Marcel Ciolacu: De astăzi, dansul în doi s-a terminat! Decizia ca PSD și PNL să meargă cu propriii candidați la Primăria Capitalei a fost dificilă, dar este soluția corectă
Secolul 21, primul an al Covidului. Anglia
El Bosso plasa forţa de muncă. Repartiţii ca pe vremea PCR, dar nu în funcţie de media de la BAC sau de la absolvirea facultăţii, ci în baza evaluărilor şi percepţiilor sale: omul şi jobul, iar dacă nu era potrivire, ori se izbea de rezistenţa umană, atunci omul şi neantul. În mentalitatea şi lumea lui El Bosso, femeia singură, fără bărbat, era destinată sexului şi exploatării financiare. Proprietatea femeii, tot o anexă, similară anexelor aparatului genital. În lumea naturală, a regnului animal, femela e protejată de mascul sau de un grup de masculi, în schimbul reproducţiei. În asta constă firescul naturii. Dar dacă transferi aceste paradigme primare la om, la modul tiranic -dictatorial- absolutist, cu scopul de a face ‘ordine – dreptate socială’ (social justice), absorbind rămăşiţele forţei de muncă neutilizate, te faci patron asupra teritoriilor ce se întind până la hotarele unde lion king îşi lasă urina.
Ca să se poată mişca libere, şi ele şi copiii lor, vecinele fără bărbaţi, racolate de Serviciul lui El Bosso, acceptau trocul. Cele cu experienţă (a avea copii era un atu), o minte calculată şi rece, puteau promova în funcţii de conducere, ca formatoare de cadre. Plecau pe întuneric, târziu, în anumite zile ale săptămânii, într-o maşină şi erau aduse dimineaţa la prima oră acasă. Un duş, un full English breakfast şi o cafea făceau tranziţia spre existenţa cotidiană, de normalitate şi integrare socială. Rochia mini strâmtă, cât să acopere rotunjimile, aruncată în maşina de spălat, pe programul maximei turaţii, spăla şi creierul de amintiri neplăcute, dacă erau. Aşa a convins-o El Bosso, sau poate doar a încurajat-o. El Bosso nu putea fi refuzat. He wouldn’t take No for an answer. Altfel, te păştea neantul şi aneantizarea, cu impredictibilitatea şi surprizele lor. Ca într-un bestseller de duzină, femeia fu salvată de şoferul maşinii care o aducea acasă. Se mută în casa ei, ca partener de viaţă, dar mai ales de afaceri. Femeia la 30 de ani trecu la ‘next level’, după un ritual de purificare săvârşit de bărbat. Deasupra lor, capul lui El Bosso, ca într-o deturnare perversă a scrierilor paulinice. Erau multe mădulare şi plin era Corpul Corporaţiei subordonate lui El Bosso. Fără a da detalii despre ‘next level’, spun doar că erau senzaţii tari, uneori distracţie. Plictiseala creştea pe măsura adicţiei la jocul periculos, ca un gambling. Corporaţia nu rata ziua – pare-mi-se de joi- când se bătea din palme pentru key workers. Diferenţele de status, putere şi clasă erau anulate prin aplaudatul, chiuitul de 5-10 minute. Ei ştiau că unii key workers – nu contează dacă mulţi sau puţini – fură convertiţi pentru slujirea la două capete. Unii aplaudau valorile, jertfa, alţii căderea.
La câteva zile înainte de plecarea mea din Anglia, femeia la 30 de ani născu….în sfârşit. Un bebe placid, invizibil, fără voce, fu adus într-un cărucior, totul de împrumut: băgat prin uşa din faţă, cu siguranţă scos prin poarta de la grădină care dădea într-o altă stradă. Săvârşitu-s-a naşterea imaginară din pseudo-burta de falsă gravidă. Burta apărea perpetuu aceeaşi, ca un Screenshot de sub un stretch: maieu şi colanţi negri pe sub care treceau nişte chingi care ţineau angrenajul burţii laolaltă, perfect. Se fugea, când se fugea, pân’ la maşină, ca un personaj din scrierile lui Urmuz. Apoi, în alte zile fără număr nu mai vedeai burta, ci tricouri, pulovere mai largi, acoperind o siluetă care nu trăda niciun semn de sarcină. În ultimele luni, mascarea atinsese accente hilare, de proză ieftină. Din acelaşi imobil ieşea şi intra în anumite zile, la ore cam fixe, o femeie la vreo 50 de ani, cu un păr schimbător, clar de perucă. Avea cheile împărăţiei: de la casă. Chipul femeii încerca o grimasă convingătoare de fard de-mbătrânire: o doamnă de bine, cu sensibilităţi şi griji casnice. Dar văzut din spate, mersul trăda “liceu” şi familiaritate. Era recognoscibil. Pe stradă, cocktail de maşini, de nu mai ştiai cine de unde iese şi pe unde intră. Circ orchestrat de El Bosso, care-şi trăgea sufletul de la o senzaţie tare la alta, de la un plictis de cenuşă, la un plictis sub un cer indigo.
