs al evenimentelor nu se schimbă, s-ar putea comite păcatul suprem: anihilarea speciei umane în numele unor deliruri satanice(1),(2).
Milioane de oameni de rând se întreabă, în marea lor disperare, ce se poate face pentru a schimba cursul istoriei, în condițiile în care multe guverne, în special cele occidentale, sunt în mod evident incapabile să-și îndeplinească datoria de a proteja populația pentru care sunt responsabile? Unde sunt instituțiile care pot aduce remediul în acest ceas târziu?
Ceva ce ar putea fi un pas pozitiv, poate chiar decisiv pentru a trezi conștiința lumii, ar fi – în spiritul Conciliului de la Florența și al unității Bisericii realizate de Nicolae de Cusa, care a adus delegațiile Bisericii Ortodoxe la Conciliile de la Florența și Ferrara – ca dumneavoastră, Sanctitatea Voastră, și Patriarhul Kirill al Moscovei, precum și Patriarhul Bartolomeu I al Constantinopolului, să faceți un pas curajos și să chemați toți liderii religioși ai lumii, precum și toți oamenii de bună credință, credincioși și necredincioși deopotrivă, să se implice în apărarea păcii.
La 25 octombrie anul trecut, în rugăciunea Angelus, v-ați referit la marele filosof și cardinal Nicolaus Cusanus și la noțiunea sa de Coincidentia Oppositorum, ca metodă necesară pentru a armoniza lucrurile în lumea de astăzi. Aceeași metodă de gândire a stat la baza minunatului său dialog „De Pace Fidei”, despre „Pacea între religii”, pe care l-a scris ca răspuns la căderea Constantinopolului, ridicând gândirea contemporanilor săi la cel mai înalt nivel posibil – inclusiv înțelegerea faptului că există un singur Dumnezeu și un singur adevăr, accesibil credincioșilor de toate confesiunile, în ciuda riturilor și practicilor lor distincte.
Într-o perioadă în care există pericolul unui război mondial și în care unii folosesc costumul religiei ca pretext pentru a propovădui un Armaghedon timpuriu, aceeași voce a rațiunii trebuie să se facă auzită și aceeași întrebare trebuie ridicată, așa cum în „De Pace Fidei” reprezentanții a 17 națiuni și religii L-au întrebat pe Dumnezeu cum se poate ca oamenii să se omoare între ei în numele Lui.
Să bată clopotele tuturor bisericilor, să răsune azanul tuturor moscheilor, să fie suflat șofarul tuturor sinagogilor în întreaga lume în acest moment de maximă urgență, pentru a salva omenirea de la tragedia finală.
Dacă, Bisericile din Occident și din Orient, ca prim pas, s-ar uni și ar milita activ și zilnic pentru pacea mondială, acest lucru ar putea influența majoritatea oamenilor să-și exprime angajamentul pentru pace și astfel ar provoca o schimbare în istoria mondială și ar împlini voința lui Dumnezeu, care cu siguranță nu a creat lumea și nu i-a dăruit omenirii rațiunea pentru ca aceasta să fie distrusă din lipsa ei.
Note:
Lasă un răspuns