Popularitatea lui Orban în România este de 57%. Institutul Nézőpont din Budapesta a dat publicității rezultatele unui sondaj de opinie despre percepția premierului Ungariei, Viktor Orban, în rîndul românilor

Sentimentul grav al existenței la Marin Preda

S-au împlinit,  vineri, 5 august 2022, 100 de ani de la nașterea lui Marin Preda.
O sută de ani de la nașterea unuia dintre cei mai mari scriitori ai timpurilor românești.

Într-o altă lume, mai atentă nu doar cu valorile culturale, dar și dacă nu mai ales cu valorile naționale în  general, momentul ar fi fost prilej de sărbătoare națională. Dacă nu o  dezbatere publică la Academia Română ,atunci măcar o ședință festivă la Uniunea Scriitorilor.

Aniversarea  n-a beneficiat de o minimă atenție nici din partea autorităților, nici a presei, nici a societății civile.
Dacă n-ar fi fost  interviul de excepție luat de  Floriana Jucan pentru Q magazine fiului lui Marin Preda, Alexandru Preda, aniversarea ar fi trecut neobservată și pe rețelele sociale.

Am consacrat  lui Marin Preda un spațiu larg în Jurnalul meu video. Pentru Gîndurile lui Cristoiu reproduc un eseu mai vechi al meu despre Marin Preda, așezat sub semnul tezei mele că Marin Preda  e un mare gînditor  european, un gînditor al sentimentului grav al existenței.


Mi-am găsit timp, nu demult, să recitesc „Viaţa ca o pradă” a lui Marin Preda. Ce m-a impresionat la noua lectură? Ceva peste care trecusem superficial, la citirile anterioare. Nu-i exclus ca undeva, în subconştient, să fi mijit acest ceva. El n-a răzbit însă la suprafaţă. Alte impresii şi alte idei, mult mai puternice, îl opriseră să scoată capul. Acest ceva se numeşte nemărginita gravitate a lui Marin Preda. Sînt destul de lucid pentru ca, îndeobşte, deschizînd o carte, să nu-mi dau seama de convenţia lecturii. Cititorul amator cade lesne în capcana de a se lăsa profund impresionat de spusele unui autor. Ageamiul în materie de viaţă literară e tentat astfel să-l creadă pe un scriitor în pledoariile sale moral-filozofice, chiar şi cînd respectivul e un sperjur. De astă dată am recitit “Viaţa ca o pradă” fără a mai conştientiza că scrisul e o convenţie. Impresionat mai ceva decît un simplu diletant în materie de literatură. Şocat, cum spuneam, zguduit, de acel ceva care mi-a scăpat la lecturile anterioare: gravitatea lui Marin Preda. Marele scriitor povesteşte lucruri de o banalitate stridentă. Cum a plecat de acasă. Cum a dat examen şi a fost respins la controlul medical. Cum s-a dus la şcoală la Aiud. Cum a răspuns la nu ştiu ce lecţie. Banalităţi, banalităţi, banalităţi. Astfel de lucruri se află din belşug în biografia fiecăruia dintre noi. Nu numai orice alt scriitor, dar şi orice alt cititor poate relata, la un moment dat, kilometri întregi de astfel de întîmplări din copilărie, unele chiar mai interesante decît cele înfăţişate de Marin Preda în „Viaţa ca o pradă”. Noutatea  textului nu stă însă în faptele relatate. Ea trebuie căutată în tonul povestirii. Fiecare întîmplare, evidenţiată ca mai mult sau mai puţin răsucitoare de destin, e luminată de o seriozitate grea. Autorul n-o tratează la  repezeală, ca pe o banalitate, ci ca pe o întîmplare în adîncurile căreia se pot descoperi, prin dezghiocare, învăţături, morale, psihologice şi mai ales filosofice esenţiale. Nu e vorba doar de faptul că fiecare întîmplare e urmată, în general, de o concluzie moral-filosofică. De obsesia lui Marin Preda de a nu o lăsa nudă, ci de a o proiecta într-o lumină mai generală. E vorba de o impresionantă gravitate cu care e iscodită acum, retrospectiv, întîmplarea din copilărie şi adolescenţă. Se naşte de aici o viziune aparte asupra existenţei umane. Viaţa fiecăruia dintre noi nu e un şir de întîmplări bezmetice, ci de fapte de destin. Concluziile vin în contradicţie cu balcanismul din această parte a lumii. Nu trebuie să fim risipitori cu întîmplările vieţii noastre. Fiecare dintre ele, chiar şi dintre cele aparent banale, poate fi o întîmplare crucială. Sub acelaşi semn, fiecare lucru întîlnit în cale trebuie să-l trecem prin examenul conştiinţei, să-l cercetăm cu atentă gravitate.