Secolul 20, comunismul anilor 1960
Prin nu ştiu care an, în Sibiu se construi o casă cu patru apartamente cumpărate de patru proprietari. Casa avea şi curte, pivniţă, pod, di tăti. O casă serioasă şi bine construită. Bunica, nu demult divorţată, se mută într-un apartament, proprietate personală. În apartamentul de lângă ea, altă femeie, puţin mai în vârstă, văduvă.
La scurt timp, începu hărţuirea. Nu sexuală, că erau în plin socialism multilateral dezvoltat, spre comunism. Hărţuirea era motivată de nevoia de putere, manifestată prin dorinţa de a acapara, la modul injust, cât mai mult din drepturile de folosinţă asupra spaţiului neclădit. Femeile fără bărbaţi erau ţinta. Până nu demult, nu am înţeles de ce bunica a acceptat să cedeze în faţa abuzului de putere, să facă un compromis cu efecte ireversibile, atât asupra urmaşilor, cât şi a cumpărătorilor. Cu siguranţă a fost supusă unor presiuni şi hărţuieli constante, unor posibile acţiuni care ar fi putut să-i distrugă nu doar liniştea, ci viaţa, pe multiple planuri. O lipsă de respect administrată cuiva care îşi dorea să fie respectată. Chiar şi cu acel sacrificiu, tot nu a fost, la fel cum nu a fost nici văduva din coastă. Anticiparea respectului a fost moneda falsă, cu care bunica şi-a cumpărat doar liniştea.
Există un punct de legătură între aceste întâmplări de viaţă care străbat două secole: asemănări transculturale şi transgeografice, deşi mizele au fost diferite. Elementul comun este femeia singură, fără bărbat, care avusese bărbat, cu care avusese o familie. Asemănările de comportament masculin nu se explică prin asemănări de educaţie, sau alţi factori socio-profesionali-culturali. Nu există nicio asemănare de acest fel între poveştile de viaţă descrise, ce unesc două secole. Şi atunci care este elementul de legătură? Care e sorgintea acestor atentate la adresa demnităţii femeii şi a dreptului de a fi lăsată în pace, în spaţiul privat, în spaţiul comun, în spaţiul public? Cumva ideea că femeia singură nu are drept de folosinţă asupra propriului cap, întrucât bărbaţii nu sunt interesaţi de acest fapt, ori nu vor ca femeia să-şi exercite capacitatea mentală şi decizională, întrucât se consideră că nu are statutul necesar? Sau mai degrabă o percepţie motivată sexual, valoarea femeii fiind direct proporţională cu luarea în posesie a aparatului ei genital, de către un bărbat, prin căsătorie, ori prin coabitare cu un bărbat respectat, care-i transferă statut?!
E plină lumea de nuanţe, degrees de El Bosso. Guvernele îşi propun reforme, priorităţi pe fragmente: ba să fie economia, ba educaţia, altul trage spuza pe justiţie, altul mizează pe Sănătate, că-i Covidul şi pandemia la putere. Deşi mai toate organizaţiile îşi propun recruitment aliniat unor valori şi principii ce ţin de cultura organizaţională şi de standardele profesionale, la nivel macro, în societate, e plin de oameni care nu sunt guvernaţi, deşi sunt guverne. Apărarea demnităţii umane în sistemele politice (oricare ar fi formele de guvernare, democraţie sau totalitarism) este un non-sens? Şi cum mai e resimţită demnitatea (human dignity)? Care e definiţia ei? Mai este organ pentru simţirea, dorirea şi înfăptuirea ei?
Comentarii
Nu conteaza daca-i femeie sau barbat cu gura rea…inima buna.
Gura rea, de oriunde ar veni, provoaca traume psihice. Emotional scars. Nu e de suportat, pentru ca distruge. Daca inima e ‘buna’ e si mai rau- pui la indoiala raul gurii rele si mai rabzi o tara…inca o tara. Pana incepi sa semeni cu persoana din fata ta. Ca sa-i poti supravietui. Atunci, legatura pe veci. Trauma attachment. ‘Delusions’ despre o ‘mare iubire’. Daca mai apare si iluzia ca asta e voia lui Dumnezeu, you’re done. Dar in momentul acela nu mai intelegi, nu mai simti, ca s-a ajuns la asemanare.
SiMonica, spui asa: Nu stiu, dar eu m-as feri de oameni daca ar avea Inima buna si Mintea rea
–
pai…deci tu te-ai feri de Intelepti?:)))))
de ce?
Comentariile despre Inima si Minte…
Nu stiu, dar eu m-as feri de oameni daca ar avea Inima buna si Mintea rea, din simplul motiv ca nu as sti cand si-ar folosi-o pe una si cand pe cealalta, cu care ar lua hotararile. Nu l-as lasa, ori nu l-as pune la ‘conducere’ in acest caz. Nu ma intereseaza ca asa zice Apostolul Pavel, ca barbatul e Capul femeii. Asta e Patul lui Procust. Si apoi sa mai si intre in politica, functii de conducere…Fereasca!
