Secretul lui Saddam

A fost, cândva, cel mai mare inamic al Statelor Unite ale Americii. Armata americană l-a etichetat drept „Ținta de mare valoare numărul unu” (HVT1) și a început una dintre cele mai mari vânători de oameni din istorie. Iar SUA au obținut o mulțime de beneficii (capital de imagine, rol de hegemon) din capturarea lui Saddam Hussein.

Însă, Hussein avea multe secrete. În materialul de față vom elucida o parte dintre acestea. Despre care secrete este vorba?
Nu este vorba despre Barajul Mosul, cunoscut anterior sub numele de Barajul Saddam, cel mai mare baraj din Irak.

Nu este vorba despre Proiectul Babylon, un proiect de tunuri spațiale care s-a bazat pe cercetările din anii 1960 ale Proiectului HARP, condus de către expertul canadian în artilerie Gerald Bull. Canadianul a fost asasinat în fața apartamentului său din Bruxelles, Belgia, în martie 1990. Se crede că asasinarea sa a fost opera Mossad-ului din cauza activității sale pentru guvernul irakian.

Nu este vorba nici despre camera de tortură secretă din New York, din interiorul clădirii Misiunii diplomatice din Irak, care se află într-un loc extrem de scump, din Upper East Side, în apropiere de Central Park. Locul o fi bun, dar clădirea are un secret întunecat: subsolul său a fost folosit drept închisoare echipată pentru tortură în timpul regimului lui Saddam Hussein.
Este vorba despre… niște cărți.

Primul roman al lui Hussein a fost publicat în anul 2000 și prezintă o poveste de dragoste bizară. Zabibah, o femeie de rând, musulmană, își petrece fiecare noapte în vizită la un rege păgân, eroul poveștii. Regele și această doamnă își petrec timpul discutând despre modul în care regele poate fi conducătorul perfect pentru poporul său. Și se îndrăgostesc datorită acestei discuții politice. Ideea este că Zabibah și regele reprezintă relația dintre popor și conducătorul său. Mai explicit, Zabibah reprezintă poporul irakian, iar regele este Hussein însuși. Din păcate, biata Zabibah are deja un soț brutal. Acesta iubește orgiile, banii și violența. Soțul este o metaforă pentru SUA. Domnul SUA (soțul) află de aventura sentimentală a lui Zabibah cu regele și se deghizează, apoi o violează. Ideea lui este că acest lucru o va face atât de umilită și de dezonorată încât regele nu o va mai căuta. Data la care pune în aplicare acest plan este 17 ianuarie, care, „din întâmplare”, este aceeași dată la care America a invadat pentru prima oară Irakul în timpul Războiului din Golf. Violul nu reușește să îl despartă pe rege de Zabibah, iar regele decretează că soțul lui Zabibah trebuie ucis. Regele îi declară război domnului SUA. Regele și Zabibah pornesc la luptă, cea din urmă conducând armata. Domnul SUA este ucis, iar cadavrul său este lapidat de către învingători. Zabibah moare după un discurs de celebrare al naționalismului arab. Apoi moare și regele, iar armata sa vorbește despre eliberarea de forțele străine și despre cum vor să fie liberi de regi pentru totdeauna.

„Plecați demoni” sau „Plecați de aici, blestemați să fiți!”, ultimul roman al lui Saddam. Se zvonește că ultimul roman al lui Hussein a ajuns la final cu doar câteva zile înainte ca America să invadeze Irakul. Întorcându-se la rădăcinile sale, ultimul roman al lui Hussein a fost o altă lucrare de ficțiune istorică cu un pronunțat accent politic. Povestea este despre Isaac, Iosif și Mahmoud, care au fost învățați în tinerețe de figura biblică Avraam. Ei reprezintă evreii, creștinii și musulmanii. Întrucât se pare că a avut întotdeauna o înclinație hotărât malefică, Isaac își părăsește prietenii și se mută într-o altă țară din Occident. Acolo se împrietenește cu un guvernator roman și cei doi fac bani pe seama populației locale. În cele din urmă, Iosif se duce și el să i se alăture. Pentru a-și păstra banii pentru ei, Isaac, Iosif și guvernatorul roman construiesc două turnuri în care să-i depoziteze. În cele din urmă, aceste două turnuri sunt distruse în flăcări de către luptătorii arabi care mor în foc ca martiri. După aceasta, Isaac și Iosif invadează fosta lor patrie, iar Mahmoud trebuie să le respingă atacul (Detalii despre toate cărțile fostului dictator sângeros: https://www.verdict.co.uk/saddam-hussein-book-novelist-dictators-books/).