Trăim azi o vreme amestecată. O vreme a superficialităţii, a haosului individual şi colectiv, a întîmplătorului zburdalnic. Mai mult ca niciodată au ieşit la iveală, dezlănţuindu-se deşucheat, slăbiciunile românismului, slăbiciuni avîndu-şi temeiul, printre altele, în moştenirea fanariotă. În această bălăcăreală a vieţii duse aiurea, a priorităţii acordate instinctelor, a uşurinţei faptelor, sentimentelor, gravitatea din „Viaţa ca o pradă” e de o actualitate uluitoare. Ea iese în evidenţă cu o pregnanţă pe care n-am putut-o sesiza anterior, în anii comunismului, cînd lumea din jur părea mai bine clădită, chiar dacă materialul de construcţie era cenuşiul beton armat.

În această emoţionantă pledoarie pentru profunda meditare asupra a tot ce facem, pentru seriozitate într-o lume a superficialităţii, pentru conştientizarea oricărui gest într-un spaţiu al turmentării, să ne fie un fel de poruncă, formulată şi scrisă de Dumnezeu, pentru noi, păcătoşii, care ne închinăm la viţelul de aur al tranziţiei, acest îndemn al lui Marin Preda:

„Totul e ca gîndirea noastră să nu slăbească deloc şi să nu ocolească nimic, să bată cu degetul chiar şi-ntr-un gard”.


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

28 comentarii pentru articolul „Sentimentul grav al existenței la Marin Preda”

  • Marius Tucă a reluat pe YouTube o emisiune cu un interviu cu prima soție a lui Marin Preda.Mi-a plăcut foarte mult emisiunea,dar în acelaşi timpt am avut şi nostalgia vremurilor trecute când lumea era în extaz după apariția romanului „Cel mai iubit dintre pământeni ” şi nu de puține ori mi-am repetat o vorbă spusă in gând,”Viața ca o pradă”,un omagiu adus marelui scriitor Marín Preda.

  • Buna seara,
    Ce face onor conducerea Academiei Romane pentru promovarea, prezervarea valorilor cuturale nationale este in prezent similara perioadei de instalare a regimului comunist sub cozma ruseasca, cu diferenta ca in prezent propagandistii de tip neo-liberal de tipul fratilor Muraru dicteaza si impun sub masca democratiei autentice o advarata cenzura mediatica la adresa marilor intelectuali ai Romaniei. Au inceput timid cu poetul si scriitorul Octavian Goga, continuata miseleste cu asasinarea mediatica a marelui medic Paulescu -descoperitorul insulinei, au trecut la Adrian Paunescu si indirect au ajuns la Marin Preda, probabil pentru ca Alexadru Muraru il dispretuieste pentru ca ca a indraznit sa releva binefacerile regimului liberal din perioada fanariota moderna in care se afla taranul roman.

  • ‘tinta Antiintelepciunii a fost, …dintotdeauna, sa acceseze Dinamica Dorintelor.
    a accesat o!, gata.’