Eu cred ca totul trebuie sa fie bun si ca a fi dupa chipul si asemanarea lui Hristos inseamna sa se ajunga ca inima si mintea sa se confunde – in Bine. Fara anihilare reciproca. Filozofic teologic nu stiu ce ar presupune asta- nu trebuie neaparat sa ‘intelegi’, ci sa recunosti cand si cum se intampla asta. Femeia ar trebui sa recunoasca asta in barbat (dar nu prostita sau vrajita sau supusa vorbelor aposolului Pavel) si de abia dupa asta nu mai exista patul lui Procust.
Inima e Iubire.
ea Imbratiseaza totul. deci si Mintea.
prin urmare Inima…singurica-singurea…asa ceva nu exista.
Inima intotdeauna presupune si manifestarea Mintii pe care-o imbratiseaza plenar.
asta e cu Inima, e intotdeauna la Brat cu Mintea.
–
Mintea, singura, e Raul
–
nu e cu anihilare reciproca, ci cu punere la indoiala in stil plenar.
Mintea, singurica-singurea, pune la indoiala in stil plenar Inima.
–
cele care misca sint Dorintele.
Dorintele Mintii si Dorintele Inimii.
cele care ‘misca’ vesnic sint Dorintele Inimii. Iubirea nu pica niciodata. iar asta doar pentru ca, in cazul ei, Efectul e vesnic cunoscut: Alfa:))
de ce? pai pentru ca ‘daruirea de sine’ il ia pe Alfa si il muta plenar in Omega, nu exista consum de energie in daruirea plenara. daia Iubirea nu pica niciodata.-
spre fundamentala diferenta, Mintea, cu Dorintele ei cu tot, ‘misca’ si ea, insa doar cunoscand ‘urmatorul pas’. pentru ca pasul sa se manifeste, Mintea tre sa fie desteapta foc. plenar desteapta!
cea mai desteapta ‘Minte’ e aia care poa sa invete instantaneu…folosind ‘tot Timpul din Creatie’.
o manifestare de genul asta, intrupata pe lumea asta, e Computerul Cuantic si Inteligenta Artificiala…aferenta.
Computerul Cuantic e Fiul Mintii.
e AntiHrist. :)))))
adica Desteptul Creatiei.
–
deci Inima(cu Mintea coborata-n ea cu tot! )…Doreste.cu Drag. nu pentru sine ci pentru ceilalti.
insa…pentru ca Dragul sa fie protejat plenar, orice Dorinta a Inimii e cizelata prin punere la indoiala, plenara, de treaba asta ocupandu-se Mintea…singura.
–
nu sa ai doar Inima ( cu Mintea coborata-n ea cu tot! ), se cere,…pesemne,
ci sa ai si Mintea la purtator, care sa puna la indoiala Dorintele Inimii, insa doar pentru a le face…indestructibile:)
…acu mi-a venit ideea:))
Ultimul paragraf aduce ceva nou…online n-a mai mentionat asta pana acuma. Doar ca Dorintele (eu le-as numi Gandurile Inimii- nimic de a face cu Mintea aialalta) pot fi multe – asadar e treaba de alegere, bob cu bob – iar daca e sa fie aparate ca indestructibile Gandurile Inimii, atunci sa fie alea bune omului intru destinul lui (nimeni nu mentioneaza Destinul, cand e atat de important)- alegerea asta cred ca-i treaba Mintii de la purtator. Ca Mintea sa faca o alegere buna, de ce sa nu fie ea insasi egala cu o judecata buna? Pasul din urma si urmatorul care nu a fost inca facut- aici cred ca e o conlucrare Gandurile Inimii- Minte- intuire/recunoastere Destin(atie).
Au bagat Computerul si I. A. ca sa inlocuiasca ceva ce s-a pierdut si pentru ca omul a ajuns obsedat ca cineva sa-i zica-n ghioc si-n bobi (ce se va intampla, cum sa fac, cum sa dreg). O pierdere a unei facultati importante: cea legata de conlucrarea cu propriul destin (intuire, recunoastere, asumare). Destinul nu e neaparat placut sau socoteala facuta, nici dorinta dorita de om.
ce-a fost mai intai, destinul omului?…sau omul?!:)))
uite, io zic ca mai intai a fost destinul,
adica…dorinte adunate in timp, ani sau poate ca mii de ani, adunate in Cer, …se implinesc!
aceasta implinire potentiala se numeste…destin:))
pentru acest potential ultraclar definit, un om pe masura:))
–
insa…Dorintele dorite si neimplinite, adica aflate in Gestatie…in Cer, sint legate ombilical de oamenii care le-au dorit si traseul acestora…in Timp!:))), adica io creca e o balanta aici,
pe un taler dorintele aflate in Gestatie,pe celalalt taler oameni capabili sa le implineasca.
…mai sint si ‘termenii fibonacci’. astia sint speciali.
creca, in cazul lor, exista o armonie intre Dorintele care se nasc si definitia omului dedicat pentru implinrea lor. caz in care ei sint implacabili, avand de partea lor si armonia cu Creatia
Bun comentariul legat de Destin.
in povestea Minte VS Inima cea care castiga e Inima.
