Senegal, un război nesfârșit cu rebelii

Armata senegaleză a raportat, luni, că a capturat mai multe posturi și tabere rebele ale Mișcării Forțelor Democratice din Casamance (MFDC) în jurul Badème și de-a lungul graniței dintre orașele Bagame și Bouniak. Ofensiva s-a soldat cu rănirea a doi membri ai armatei, un ofițer care a călcat pe o mină antipersonal și un soldat care a fost împușcat, a declarat reporterilor un comandant local, locotenent-colonelul Mathieu Diogaye Sene, în Ahinga, la câțiva kilometri de frontieră. Nu a oferit detalii despre mijloacele folosite sau despre posibilele confruntări cu rebelii și nu a spus nimic despre posibilele pierderi suferite de inamic.

Operațiunea militară, lansată cu două săptămâni înainte, are ca scop întărirea controlului asupra frontierei cu Guineea-Bissau, la sud. O zonă despărțită de nordul Senegalului de Gambia, care a fost scena unuia dintre cele mai vechi conflicte din Africa, de când luptătorii pentru independență au intrat în clandestinitate, după reprimarea unui marș în decembrie 1982. În ultimii ani, Senegalul a întreprins o acțiune de reinstalare a persoanelor strămutate. Această ofensivă este cea mai recentă operațiune efectuată pentru a securiza Casamance și a permite întoarcerea populației pe pământul de pe care a fost alungată de conflict. Începând cu data de 31 mai 2021, zona militară numărul cinci a lansat o operațiune de securitate la scară largă pentru a controla mai bine frontiera prin crearea de posturi militare cât mai aproape posibil. Obiectivul principal al acestei operațiuni a fost acela de a crea condițiile propice pentru întoarcerea în siguranță a populației pe teritoriul de origine.

Conflictul pe termen lung din regiune nu numai că a devastat economia, dar a făcut mii de victime. Acesta a persistat la o intensitate scăzută, prin crize de tensiune, cum ar fi masacrarea a 14 bărbați lângă Ziguinchor, în anul 2018. În afară de reinstalarea populației, autoritățile senegaleze spun că operațiunea are scopul de a pune capăt abuzurilor comise împotriva localnicilor de către rebeli, precum și stoparea traficului de droguri și de lemn. A fost necesar să se creeze condiții de securitate prin neutralizarea rebelilor din zonă, dar a fost, de asemenea, necesar să se creeze condiții de securitate prin deminarea zonei, care era înțesată de mine.

Fostul guvern din Guineea-Bissau a avut o relație istorică cu rebeliunea. Deși negocierile de pace, relansate în anul 2012, cu MFDC nu au ajuns niciodată la un acord, președintele senegalez Macky Sall se pare că poate conta pe sprijinul omologului său din Guineea Bissau, Umaro Sissoco Embalo, în această misiune.

Situat în cel mai vestic punct al continentului și deservit de mai multe rute de călătorie aeriene și maritime, Senegalul este cunoscut drept „Poarta de intrare în Africa”. Țara se află la o graniță ecologică în care converg pășunile semiaride, malul oceanului și pădurile tropicale. Acest mediu divers a înzestrat Senegalul cu o mare varietate de plante și animale. Din bogatul patrimoniu natural au fost alese simbolurile naționale ale țării: arborele baobab și leul. Regiunea, cunoscută astăzi sub numele de Senegal, a făcut mult timp parte din vechile regate Ghana și Djolof și a fost un nod important pe rutele caravanelor transsahariene. A fost, de asemenea, un punct de contact european timpuriu și a fost disputat de Anglia, Franța, Portugalia și Țările de Jos, înainte de a ajunge, în cele din urmă, sub control francez, la sfârșitul secolului al XIX-lea. A rămas o colonie a Franței până în anul 1960, când, sub conducerea scriitorului și omului de stat Léopold Senghor, și-a câștigat independența – mai întâi ca parte a Federației Mali, care a avut o viață scurtă, iar apoi ca stat suveran în întregime. Deși guvernul a avut un oarecare succes în eforturile de diversificare a economiei, țara a suferit un declin economic în secolul al XX-lea, datorat într-o oarecare măsură unor forțe externe, cum ar fi scăderea valorii francului Comunității Financiare Africane (Communauté Financière Africaine, CFA) și costul ridicat al serviciului datoriei, precum și unor factori interni, cum ar fi creșterea rapidă a populației și șomajul generalizat. Aproape două cincimi din populația Senegalului sunt Wolof, membri ai unei societăți foarte stratificate a cărei structură tradițională include o nobilime ereditară și o clasă de muzicieni și povestitori numiți griots. Cultura senegaleză contemporană, în special muzica și alte arte, se inspiră în mare parte din surse wolof, dar influențele altor grupuri senegaleze, printre care Fulani, Serer, Diola și Malinke, sunt, de asemenea, evidente. Wolofii predomină și în chestiuni de stat și de comerț, iar această dominație a alimentat tensiuni etnice de-a lungul timpului, deoarece grupuri mai puțin puternice se luptă pentru putere și influență cu majoritatea wolof.

Cel mai important oraș din Senegal este capitala sa, Dakar. Această metropolă plină de viață și atractivă, situată în Peninsula Capului Verde de-a lungul țărmului Atlanticului, este o destinație turistică populară. Deși guvernul a anunțat că intenționează să mute, în cele din urmă, capitala în interiorul țării, Dakar va rămâne unul dintre cele mai importante porturi africane și un centru economic și cultural important pentru întreaga Africă de Vest.

Foto – AFP