    …pentru ca una e sa lucrezi minoritar si cu totul alta treaba e sa lucrezi cu Generatiile

    • practic trendul se schimba,
      Antiintelepciunea deja e capabila sa lucreze cu Generatiile, Intelepciunea tinzand sa lucreze cu Indivizi,
      pina acum fiind fix invers.

      insa Unificarea le acopera pe ambele,
      si Generatiile tinzand sa se Unifice, si Indivizii tinzand sa intre in armonie,cazul clasic fiind al lui Enoh si Ilie, care vin…’doi intr unul’

      • nu stiam ca si Generatiile se pot unifica…

        sinteti o muza capabila, doamna Stoican 🙂

      • de unde rezulta ca ‘valoarea operei sale va fi descoperita si redescoperita de’ indivizi, in viitor,
        generatiile fiind mai degraba din ce in ce mai lipsite de intersectie cu opera sa.

  • Stimate maestre ,
    Excelenta idee !
    Sentimentul grav al existenței la Marin Preda poate fi reflexul unei implicite filosofii ancestrale taranesti asupra Cosmosului . Un Cosmos increstinat . Un Cosmos in care totul e randuiala , are sens, in care toate fiintele au un rost , iar intamplarea [ ceea ce intra “in templum” , adica intr-un spatiu celest delimitat de preotii romani care in functie de ceea ce intra “in templum “ faceau previziuni ] are origine divina si e un semn , are un mesaj, e integrat in randuiala: ”a fost sa fie “ . E “cazut “ in Lume . In care omului I se cere sa se astearna randuielii prin tot ceea ce face , faptele lui avand rasunet in drama cosmica in impreuna lucrare cu Firea [Toma Alimos : “Sufletelul ca-si dedea/Codrul se cutremura,/Ulmi si brazi se cletina/Fagi si paltini se pleca ; sau Biblia la rastignirea lui Hristos : “ Isus a strigat din nou cu glas tare şi apoi Şi-a dat duhul. Şi iată că dvera Templului a fost despicată în două, de sus până jos; pământul s-a cutremurat, stâncile s-au despicat, mormintele s-au deschis “ etc]
    Asa si intamplarile vietii lui Marin Preda…

  • Marin Preda este un colos….valoarea operei sale va fi descoperita si redescoperita de generatiile viitoare in mod sigur…asa cum noi l-am descoperit la timpul nostru…pt ca are Valoare…de aia…multumim dle Cristoiu pt candoare dvs de a propune asemenea subiecte si pt enorma munca de research pe care o faceti pt a propune noi si noi subiecte pe acest blog….o raza de lumina in vremurile mohorite de azi…

  • ‘Pe Marin Preda îl vor redescoperi generațiile viitoare. Sunt sigură de asta. Acum, românii și-au luat un respiro prelung, dar se fac acumulări în subconștient.’

    problema e ‘dinamica bunului-simt’
    atunci cind ‘ceva’ e parte a ‘bunului-simt’, el ‘se misca’ fara ‘frecare’, se misca pur si simplu. se misca ‘odata cu anotimpurile’, nu cu ‘timpul’.

    atunci cind iesi din ‘dinamica bunului-simt’ nu ramai…pe o parloaga, pe vremurile astea, ci esti prins in ‘dinamica antibunului-simt’,
    asta e faza tare pe vremea asta.

    prin urmare…ori esti in ‘dinamica bunului-simt’, ori esti in ‘dinamica antibunului-simt’, ‘stare de respiro’ nu prea exista pe vremurile astea.

    daca nu esti acoperit de intelepciune, care lucreaza cu ‘bunul-simt’, atunci te acopera antiintelepciunea, care lucreaza cu ‘antibunul-simt’.

    intelepciunea, care lucreaza cu ‘bunul-simt’, care lucreaza cu anotimpurile,
    e o ‘facere’,
    cu ‘facerea’ asta se preocupa inteleptii, iar ea e ‘scrijelita’ in ‘datini, traditii, obiceiuri’

    ‘intelepciunea’ unui neam se citeste in ‘datini, traditii si obiceiuri’, iar ‘antiintelepciunea’ dintr un neam se citeste in anti’datini, traditii si obiceiuri’

    faza e ca daca te uiti inspre neam se vede o harnicie deosebita in ‘facerea’ aferenta muncii pe taramul antiintelepciunii,
    care ‘construieste’ ale ‘datini, traditii si obiceiuri’, unele noi-noute, care or fi ele purtatoare de ‘stare de echilibru’, pe romaneste de ‘pace cu p mic’, insa starea asta hraneste Antinatura…
    adica cea care devine de ‘bun-simt’ e chiar ‘nesimtirea’