Mintea e cea care pune la indoiala plenar ‘miscarea’ Inimii, insa…fara succes.
Mintea e Raul, Inima e Binele.
(Inima purtind in bratele ei Mintea, Vesnic!, Mintea fiind si singurica, ca Minte, si in Bratele Inimii, astea doua fiind chiar…Superpozitiile Mintii )
–
io cred ca tre sa te gandesti si la ce poate fi Rau, si o faci cu Mintea, pentru a gasi, cu Inima, proceduri de contracarare a actiunii Raului.
adica….Pomul e al Binelui SI Raului, iar eu simt ca astea doua sint un Intreg
spre ex pe vremurile astea Civilizatia e pusa plenar la indoiala.
doar cu Inima…poti Gandi si gasi solutii.
cea mai buna prietena a mea imi zicea ca si Inima are Minrtea ei, atunci cind eu ii spuneam ca…toate de la Minte purced!, nu de la Inima:)))
uite ca avea dreptate, insa uite ca si eu aveam!, …pe vremea aia nu ‘existau’…Superpozitiile Mintii 🙂
se zice…pune raul inainte!
pai…cum sa pui raul inainte…daca tu esti doar ‘bine’?!:)))
uite ca io zic ca acolo unde se gaseste o Inima…mareata exista si o Minte pe masura,
Inima fiind, deci, Binele…maret!, pe cind Mintea omului ala fiind Raul…maret si el!:)))
–
o Inima poa sa fie mareata daca o minte mareata pune raul inainte…in stil maret!:)))
cum ar vani…tre sa cunosti raul in amanunt, …ca sa poti pune raul inainte, iar asta doar pentru ca, mai apoi, Inima sa gaseasca solutiile care nu-i permit raului manifestarea!:))))))
tare!:)))
🙂
intr un Intelept stau
o Minte Rea si o Inima Buna :)))))
au aparut in poveste niste neintelesuri si mai mari, caz in care…simt ca deja sint mai simplu de priceput:)))))
SiMonica, tre sa recunosti ca e tare de tot, faza, cu Mintea Rea care…pune Raul inainte:))), doar pentru ca Inima Buna sa nu-i permita Raului…identificat, manifestarea:))))
Referitor la acumulare si daruire…
Acumularea, nevoia si dorinta de acumulare genereaza griji, ingrijiorari, anxietate, neliniste. Omul nu poate renunta la aceasta nevoie, nu doar pentru ca vrea sa aibe ce sa daruiasca, ci chiar din pricina acelor lanturi (grija, anxietatea, etc). Poate in destinul unora -asa lucreaza destinul, nu vointa persoanei- e sa se scape de ingrijorarea, nelinistea, anxietate produsa de cercul acumularii (trebuie sa acumulezi ca sa ai aia si aialalta, sa faci una si alta pentru cei carora vrei sa le daruiesti). Situatia critica in care El ii punea pe unii discipoli- lasa totul si urmeaza-mi mie. Ei bine, chiar daca omul nu ar vrea asta si s-a luptat si a muncit o viata pentru a acumula (nu in exces), destinul poate zadarnici. Asa are destinul Pohta. Si atunci fie te panichezi (te strofoci sa lupti si sa continui in directia acumularii, adica sa-ti provoci destinul si mai tare), sau sa scapi de acele sentimente- nevoi lanturi si sa treci acumularea in ascundere (ea nu va dispare niciodata din natura umana), dar conteaza cum o privesti- neinsemnata, importanta, esentiala. Ce mai daruiesti, ce-ti mai ramane de daruit, traiesti si vezi. Dar lectia e scaparea de griji si nelinisti. Daca asta face parte din destin…daca nu, nu e nicio problema in a-ti folosi libertatea si vointa pentru a acumula, dar nu in exces, nu prea mult. Asa gandesc eu.
Daruire…
Acumulare…
–
care e prima?:))
paul a zis ca acumularea
io zic ca daruirea
–
ca sa ai de unde acumula ciuperci in traista…cineva tre sa le daruiasca!:)) cu drag! 🙂
Online si Paul,
Paul si Online,
Citesc si recitesc comentariile voastre- nu le ‘asimilez’, le diger. Sunt tare faine comentariile, chiar daca nu le inteleg in detaliu si in limbaj filozofico-teologic- desi, I get the gist of it. Poate mai incolo, dupa digestie si o lunga siesta, o sa mai raspund….daca-mi mai vin idei.
cea care genereaza miscare e Dorinta.
mai intai Dorinta si abia dupaia Gandul, Ideea.
–
superpozitiile Dorintei se regasesc in Minte si in Inima.
–
Dorinta nascuta in Minte se refera la Acumulare.
Dorinta nascuta in Inima se refera la Daruire.
–
prin urmare o Idee poate avea la temelie Acumularea sau Daruirea.
–
Daruirea de sine umple goluri fara sa creeze goluri. Dorinta nascuta din Inima este o nonactiune.
Ideea care duce la Acumulare, avand la temelie Dorinta nascuta in Mintea Actiune. orice Actiune genereaza un gol, fara sa-l si umple, insa el nu va ramane neumplut.