Ce este interesant în viața acestui dictator sângeros și fanatic? Saddam Hussein s-a născut în satul Al-Awja, lângă Tikrit, într-o familie de crescători de oi. Mama lui, Subha Tulfat al-Mussallah, și-a numit nou-născutul „Saddam”, ceea ce înseamnă „încăpățânatul” sau „cel care confruntă”. Saddam nu și-a cunoscut niciodată tatăl, Hussein ‘Abd al-Majid, care a murit sau a dispărut cu 5 luni înainte ca Saddam să se nască. La puțin timp după aceea, fratele lui Saddam a murit de cancer. În fragedă pruncie, mama lui Saddam l-a abandonat și copilul a fost trimis la unchiul său, Khairallah Tulfah, unde a stat până la vârsta de trei ani. Subha s-a recăsătorit, iar Saddam a locuit ulterior împreună cu trei dintre frații săi vitregi. Tatăl său vitreg, Ibrahim al-Hassan, l-a abuzat și l-a silit să fure. La 10 ani, Saddam a fugit de acasă la unchiul său foarte religios din Bagdad. Îndrumat de acesta, a intrat într-o școală secundară naționalistă din Bagdad. La 20 ani, în 1957, Saddam s-a alăturat partidului Baas. Unchiul lui Saddam a fost un oficial al Partidului Ba’ath, iar mai apoi și socrul lui acestuia. A fost tatăl lui Sajida Talfah, prima soție a lui Saddam, și al lui Adnan Khairallah, ministrul apărării. Saddam l-a numit pe Khairallah Talfah primar al Bagdadului, dar a fost nevoit să îl înlăture pe Khairallah din funcție din cauza corupției. Khairallah s-a născut în 1910 în satul Al-Awja, situat la 5 km sud de Tikrit. Zonă care făcea parte pe atunci din Bagdad Vilayet, Imperiului Otoman. El era nepotul lui Musalat ibn Omar Bey al III-lea, liderul tribal al-Bu Nasir și martir al rezistenței antiotomane.

Ce mai este demn de reținut? Saddam s-a preocupat personal de modernizarea Irakului, program la centrul căruia stătea petrolul. Iată câteva din programele sale:

• exproprierea companiilor occidentale pe 1 iunie 1972 (odată ce prețurile petrolului au crescut în urma crizei din 1973, Saddam a putut să folosească profiturile crescânde pentru și mai multe programe de modernizare);
• „Campania națională pentru eradicarea analfabetismului” și „Campania pentru Școlarizare obligatorie gratuită în Irak”;
• inițializarea școlarizării gratuite și spitalizării gratuite de către guvern;
• o revoluție în industria energiei electrice și termice și în servicii publice, în urma cărora electricitatea a fost adusă în fiecare oraș din Irak;
• reforma agricolă împărțea domeniile deținătorilor de pământ țăranilor;
• crearea cooperativelor (cu diferențe, pentru a preveni ce se întâmplase în URSS în perioada stalinistă sau în China maoistă) pentru antrenarea țăranilor necalificați;
• dublarea cheltuielilor pentru agricultură între 1974-1975;
• condiții mai bune de viață pentru țărani;

La capturarea sa, dictatorul irakian se ascundea lângă localitatea Ad-Dawr, din apropierea orașului său natal, Tikrit, un refugiu sigur datorită apărării pe care i-o putea oferi tribul. După capturare și condamnare, Saddam trebuia executat până în zori, înainte de începerea unei sărbători musulmane. Saddam a murit senin, cu Coranul în mână, iar înainte de a muri, ultimele sale cuvinte au fost un îndemn ca irakienii să fie uniți și să nu ia contact cu iranienii. Trupul său a fost predat familiei, fiind îngropat după 24 ore de la execuție, după tradiția musulmană. A fost înmormântat în satul său natal Al-Awja, alături de fiii săi, uciși în războiul din anul 2003. Concluzia? Cu 20 de ani în urmă începea invazia SUA în Irak. Motivată prin existența unor arme de distrugere în masă care nu au existat. Încălcarea dreptului internațional are efecte până astăzi – și în regiune, și la nivel global.

Picture1

Americanul-irakian Samir, în vârstă de 34 de ani, îl imobilizează la sol pe liderul irakian destituit Saddam Hussein în timpul capturării sale în Tikrit, sâmbătă, 13 decembrie 2003. Samir a fost translatorul forțelor speciale americane care au ajutat la găsirea lui Hussein și la scoaterea acestuia din ascunzătoarea sa. Ulterior, Samir s-a întâlnit cu președintele american Bush și i-a mulțumit acestuia pentru eliberarea Irakului, o mare manevră politică și de imagine. Pe scurt, regizarea perfectă (Foto: US Army).