    …se stie.
    pe Vremurile Desavarsirii modulul Nesimtirii e ‘egal’ cu modulul Bunului-Simt,
    pentru ca, in modul, Intelepciunea si Antiintelepciunea sint leite pe vremurile astea.
    asa ca…ori gradinaresti, anotimp dupa anotimp, ‘datinile, traditiile si obiceiurile neamului, cizelate de-a lungul vremurilor de inteleptii neamului’, ori pe tarla rasare, implacabil, anti’datinile, traditiile si obiceiurile’, care ocupa tarlaua de nu te vezi, mai cu seama prin Forta pe care o au de a influenta Dinamica Dorintelor-Semintelor, deci…viitoarele ‘culturi’ de pe Tarla

    antiintelepciunea s-a facut si ea mare, de-a lungul timpului, acum tinde spre desavarsire, lucreaza cu ‘fragmente’, in stilul Melc, vizind implementarea ‘noilor datini, traditii si obiceiuri’ de la varste fragede, chiar de la gradinita, pas cu pas, toti de Melc, astfel incat ‘insertia’ Anti sa nu fie resimtita, sa nu nasca reactiuni.
    Arta, nenica!

    Antiintelepciunea a ajuns o Arta!, pe vremurile astea…
    de ce credeti ca unele natii nu mai exista?! oare nu cumva pentru ca in locul ‘datinilor, traditiilor si obiceiurilor’ neamului ala au fost inserate, ‘fara ca Reactiunile sa se nasca!, lucrindu se pe ‘taramul cuantic’, ‘noi datini, traditii si obiceiuri’ ?

    unul era de bun-simt pe vremea cind tarile alea erau si natiuni, altul e ‘bunul-simt’ astazi, in tarile astea.
    una e ‘tara’, cu totul alta treaba e ‘natia’ care ‘umple’ tara.
    tari or mai exista pe lumea asta, insa natiile s-au imputinat, pentru ca Globalismul a ‘lucrat’ inclusiv asupra bunului-simt propriu unui neam si numai si numai lui, uniformizind dinamici la nivel planetar.

    Rezumat:
    Generatiile…sint Insamantate!, dincolo de faptul ca Se insamanteaza.
    ‘facerea de Pace’, cu p mare, presupune Insamantarea!, adica Gradinarirea ‘datinilor, traditiilor si obiceiurilor armonizate cu Anotimpurile, cu Natura, din generatie in generatie si dincolo de generatii!
    daca iei un moment de respiro,…atunci cea care va Insamanta va fi Antiintelepciunea!, Forta ei fiind localizata in Dinamica Dorintelor, chiar daca ea lucreaza cu Timpul, nu cu Anotimpul,
    adica…inclusiv ea isi va cere Dreptul de a Insamanta Generatii ( pentru care de ‘bun-simt’ va fi chiar Nesimtirea! )

    ( pe de alta parte mai sint si Seminte deja insamamintate… dincolo de Timp, deci ele vor rasari indiferent care e Actiunea Antiintelepciunii, insa in cazul asta nu mai e vorba despre ‘generatii’, ci despre exprimari punctiforme)

    • tinta Antiintelepciunii a fost, …dintotdeauna, sa acceseze Dinamica Dorintelor.
      a accesat o!, gata.
      facind asta are acces, prin Dinamica Dorintelor-Semintelor la procesul de insamantare a Generatiilor.
      odata ce o Generatie a fost insamantata cu Seminte Anti,…pa!, pe tarla se va manifesta o dinamica de tip fibonacci a Generatiei Anti ( adica aia pentru care Bunul-Simt e insasi Nesimtirea )
      o natie se Gradinareste prin tinerea in frau a Dinamicii Dorintelor, tocmai dasta Inteleptii legau Dinamica Anotimpurilor de Datini, Traditii si Obiceiuri, astfel incat ‘tot timpul’ natia sa aiba ‘gandurile, dorintele’ tinute in frau, indreptandu si atentia, gandurile, dorintele, intotdeauna catre…urmatoarea ‘traditie’, catre ‘urmatoarea datina’, catre ‘obiceiul’..casei, locului, neamului,…

      insa ea se antiGradinareste, care e si el tot un ‘gradinarit’, care duce insa catre Antinatura, daca cele care sint Insamantate sint Dorintele-Semintele de tip Anti.