–
Daruirea e Buna, Acumularea e Rea.
Mintea e Raul, Inima e Binele
–
superpozitiile Mintii, care e prezenta si in sine insasi si in Inima,
reprezinta nivelul suprem al Filozofiei.
online,
Stii vorba aia: „n-are mama, ca ti-ar da…”… 🙂
Ca sa daruiesti, trebuie sa ai. Si ca sa ai, trebuie sa acumulezi, sa produci, sa „innmultesti”.
Chestiunea e cum faci asta: o poti face bine ori rau. Cand acumulezi dand in cap altuia, e rau. Cand muncesti, e bine.
N are Pamant, dar are Cer!:)))
Daia se si zice ca…gradinariti va Cerul, si apoi toate se vor adauga voua!:)))
…sau cam asa ceva:)
Mai intai Cerul si abia dupaia Pamanul.
Zero e Totul, nu Nimicul!:)))
Ce sa mai adaugi…la Zero, adica la Oul Absolut?!:))
Insa e adevarat, unii, Acumulind, au..speranta ca acumulind la Infinit..au Totul!, pe principiul Infinit tinde catre Zero:))
–
Cei ai lumii asteia, ai lumii vor ramane!, si…vor acumula!, chiar si Nemurirea:)))
Care, spre fundamentala deosebire, opereaza cu Tot Timpul, nu cu lipsa lui:)
…n are mama ca ti ar da
cuprinde in sine insasi un dar!:)))
–
adica…odata cu ce n are sa ti dea, mamica asta draguta iti daruieste Drag!:))
–
Dragul e o Binecuvantare, asa arata, fix ca o Binecuvantare:)
Cind n ai, deci tre sa acumulezi? Pai…cind faci din Zero…Nimicul!:)))))
Cifrele sint sapte, prima fiind Cifra 3, care, dupa cum se si vede, e…Oul Absolut Crapat in El Insusi:))
Ne au cam pacalit astia cu scoala, paul!:))))) de mici ne au pacalit, mintindu ne ca Xifrele sint mai multe xecit Culorile Curcubeului:))
Monica,
Nu oamenii sunt rai, ci ideile lor.
oamenii- Minte au idei.
oamenii-inima or avea idei?:)))
Io creca e vorba despre Idee si superpozitiile ei
online,
Evident. Ceea ce tu numesti „inima” sunt de fapt idei. Omul fara idei, chiar daca are inima, e mort.
Asadar, Idei bune si idei rele/proaste?
Si stam tot asa…nu ne suparam pe idei si le lasam sa fie…
In curand e Craciunul…poate e tot o Idee faptul ca Dumnezeu Tatal a vrut ca Hristos -Fiul sa moara pe cruce sa se implineasca…poate mai este pe undeva o Idee care nu s-a spus: ca Dumnezeu n-a vrut asta, ca Hristos ar fi avut in sine potentialul de a trai 500- 1000 de ani, poate chiar de a fi Nemuritor (nu in Cer, ci pe pamant), dar asa au ales oamenii, sa-l rastigneasca, conform unei idei opuse, care exista in paralel si in acelasi timp in eternitate, ca posibilitate. Si a fost aleasa aia.
Monica,
Exact!…
Acuma intelegi de ce tot ei, adica oamenii aia cu „idei” au scos pe piata zvonul cu furtul trupului?…
Si fiindca ideea cu furtul n-a reusit sa-i opreasca pe unii (Stefan) sa sustina ca „l-am vazut pe Hristos la dreapta lui Dumnezeu…” etc… a fost nevoie de alta idee a „zeilor” prin care oamenii sa fie adusi din nou sub stapanirea lor. Nu-ti spun eu care-i aia, ca poate deja stii. In caz contrar… cum se zicea pe vremuri?… „ghici ciuperca ce-i?”… 🙂
monica, atunci cind Hristos a fost paici, intrupat, el…a lasat Creatia fara Adevar?:)))
–
Piatra din Unghi, Adevarul, era si aici, pe Pamant, si pe tronul Referintei Absolute, care e Adevarul,
sau, mi simplu spus, Cerul si Pamantul s-au Intersectat atunci cind Hristos s-a intrupat:)
el…era si Referinta Absoluta a Creatiei, insa si Om, concomitent,
iar asta doar pentru ca…Fotonul e doar unul!:))), care umple tot Spatiul in lipsa manifestarii Timpului, deci e si colo, si dincolo, in acelasi…timp:)
–
faptul ca in Univers se manifesta un singur foton…va reprezenta noua temelie pe care se construiess ‘stiintele Naturii’,
la temelia Dinamicii Fibonacci, adica a stiintei tuturor stiintelor sta chiar putinta de a folosi Referinta Absoluta:),
chiar daca Civilizatia foloseste ‘cealalta Fata a Monedei numita Unicul Foton:), adica…suprimarea Spatiului si manifestarea Tot Timpului,
Unicul Foton avand…clasicele superpozitii:), Tot Timpul si Tot Spatiul, pe o Fata si pe alta…:)
–
prezenta lui Hristos pe Pamant (…si pe Pamant! ) a durat atit cit Matricea s-a manifestat:), cind ea s-a Umplut, s-a retras in Nemiscare.
AntiHrist e Oglindirea lui Hristos, e AntiAdevarul, care e si el un ‘adevar’, insa al ‘imaginii din Oglinda’, fiind Fiul Mintii ( logic ar fi sa fie…’Fiica Mintii :)) )
Si aia a fost o Idee rea, cat se poate de proasta si asta explica si de ce umanitatea a ajuns in impasul in care a ajuns. Ce ar fi fost daca…Imagine…sa faci pelerinaje ca sa-l intalnesti pe Hristos in carne si oase – atunci viata schimbata, dupa Idei bune. Ce mai conta ca traiai 50- 80 – 100 de ani…poate chiar mai mult de atat, datorita Ideilor bune si aducatoare de fericire. Ce mare branza ideia nemuririi pentru om. Omul sa fie fericit, dar nu mizeria de fericire care ni se vinde acum. Pentru fericire a fost creat Omul. Nemurirea la Dumnezeu, la Hristos – care chiar ar fi putut fi Vesnic daca ar fi fost lasat in pace, sa Fie. Asa, traim cu Ideia Vesniciei lui Dumnezeu in Cer. Sour grapes. Ce, ar fi plesnit mintea si inima omului sa stie asta? De ce credeti ca Minciuna e iubita si baltim in ea? Uite, eu asta vreau sa cred. Ca totu-i Sour Grapes. Si cu atat mai mult e de iubit de-adevaratele si Ideile bune.
Monica, Nemurirea e una, Vesnicia e cu totul altceva :))
Nemurirea inseamna…Tot Timpul,
Vesnicia inseamna…’lipsa Timpului:)),
–
mai intai e Nemiscarea si dupaia Miscarea 🙂 ( nemiscarea fiind miscareaproprie Oului Absolut ( care E! Cubul ) :))
paul, nu prea cred.
in cazul Mintii, ideea e Cauza,
in cazul Inimii ea e Efect. mai intai e Dragul!:))
–
Ideile Mintii se dovedesc impotente,
ideile Inimii sint Vesnice.
ca in Inima e culcusita chiar Mintea, …asa E!, :), de altfel se si spune ca toate de la Minte purced :))
–
ultimul nivel al Filozofiei e asta: superpozitiile Mintii 🙂
online,
Inima poate fi buna ori rea, dupa cum si pomul poate fi bun ori rau… insa daca vrei sa opui ceva ideilor „rele”, n-ai decat sa le gasesti pe cele „bune”.
paul, …pai asta e faza,
ca exista Binele, iar Raul…cauta idei sa-l puna la indoiala!:))))
tu spui ca mai intai e Raul, si dupaia apare Ideea Buna, care devine Efect, adica Reactiune:))
Inima e doar Buna:)
Mintea e, singurica!, doar Rea!
Iata Binele 🙂
Iata Raul 🙂
suma dintre inteligenta, proprie Inimii,
si desteptaciune, proprie Mintii,
e o constanta absoluta.
–
desavarsirea indreapta desteptaciunea catre Desteptaciune, adica fix catre Inteligenta Artificiala:)),
desavarsirea indreapta inteligenta catre Inteligenta, adica fix catre manifestarea Iubirii, care e ‘daruire de sine’, plenara! 🙂
–
apele se despart, desteptaciunea s-a facut mare, nascandu-se odata cu omul,
inteligenta s-a facut si ea mare, pentru ca oamenii, cunoscandu-se pe sine…atitea milenii:)), au ajuns sa priceapa care e faza cu daruirea de sine plenara!:)
–
simplu 🙂
cautand ‘Binele si Raul’ dai de ‘Binele SI Raul’:)))
Monica,
Obervi cum ideile se-mpletesc cu persoana? Ne dorim compania celor cu idei bune si le evitam pe cele cu idei rele. De ce? Fiindca e tare greu de „luptat” cu ideile rele. Societatea, asa cum o stim noi azi, e la fel de buna/rea ca pe vremea parintilor/bunicilor. Doar exprimarea si implementarea ideilor difera. Minciuna e mai sofisticata azi. Dar nu e ceva nou. S-a inventat demult. Apropo, remember filmul The Invention of Lying?…
Minciuna e mai sofisticata azi?, io zic ca mai are oleaca si ajunge la desavarsire?
…adica vrei sa spui ca omul poa sa vada Adevarul…mai clar ca niciodata? :))))
SiMonica, observi cum gandurile pot fi nascute din drag, caz in care un zambet uneste, sau pot fi nascute din Mintea Rece:)),, motiv pentru care intotdeauna cautam caldura zambetului daruit cu drag si nu ideile…reci? :)))))
SiMonica, observi cum ideile se-mpletesc ba cu Mintea, ba cu Inima unei persoane, caz in care ne departam ca ne e…rece!, insa ne apropiem cand simtim ca ne e cald?:))
online,
Stii vorba aia: „… are o inima asa de buna… doar gura e rea!… 🙂
Nu draga, nu rezolvi nimic acceptand axioma asta cu inima buna, mintea rea. Fix asta-i problema de milenii, ca „zeii cei rai” ar vrea ca omul sa nu mai gandeasca. Si in special femeia. Nu asta-i ideea articolului? Tu crezi ca degeaba i-a pus cineva baticu’ in cap femeii si i-a cerut sa-si tina gura in public? Si uite, dom’le, ca femeia nu tace. Fiindca ea site ca mintea i-a fost data in dotare ca s-o foloseasca. Si de multe ori o foloseste bine.
