Scrisoare din Diaspora. „Ne vom întoarce și noi nu vom mai putea fi manipulați”

Un cititor al cristoiublog ne-a trimis, din Diasporă, un mesaj emoționant. Este un tânăr care nu a plecat de bine și care vrea să vină acasă.

„Îmi pare rău că îmi este dat să văd așa ceva, că la vârsta mea, la 28 de ani, trebuie să asist la astfel de ticăloșii. Am avut norocul să nu fi copilărit într-o vreme în care există Facebook sau blog. Exista internet și calculator, dar părinții mei nu și le permiteau, pentru că trăiam la țară. Mă bucur enorm. Aveam timpul și ocazia să înțeleg pe ce lume trăiesc. Să merg la secerișul grâului, să culeg strugurii, să îmi doresc să devin ceva, să cuget și să îl cunosc pe Dumnezeu. Duminca să mă îmbrac frumos, și la 12 să fim toți la masă. Dar stau acum să mă gândesc, că și cei din partidele (USR/PNL) care totuși sunt împotriva bisericii, care astăzi stau între români și credință (și asta este clar pentru cine vrea să vadă, și nu are nevoie doar de ochii minții pentru asta), unii dintre ei, sunt de o vârstă apropiată cu a mea. Și dintre aceștia, unii au crescut în familie de credincioși. Chiar și dacă nu ar fi fost crescuți așa, este nevoie de puțină morală sau instinct de conservare, bun gust, bun simt, conștiință să înțeleagă ce reprezintă Biserica pentru români. Nu e nevoie să fi fost țăran în România, unde să fi luat legătură cu celestul și teluricul, să înțelegi că mulți români merg la moaște sau la biserica pentru că atât mai au, atât le-a mai rămas. Poate pare deplasat sau ciudat să crezi sau să vorbești în teoria conspirației, dar până la urmă ajungi și acolo, chiar dacă nu vrei. În cazul ăsta, nu pot decât să tind să cred că poate România este supusă unui fenomen/atac prin care se urmărește destructurarea realității/identității etnice românești pe toate planurile. De ce să nu cred? Acolo ajungem, vrem, nu vrem, nu-i așa? Cum naiba avem voie la vot, dar la biserică și la moaște nu?

Ce motiv aș mai avea să mă întorc acasă? Fiind la munte, am ocazia să reflectez, să citesc presa de acasă, să mă interesez, și fiind la distanță de politică și nevralgia din țară, mă declar spectator. Urât, nu?

Oare este poporul din care fac parte slugarnic, letargic, cu complexul fatalității, nu știu…dar nu vreau să devin măgar cu comentariul meu.

Cert este că, cel puțin până acum, nu numai pentru biserica și identitate, alegerile excepționale, votarea bugetului prin asumarea răspunderii, și multe altele, românii mei trebuiau să fie în stradă cu milioanele. Unde sunt?

Așteptați să va împingă cineva sau credeți că nu se schimbă nimic dacă ieșiți? Bine, atunci nu mai așteptați să votăm și noi, cei din diaspora.

Da, maestre Cristoiu, aveți dreptate, dacă în 22 decembrie ´89 ar fi început să ningă, să ar fi fost mai frig, poate nu mai era nimeni în stradă.

Toți cei care suntem în diaspora vrem înapoi acasă, și va veni momentul întoarcerii, toți cu care vorbesc spun același lucru, că nimeni nu stă aici de plăcere. Dar tinerii politicieni de acasă să nu uite și să caste urechile bine: NOI NU VOM MAI PUTEA FI MANIPULAȚI!

Îmi cer scuze dacă am fost cinic, citesc presa de acasă, mă uit cu atenție, dar de multe ori mă culc isteric.
Îmi aduc aminte de Caragiale, în timpul șederii sale Berlin….încă îl citesc…și deabia aștept să mă întorc acasă”.

Gioroceanu Daniel-Laurențiu