      de ce credeti ca…in stilul Inchizitiei, se implementeaza astazi antiGradinaritul?!
      ‘familia traditionala’ va fi ‘scuipata’, din ‘vechile, insa neinvechitele datini, traditii si obiceiuri’, de ‘bun simt’, (asta fiind chiar anti’bunul-simt’ ) devenind ‘sagrada familia’, aia in care Mandria, in fapt Supepozitia mandra a MINTII, ocupa toate ‘cele trei pozitii Sfinte’ 🙂

    • Excelent text, cu idei atent, adanc si probabil indelung analizate, bine cumpanite, cu multa originalitate prin profunzimea concentrata a acestora. .

  • Să treci întâmplător pe lângă o librărie, să vezi că a apărut o carte nouă scrisă de un scriitor cunoscut și să crezi că le va trebui copiilor tăi la școală s-o studieze – asta mi s-a întâmplat în anul 1980 când am văzut romanul ”Cel mai iubit dintre pământeni”! Erau grămezi pe podea și m-am împiedicat de ele. În câteva zile s-a dus vestea și s-a epuizat, dar a fost cumpărată și ”epuizată”! De la primele pagini n-am mai dat-o din mână decât ca s-o împrumut și altora! M-a fascinat, dar filmul, având romanul ca scenariu, nu mi-a plăcut! Sunt date tușe prea groase unor întâmplări descrise altfel în carte. Cred că nici Marin Preda n-ar fi fost încântat de ecranizare. Am preferat să rămân cu impresiile deosebite date de lectură.
    Sunt reviste de cultură care n-au trecut ”Centenarul Marin Preda” neobservat, cum ar fi Revista ”Leviathan”.
    Pe Marin Preda îl vor redescoperi generațiile viitoare. Sunt sigură de asta. Acum, românii și-au luat un respiro prelung, dar se fac acumulări în subconștient.

  • Despre Marin Preda ce să spun? Cine să-l amintescă? Cine să-l comemoreze? Generalul Ciucă!?
    Sau ăla de la ministerul culturii Romașcanu!?
    Romașcanu este economist, a terminat ASE are tangență doar cu PSD, nu are nimic în comun cu cultura.
    Nu este un intelectual, este doar politician parașutat într-un post.
    Păi cum deschizi pagina Ministerul Culturii dai peste steagul Ucrainei și un text mare în chirilice adresat scriitorilor ucrainieni. Și bineînțeles o poză urașă cu Romașcanu.
    Pentru România nu există nici un proiect cultural.
    Există și un comunicat de presă „100 de ani de Marin Preda”.
    Un text mic dar care nu este urmat de nici o acțiune – un timbru aniversar, o masă rotundă, un nume de școală ceva.
    Ministerul ar fi putut să organizeze o săptămână culturală Marin Preda la un cinematograf unde să ruleze Moromeții și Delirul.
    Nimic, zero.

  • Maestre char credeți că în lumea asta in plina disoluție mai e loc pentru meditații asupra operei și personalității lui Preda ? Acum când privim hipnotizați spre orice debilitate venită dinspre apus ? Dumneavoastră vorbiți pe drept cuvânt despre Viața ca o pradă, eu sunt și acum vrăjit de sentimentul solitudini într-o lume străină din Marele Singuratic pe care am citit-o adolescent fiind. Pe cine mai interesează Marin Preda, scriitor român, și zbuciumurile sale existențiale practic inaccesibile azi într-o realitate atât de frivolă ?

