Se caută un șef de editură pentru Belarus

Știți ce este cel mai groaznic pentru un regim dictatorial? Să se sfârșească natural și nimeni să nu plătească. Franco a înțeles istoria și a fost cred că printre puținii politicieni lucizi. A muri ca dictator în patul tău este cea mai mare nedreptate a istoriei. Nu este sentiment de răzbunare, ci vorbim de adevăr și dreptate. Cine a plătit pentru uciderea elitelor românești în anii grei de început ai comunismului? Nimeni, ba din contră, ca o palmă dată de soartă sau destin, Ceaușescu a fost înlăturat exact de cei care aduseseră stalinismul în țară și acum deveniseră dizidenți. Ei sperau că România va continua pe drumul trasat, dar de data asta cu ei din nou la conducere. Formula de preluare a fost și una cinică, că românul e plin de ură când vrea.

Omul rușilor, Iliescu s-a impus la conducere pe cadavrele celor uciși în revoluție. Apoi mineriada a fost un fel de avertisment, cei veniți la putere au și spatele asigurat și nu vor sub nici o formă să se îndrepte spre occident. În anii 90’ toate lăturile bolșevice printre care și unii care au luptat în Spania au devenit democrați. Copiii unor asemenea personaje triste, având banii furați de la stat ai părinților, au făcut și înainte dar și după 1989 studii în străinătate și brusc au început să condamne comunismul. Și astăzi nepoți ai lor care au vârste de 30-40 de ani îi vezi putrezi de bogați și numiți în funcții cheie. Trec anii și nimeni nu plătește pentru ce s-a întâmplat. Ce popor docil suntem și iertător. Păi credeți, de exemplu, că populația Israelului ierta așa ușor dacă treceau prin perioada fenomenului Pitești, Gherla, Aiud, Malmaison sau Periprava? Ăia și dacă aveau 90 de ani îi judecau și îi condamnau în funcție de fapte. De unde este această idee că dacă împlinești o anumită vârsta ești iertat și declarat bunic înțelept?

Un raport al CIA arată imaginea cumplită de la Malmaison, avem și un text care a fost publicat cu mult timp în urmă în Adevărul: „Securitatea are câteva aşa numite laboratoare în Bucureşti unde prizonierii sunt supuşi la şapte etape de tortură: a) bătaia la tălpile goale; b) supunerea victimei la aşa numita cursă „Manej”: deţinutul este pus să alerge în pielea goală în camera de interogare între 24 de ore şi 60 de ore fără oprire; c) bătaia cu o bară de fier la tălpi în timp ce victima este încălţată; d) „crăparea” victimei: mâinile deţinutului îi sunt legate de genunchi şi este suspendat de tavanul celulei, iar din când în când este lăsat să cadă pe podea cu o brutalitate teribilă; e) bătaia la piept: victima este silită să se aşeze pe podea şi apoi o masă de lemn este aşezată pe pieptul ei. Apoi doi sau trei agenţi lovesc continuu masa cu bastoanele, ore în şir; f) înfigerea acelor sub unghiile prizonierului; g) bătaia la testicule: sunt puse într-un săculeţ strâmt, legat de o tablă specială şi lovite ritmic cu un bici (telescop) de metal pliabil”.

Dictatorii sunt uciși când nu mai convin statelor stăpâne sau când acestea cad la învoială cu cei din cealaltă tabără. Uitați-vă la Gaddafi care era prietenul francezilor și se plimba nestingherit unde dorea prin Paris. Într-o seară s-au strâns băieții și au spus:

– Nu am nevoie sa îmi dea el contracte, gata luăm noi totul, jos cu dictatorul care asuprea populația libiană și viola femei!

Dar până atunci nu era nenorocit? Ani de zile când Ceaușescu a fost un dictator odios, ca să nu mai spun de perioada pană în 1965 când am trecut prin iad? De ce nu s-au unit țările lumii și să elibereze estul Europei de teroare și să tăvălească Rusia de la un capăt la altul? Această dublă măsură este frustrantă și odioasă în același timp. Acești dictatori cu față umană sau care s-au pus din timp bine, știind mersul istoriei cu marile puteri, mor de regulă în patul lor. Istoria este plina de aceste cazuri.

Istoria, fiind mofturoasă, i s-a pus pata acum pe Belarus. Adică cum ar spune țăranul roman, i-a sunat ceasul. Dacă aș da un titlu în ziare ar fi cam așa „Se caută un șef de editură pentru Belarus“. Actualul președinte al Belarusului va face parte din categoria celor care vor trăi liniștiți până la adânci bătrâneți și își va plimba nepoții prin parcul Gorki. Ba mai mult, se poate să apară și la o emisiune la tv în care prezentator va fi un Mândruță al Belarusului.

În orice stat aflat într-o dictatură, ca să nu mai spun în democrație unde există libera circulație, serviciile își trimit oamenii. E clar că la noi existau agenți CIA în țară înainte de 1989. Ca să nu mai spun din partea rușilor sau a vecinilor care fiind mai mici aveau și ei la rândul lor stăpâni unde raportau. De regulă, în funcție de alianțe, ei colaborează. Putea să fie un turist austriac și se ducea pe litoral în 1984, dar reușea să facă câteva fotografii soției care era poziționată cu spatele la obiective importante. Când ajungea în țară el le dădea superiorilor, care superiori le dădeau unui agent CIA care nu putea direct să ajungă pe plaja Venus.

Fiind sub influența directă a Rusiei, România nu a putut face saltul normal spre democrația autentică. Doamne, vă imaginați să fi fost Regele Mihai readus în țară și Rațiu să fie prim-ministru? Și atunci și-au impus omul lor crezând că aceste țări care ies din blocul comunist pot trece la o altă etapă. Un fel de provincii autonome cum existau prin Imperiul Otoman. Sigur cu democrație, cu mimarea respectării unor reguli, dar depinzând în continuare de stăpân. Planul inițial a fost clar de mimare a pluripartitismului și avem exemplul unor securiști și oameni de partid care au plecat cu misiune în PNTCD și PNL. Misiunea de compromitere și distrugere. Cu toate acestea România a trecut la următoare fază apropiindu-se de occident. Oare planul acesta se va plia și pe modelul Belarusului? Adică să asistăm 10 ani acolo la o conducere a capitalismului de cumetrie în frunte cu un alt șef de editură, dar apoi țara respectivă să urmeze un drum European? E prea aproape de marele urs și cred că totuși acesta are la graniță nevoie de un scut.

M-am întrebat de ce Rusia nu inițiază o altfel de uniune cu parlament și monedă unică? Putin este după opinia mea un erou, reușind să nu compromită o asemenea țară. Ar fi o alternativă serioasă la imperiul UE care devine și el omul bolnav și bătrân al lumii. Istoria este ciudată! Țări precum Polonia, Ungaria, Serbia vor părăsi imediat barca care stă să se scufunde. Și mare ar fi mirarea ca și țări din Apus să facă la fel. Până atunci să vedem ce soartă îi pregătește istoria Belarusului, mai ales că neavând deocamdată la cine să țipe cei fără locuri de muncă, dar plini de democrație din Piața Victoriei, se duc în fața ambasadei Belarusului la București. Ce frumos este când respiri aerul democrației și resimți nedreptatea ca un pumnal înfipt în suflet după ce sună telefonul șefului.

Clarificare comentarii


Clarificare

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe blog, precum și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

Un comentariu pentru articolul „Se caută un șef de editură pentru Belarus”