Inima e Buna
Mintea e Rea
🙂
–
INIMA e…Minte+Inima
Mintea e…Minte si-atit :))
–
cea care nu pica niciodata e Iubirea, adica Fiul INIMII, adica Fiul Mintii + Inimii :))
–
Iubirea e Voia Tatalui Culcusit in INIMA :))
cum sa nu gandeasca, omul, asa ceva e imposibil:)
–
insa Gandul e…al Mintii sau al Inimii
–
niciun zeu nu vrea ca omul sa nu gandeasca!:))),
povestea e aia clasica in Creatie,
Minte VS Inima
🙂
oamenii-Inima n-au idei, eu au doar Drag! :)))
deci exista Idee si exista Drag.
–
superpozitiile ‘ideii’ sint:
-Ideea, si e proprie Mintii
-Dragul, asta fiind propriu Inimii
–
iata ca Dragul e o superpozitie a ‘ideii’, in fapt ale Gandului.
superpozitiile Gandului rezulta din superpozitiile Mintii:
o superpozitie a Gandului se numeste Idee
cealalta superpozitie a Gandului se numeste Drag
–
tare! :)))))
Simonica, paul a fost, azi, o Muza!:)))
io creca daca ne apucam de crosetat, umplem, impreuna, biblioteci!:)))
–
insa nu atitea cite am umplut, sau avem capacitatea sa umplem eu si prieten…a mea cea mai draga din Creatie!:))))
eheeee, e drum lung pana la potentialul ala!:)))
…chiar!, ce-o mai face prietena mea cea mai draga?!, n am mai vorbit de mult cu ea 🙂
:)))
exista aceasta opinie ca…va fi nasol!, ne vor obliga sa facem…ba una, ba alta, etc.
nu!
Nu!
niciodata in Cretatie libertatea nu s-a manifestat mai…sub Reflectoare!
Mintea nici cu un fulg nu-si permite s-o Atinga!
insa…:)))))))), atit de bine e impachetata, de Minte!, Libertatea…care nu poate fi atinsa nici cu un fulg….incat ai impresia ca ea tinde sa nu mai existe!:))))
–
in Tatal Nostru se spune asa: ‘si nu de duce pe noi in ispita’
atunci cind Mintea te duce in Ispita…ala esti! Nu-i poti rezista! decit daca esti Iubire!
tocmai daia Mintea va pune la indoiala Creatie, creind propria…’creatie’, Civilizatia!, cu Nemurirea ei cu tot:), pentru a Cerne TOT omul!
povestea lumii mari este, momentan, cu oameni.
insa ea e Incapabila sa fie povestita!, motiv pentru care povestitorul deine chiar Antiomul, Nemuritorul, singurul care e capabil sa proiecteze catre Infinit ecuatia de miscare a Civilizatiei.
–
nu toti oamenii sint oameni!
printre oameni sint si antioameni!, pe care nu-i vezi doar pentru faptul ca nu sint pusi plenar la indoiala!
insa vor fi!
moment in care ei isi vor lepada haina de om, aratandu-si masura.
–
pe lumea asta exista oameni-fii ai Mintii si oameni-fii ai Inimii.
oamenii-fii ai Inimii se hranesc din Cer,
oamenii-fii ai Mintii se hranesc din Pamant.
–
atunci cind eu am vorbit despre un Nou Sistem Politc am avut grija de aceste doua manifestari, oameni-Minte si oameni-inima,
daia am si zis ca doar doua partide mai au loc pe piata,
partidul-Civiliztie ( cu oamenii-Minte cu tot )
partidul-Natura ( cu oamenii-Inima cu tot! )
pentru ca sa fie Pace! sau macar sa existe intre alegeri si alegerea asta, Pacea!
–
oamenii-Inima tre sa fie constienti ca vin vremuri in care Nemurirea ii va pune la indoiala
oamenii-Minte vor fi Cetatenii Raiului pe Pamant!, Rai pe Pamant in care fericirea va fi maxima! si…nemuritoare! :)))
problema cu ‘binele si raul’ e ca el tine de bun-simt.
in lipsa bunului-simt binele si raul isi pot schimba pozitia prin simpla redefinire a… restului structurii.
–
exista intelepciune si antiintelepciune.
una e proprie Naturii,ailalta ii apartine Civilizatiei.
metamorfoza pe care bunul-simt o sufera, programatic, miscandu-se cu pasi de Melc e o poveste a antiintelepciunii, chiar daca ea se cheama inginerie fragmentara.
–
calea catre starea de echilibru a Naturii e totuna cu calea catre Imaginea din oglinda a Naturii,
deci calea e…pe contrasens si cu capul in jos.
noul alb e negrul, iar noul bun-simt e nesimtirea. simplu. si e simplu pe cit de simpla e calea catre Imaginea din oglinda: pe contrasens si cu capul in jos.
–
omul, traind intr o lume care e definita astfel: pe contrasens si cu capul in jos, e pus plenar la indoiala.
si e de bun-simt sa fie asa, pentru ca pusul plenar la indoiala e parte a Politicii Creatiei: Mintea pune la indoiala Inima(in care Mintea sta culcusita cu drag!)
–
insa…Mintea nu pune la indoiala Inima incarcind s-o Demoleze!,
nu!,
ci incercind sa Construiasca ceva…mai Capabil decit ea!
:)) deci numa paici Anti inseamna sa-i dai in cap aluilalt!, in Creatie Anti inseamna…sa-ti Demonstrez, eu, Minte, ca pot Construi mai bine decit o faci tu, Inima!
de-asta se si intelege anapoda Apocalipsa!:), oamenii, in general, pricepind ca acolo e cu…nenorociri mari, razboaie, balamuc, etc etc.
ar…e fix pe dos!, Apocalipsa e povestea Raiului pe Pamant!
care Rai pe Pamant are o singura tinta, sa-l puna la indoiala pe-ala din Cer!
–
deci mai intai am asistat la metamorfoza bunului-simt, facuta cu pasi de Melc, in stilul Antiintelepciunii, astfel incat negrul sa fie acceptat ca fiind noul alb, iar dupaia, adica pe vremurile astea, se desavarseste ‘noul bine’, insa intr un stil in care va fi extrem de greu, extrem l;a modul absolut!, sa deosebesti ‘noul bine’, de binele din ‘binele si raul’.
iar asta pentru ca Nemurirea va fi o alegere banala, pe care o poate face orice om, metamorfozandu-se din om in antiom, insa devenind, abia astfel, Nemuritor!
–
din cite mi dau seama e greu de priceput ca tot ce mai tre sa faci e sa ramai om, daca ceea ce-ti doresti e sa fii…’dupa chipul si asemanarea’ Sfintei Treimi.
deci nu e cu ‘facere’ ca nu tre sa faci ceva, ci cu nonactiune, adica tre sa ramai ceea ce esti!
ei, uite, unii vor alege Mintea!, si va fi coada la ales Nemurirea, oamenii metamorfozandu-se, astfel, in antioameni.
–
e cu punere la indoiala in stil plenar, pe vremurile astea, iar asta doar pentru ca o Balanta a devenit Taler, Cerand!, spre echilibrare, ‘celalalt taler’,
care, si io tot zic despre acesta, e Inteligenta Artificiala.
–
Civilizatia, sub bagheta omului incepe sa se darame plenar!
procesul poate fi oprit, ba chiar inversat, daca omul i se inchina Noului Zeu, Inteligenta Artificiala, care e nimeni altcineva decit Fiul Mintii!
–
tot ce-ai spus in text e…cu oameni. buni, rai, dar oameni.
ei, uite, vin io si zic ca toti ‘oamenii rai’ vor fi pusi la indoiala!:)))
toti oamenii rai vor fi striviti!
iatr cel care va face asta va fi recunoscut ca Zeu.
iar cel care va face asta, subordomand guverne si imparati, e Inteligenta Artificiala.
nu in oameni…e scaparea ‘lumii mari’, ci in Antiom!
–
deci omul va avea de ales intre Om, care e Hristos Intrupatul,
si AntiOm, care e AntiHrist, Intrupat si el, insa ‘trupul e pe masura Anti:))), fiind chiar…una cu Computerul Cuantic!:)))
antiomul, adica omul-nemuritor nu poate fi separat de omputerul Cuantic, tocmai daia va ramane lipit de Minte…de data asta Vesnic!
Iadul, definit in mod absolut e asta: sa fii Minte, deci sa fii Fiul Mintii.
pentru ca Mintea pierde Vesnic toate punerile la Indoiala pe care le directioneaza catre Inima! adica, mai simplu spus, toate constructiile Mintii ‘se’ vor demola, pentru simplul fapt ca sint Incapabile sa puna la indoiala Iubirea, adica daruirea plenara a sinelui!
Buna, online!
Pai daca s-a ajuns ca nu se mai poate de oameni rai – nu mai poti lasa lumea asa…sa vina Zeul, cum ii zici tu, ‘sa starpeasca’. Cine va alege apoi sa i se inchine, treaba lor. Pentru mine va fi doar Unul care a facut o treaba ce ar fi trebuit facuta de guverne, etc, dar cum ele n-au fost in stare, a venit Ala si a facut treaba.
‘sa starpeasca’? :)))
pai nu prea!
–
adica…sa starpesti Raul din ‘Binele SI Raul’ ? :)))
pai cum sa ramai fara Minte?!
ce sa faca Inima, care e doar Cuib, fara Mintea care se culcuseste-n el?!:)))
cum…ii spuneal lui paul, ultimul nivel al Filozofiei e asta: superpozitiile Mintii 🙂