  • Maestre, mă deranjează enorm faptul că primăria mare vă necăjește cu locul de parcare.
    Din păcate Nicușor Dan își permite să facă toate aberațiile cu parcările fiindcă la sectorul 1 este un primar USR deci are susținerea primăriei sect. 1 adik pe Clotide.
    Eu am o casă moștenită pe Mihai Eminescu, foarte aproape de Piața Romană, dar care intră în sectorul 2.
    Deorece este tot un primar USR unu Mihaiu, Nicușor Dan face și aici ce vrea el cu parcările.
    Vă spun că abuzurie sunt făcute doar la primarii USR și vă dau un exemplu concludent – când Drulă a intrat cu ranga în buticurile de la metrou a făcut asta împreună cu primarul de la sector 2.
    În toate celălalte sectoare unde nu sunt primari USR toate buticurile din stațiile de merou sunt nedemolate fiindcă primarii nu au aprobat.
    Sectorul 2, ca și sectorul 1 este jegos, neângrijit, părăsit și cu toate acestea este unicul secor unde plătim taxă de habitat (care este mare).
    Mai plătesc impozitul pe clălire care este de 4 ori mai mare decât în sector 3 plus taxă lunară pe pubelă de persoană, adik o căruță de bani ca să-i toace primăria nu știm pe ce.
    Din fericire aici am depistat un loc de parcare pe o străduță paralelă aproape necirculată (nu spun care că vine Mihaiu cu bidineaua!)
    E o nebunie ce se întâmplă în acest oraș și nu ai cui să te plângi.
    Nu vedeți ce se întâmplă în trafic fiindcă se demolează la pasaje și la stațiile de tramvai fiindcă Nicușor Dan a achiziționat niște orori de tramvaie cu gabarite prea mari?
    În mod normal ar fi trebuit să plătească pagubele și să fie închis pentru că a semnat o asemenea achiziție.
    Nu mai spun că tramvaiele arată ca niște tinichele pe roți, au un aspect groaznic, mai ales pentru o capitală.
    Dar ce să faci când pui un țăran să administreze un oraș?
    Un țăran care nu a avut în viața lui și o casă sau o mașină, care a trăit doar cu chirie ca țiganu cu cortul. Faraoane! Faraoane!
    Normal că în spatele astora de la USR stă PNL, că doar de ce s-au străduit atât și au furat la voturi?
    Peneliștii ca și useriștii nu merită nici măcar să scuipi în urma lor!

    • @Adriana
      asta scria cineva pe un forum ieri”POLITISTII VOR SA SCOATA OAMENII IN STRADA PENTRU A CREA ANARHIA”
      Oamenii si-au dat seama,au realizat.Doar din Bucuresti poate pleca o miscare…si ce fac ei…
      1.iarna trecuta nicusor dan-plicusor ban a tinut oamenii la 11 grade…Eu…functionez si la 0 grade…dar unii sunt batrani….altii copii…
      2.metroul vine la 20 minute
      3.inflatie 61%
      4.ratele cu robor dublate…carburanti scumpi…parcuri lasate de izbeliste…
      5.apa calda apa rece gaze…avarii…
      6.acum ce spune Maestrul Cristoiu…parcari 1.000 lei pe luna…10 milioane…cum spunem noi astia „mai batrani”…
      7.ultima ora…de la „firul ierbii”…au inceput sa dea afara din primarii sau regiile/companiile primariilor…
      Sinteza.
      ar face orice sa starneasca Oamenii…GHINION…Fara Masti Online…Dupa 6 Ani Aproape De Razboi Pe Fata In Bucuresti…Oamenii…Cunosc..”joaca”…nu pleaca „dupa fenta”…sunt mai multe grupari in acest stat politienesc/regim opresiv/junta militara…sa-si dea lovituri de stat intre ei la vedere…nici o problema…
      Toate Bune!!!
      ps…spuneai ca nu mai sunt barbati…sau femei…BA DA…Si Sunt Organizati…Triburi…Clanuri…Nu Ma Intereseaza…Interesele…M-a Interesat…Altceva…Sa Invete Sa Se Organizeze…
      vali
      🙂

    • Va Invit la Cluj sa vedeți și sa testați transport in comun de nivel european,Bucureștiul e cu cel puțin 10 ani in urma Clujului.Așa cum e el ,de unii hulit de unii apreciat,cu bune,cu rele ,la Cluj avem PRIMAR !

      • @Alex: Comparati mere cu pere. Bucurestiul nu-i decat o campie prafuita de dormitoare, majoritatea supraetajate. Clujul chiar este un oras impresionant. Nici locuitorii nu se compara, cred ca pe oricine ati pune primar acolo dintre clujeni va fi cam la fel.

      • @Alex: Comparati mere cu pere.
        Bucurestiul nu-i decat o campie prafuita de dormitoare, majoritatea supraetajate. Clujul chiar este un oras impresionant. Nici locuitorii nu se compara, cred ca pe oricine ati pune primar acolo dintre clujeni va fi cam la fel.

    • Ce pleiada de primari dubioși au fost la București,îmi vin in minte Crin Halaicu,Viorel Lis,Vanghelie,Oprescu,delapidatori și incompetenți,pai cum sa arate altfel Bucureștiul decât acum? cu atâtea tunuri și tepe,numai cine nu a vrut nu a furat.

  • Ieri, la Bellu – pustiu. Parcela scriitorilor este un monument al nepasarii si al mizeriei.
    Mormantul lui Preda , asa cum este el asezat mai la margine , este raspunsul ironic al scriitorului la toate desertaciunile. Am recitit volumul 2 din „Morometii” si am inteles nevoia de a continua : nu murise Ilie Moromete.Gabriel Garcia Marquez scria undeva ca , dupa ce l-a „omorat” pe colonelul Aureliano Buendia , s_a trantit in pat si a plans doua ore. Nu stiu ce a facut Marin Preda, dar eu am plans pur si simplu , maretia acestui personaj este coplesitoare.

  • Unde este pastila de astăzi? Ne cuprinde anxietatea fara pe pastilă.

  • Politicienii români au rasolit Centenarul din 2018 al Marii Uniri, neavând nici măcar Muzeu de Istorie funcțional (se repară și azi, din 2002), ci doar niște istorici eseiști miștocari. Căzuse și Biblioteca Digitală a Bucureștilor, să nu poată citi românii din jurul României și din Diasporă istoricii și scriitorii clasici. Azi, intelectualitatea nu e în stare să acopere Centenarul Marin Preda, mulți cărturari tineri abhorând closetele țărănești din fundul curții, deși noul recensământ 2022 arată că jumătate din populație încă trăiește în mediul rural. Având în vedere ce însemna pentru intelectuali Țărănimea în Epocile Regilor Carol I, Ferdinand și Carol II, se impune deja un enunț cu valoare de principiu (!): „clasa intelectuală de după 1989 nu e mai… brează decât aia politică!“ Pentru a înțelege eșecurile ultimilor 33 de ani, e de mare utilitate a socoti mai întâi că n-avem intelectuali adevărați decât oameni politici onești și competenți.

    • ‘noul recensământ 2022 arată că jumătate din populație încă trăiește în mediul rural’

      tare! iata un neam tocma pregatit sa fie condus prin superpozitii!:)))

  • Despre partea 1 a reportajului facut in Barcelona. Am fost si eu pe acolo, singura si stinghera. Dar, este cel mai frumos, mai complex si inteligent oras pe care l-am vazut eu vreodata. Si va recomand o carte a lui Robert Hugh, scrisa chiar inainte de Olimpiada, cred ca din ’92.

    • Robert Hughes, Barcelona.
      Ce inseamna ca oamenii sa fie pasionati de idei si nu de alti oameni!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Crunta exploatare a sînului Julietei

Fiecare poveste de călătorie scrisă de Ion Cristoiu aduce ceva ce nu te aștepți, pentru că ochiul versat surprinde amănuntul pe lângă care ceilalți trec fără să-l vadă.
Cartea poate fi comandată de pe site-ul editurii Mediafax