Marcel Ciolacu: Săptămâna viitoare stabilim la care dintre cele două date, 15 sau 29 septembrie, se va desfăşura primul tur al alegerilor prezidențiale

Se mai mîndrește Facultatea de Drept cu studentul strălucit Mihai Antonescu?

Cum să se întîmple așa ceva în România tranzacționistă?! La BAR, îi arăt lui Răzvan Theodorescu, aflat de cealaltă parte a rîndului de mese, o pagină din broșura România în Europa de Mîine. Pe 19 martie 1942, cînd totul părea a juca în favoarea noastră și a nemților (Armatele Axei se rostogoleau spre Stalingrad și spre Caucaz, încredințate că vor ajunge la hotarul de Răsărit al Rusiei doar cîntînd), prof. Mihai Antonescu, vicepreședintele Consiliului de Miniștri, practic premierul României, deoarece Mareșalul avea treabă pe Front, organizează la Facultatea de Drept (pe broșură scrie greșit de Litere) din București o Adunare a Clerului și Învățămîntului. Șeful Propagandei și ideologul regimului ține și o cuvîntare, România în Europa de mîine, prima intervenție publică polemică în relația cu Budapesta.

Dacă m-aș ocupa de regimul antonescian, aș considera-o un eveniment:
Prin ea România încalcă Armistițiul impus de nemți în războiul cuvintelor cu Budapesta.

Nu pentru Cuvîntare merg eu la locul lui Răzvan Theodorescu ținînd broșura ca pe o carte sfîntă. La conclav au avut discursuri reprezentanți de seamă ai Clerului și ai Învățămîntului:
De la Patriarhul Nicodim pînă la Horia Hulubei.
Printre cuvîntători se numără și I. N. Fințescu, decanul Facultății de Drept din București, viitor ministru al Economiei Naționale, viitor acuzat în Procesul zis și al Trădării Naționale.

La un moment dat, în plin avînt retoric, domnul decan zice:

„V-ați reunit, domnilor, în aula Facultății de Drept și aceasta din vrerea oamenilor, dar și din vrerea lui Dumnezeu.
Din vrerea oamenilor, spiritualitatea nației se întrunește în locașul Universității și aici văd voința Domnului Președinte al Consiliului.
A voit Domnia-sa să vă întrunească la Universitate și nu aiurea, pentru că nimeni nu aparține cu toată ființa mai mult de Universitate ca Domnul Mihai Antonescu (Vii aplauze).

Pe băncile facultății de Drept v-am cunoscut Domnule Prim Ministru;
Strălucit student al acestei facultăți ați fost; În biblioteca acestei Facultăți zi de zi, oră de oră, din slova cărților vechi, cu ochii ațintiți la trecutul Neamului, dar și la viitorul lui, v-ați plămădit sufletul;
Aparțineți Universității, dar sînteți al nostru, al Facultății de Drept.
De aceea, ori de cîte ori veniți în mijlocul nostru, profesorii și elevii vă salută cu afecțiune și cu prețuirea pe care cu prisosință o meritați.”

De ce-i arăt lui Răzvan Theodorescu aceste pagini?
Peste doi ani și ceva, la 23 august 1944, domnul premier va fi răsturnat și arestat. Sînt tare curios dacă la Facultatea de Drept din București s-ar mai fi mîndrit cineva cu fostul student strălucit Mihai Antonescu.

Răzvan Teodorescu se amuză.
E autorul tezei România tranzacționistă.
Cum să se întîmple așa ceva în România tranzacționistă?!

*

Sadoveanu e mîndru că l-a văzut pe Stalin de la distanță. Făcînd ordine în fișe, dau peste un articol semnat de Mihail Sadoveanu în Scînteia, din 24 decembrie 1945, sub titlul La o aniversare despre Stalin cînd se serba aniversarea zilei de naștere a Marelui Învățător. Victor Eftimiu și Al. Rosetti se putuseră mîndri în scris că l-au văzut pe Stalin față-n față. Patriarhul Nicodim își exprima tristețea că nu l-a putut vedea în noiembrie 1946, cu prilejul vizitei în Uniunea Sovietică, deoarece Stalin era plecat în vacanță în Crimeea. Nici scriitorii și jurnaliștii din Delegația care a vizitat URSS cu prilejul Zilei de 7 noiembrie 1946 n-au avut șansa istorică de a-l întîlni, nici măcar de a-l vedea din depărtare la Parada de 7 noiembrie:

Stalin n-a participat. Sadoveanu l-a văzut de la distanță, în 1945, la Parada istorică din Piața Roșie, cu prilejul Victoriei asupra Germaniei și, potrivit propriilor mărturii, la un ospăț. Față de alți muritori români, Sadoveanu se poate considera un privilegiat: Îl văzuse! Chiar dacă de la distanță!


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

5 comentarii pentru articolul „Se mai mîndrește Facultatea de Drept cu studentul strălucit Mihai Antonescu?”

  • Sub 100 de ani nu se poate scrie istorie
    De la fatidicii ani 42 -46 încă nu s-au scurs destui ani încit sa judecam cu minte limpede
    Țara asta chiar a avut personaje memorabile
    Despre Razvan Teodorescu nu am decit civinte de ocară pentru ceea ce a făcut Iunie 1990
    A jucat un rol determinat in nebunia instalata in București și nu a răspuns niciodată pentru asta mai mult in 2000 devine membru titular al Academiei Romane
    Sunt curios dacă in cartea Dvs pomeniți ceva despre rolul nefast al acestui personaj in acele evenimente ca director al TVR

    • domnule Tatulescu, cine nu stie sa citeasca,
      …chiar si in ceata de ar face o!,
      Istoria Viitorului,
      mai inainte ca Prezentul sa se manifesta,
      nu va deslusi nici Istoria Trecutului, si n-o va face nici daca va avea la dispozitie tot timpul din Univers.
      _______________________________
      de fapt e fix pe dos. daca nu stie s-o citeasca, chiar si in ceata de ar fi!, cu o suta de ani inainte,…ba chiar cu 10.000 de ani inainte, n-o va citi sub niciun chip, chiar si 10.00 de ani ar avea la dispozitie dupa ce Prezentul s-a manfestat.

      • Viitorul e Izvorul din care se naste Prezentul, in
        Viitor fiind depozitate toate dorintele oamenilor si nimic altceva, intre Viitor si Prezent manifestandu se Pacea. aia care e si Vie.

        daca n ai deslusit dorintele oamenilor vremurilor pe care le ai trait, cum le ai putea deslusi traind …alte vremuri?!
        oameni…Prezentului poarta ei insisi potentialul dorintelor, care sint depozitate in Viitor pina le vine sorocul sa se nasca in Realitate, definind o.

        • la ce e buna Istoria Trecutului, la altceva decit la a deslusi dorinte care s-au implinit si care insamanteaza ogorul, insa mai cu seama dorinte care nu s au nascut, insa erau cit paci?!

          • Istoria e un Intreg, care are doua aripi, una e Istoria Trecutului, iar alta Istoia Viitorului, Prezentul e doar o dare la Pace a dorintelor implinite si a celor inca neimplinite, adica acelor doua Istorii
            important e ce ‘papa’ Istoria, ce ce …rezulta e doar un efect

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *