SF despre viitorul comunicației

București, 29 ianuarie 2055.
Bunici și nepoți, instalați (pe grupe de vârste), fiecare la ora prestabilită, așteaptă să se conecteze în fața propriilor pereți. Pereții, se înțelege nu sunt pereți obișnuiți pe care să stea agățate tablouri sau postere, nu, sunt pereți destinați comunicării. Pentru care, administrația locală percepe trei feluri de taxe: taxă de distanță, taxe de imobil deținător PCL și taxă de facturare a costurilor recentei desființări a noțiunii de facturare.
Așadar discuții aprinse se poartă între membrii familiei pe marginea importantului eveniment.
-Ce ziceți voi de ieșirea din dicționarul urban a termenului „facturare”?
Peretele la care vorbea bunicul cu unul din cei doi nepoți și jumătate se afla in partea sudică a casei acestuia.
– Ce zicem? Da, oare, pot eu de unul singur să zic ceva?
– Frate-tu ce părere are?
– Care din ei? Geamănul sau jumătatea?
– Jumătatea!
– Jumătatea nu poate vorbi. Azi până la miezul nopții e cucuvea, abia mâine dimineață redevine sora noastră mai mare.
– Cum așa?
– Are verificare la cibermateria de trecere.
– Aha, vrea să depășească nivelul doi de cunoștințe generale despre natura umanizată, biocubul energizant și …
– Da, măi bunicule, bravo, se vede că ești în temă cu toate!
Nepoții vorbeau de la unul din cei trei pereți ai sufrageriei lor, iar părinții nedeciși până nu demult, deveniră între timp foarte fermi în hotărârea lor de a schimba pereții de comunicare cu niște paravane obișnuite. Atât de preocupați de schimbare erau părinții încât fără să stea prea mult pe gânduri renunțară pe loc la abonamentul lor PCL. Chiar dacă îndrăzneala anulării unui abonament avea consecințe mai mult decât neplăcute, părinții,  (ambii născuți în anul 2005), cunoșteau metoda evitării celor mai riscante penalizări .
Un perete de comunicare din anul de grație 2055 arată ca un ecran de cinema dar e cu mult mai funcțional. Ca să nu spun că e dotat cu sumedenie de elemente de control din care unele au rolul de a anula pe loc orice resort care se dovedește neutilizat în ultimele trei ore din ziua în curs. Mai precis, ne-accesarea celulei emisie-recepție timp de trei ore, oprește instantaneu funcția ei, făcând imediat inutil întregul perete de comunicare. Pentru restabilire, abonatul plătește o taxă de despăgubire furnizorului de servicii PCL (perete de comunicare locală) și totul reintră in normal.
Bunicul, echipat cu faimoșii lui ciorapii antireumatici încearcă să explice nepoților de ce în urmă cu treizeci de ani, reumatismul era o boală specifică vârstei și nu una psihică, după părerea lui absolut greșit denumită în prezent.
Gemenii, cu ochii în perete, îl văd pe bunic pregătind un ceai revigorant din plante crescute în silicon franjurat (o imitație perfectă de solar de buzunar, de unică folosință).
– Nu mai bea bunicule porcăria aia că iar o să auzi dublu, ai uitat?
– Ce să uit?
– Ai băut mizeria aia acum o săptămână și ai vorbit peltic, apoi iar ai mai sorbit o cană și ne-ai spus că ne auzi pe două voci. Lasă-te de poșirca aia, te rugăm!
– Habar n-aveți ce bun e ceaiul de izolir… Nu știți nimic.
– Ce e ăla „izolir”?
– E o plantă lipicioasă, care crește la mare altitudine și ale cărei frunze seamănă cu o bucată expirată de izolirband.
– Bine bunicule, așa o fi, știi matale mai bine.Te lăsăm acum fiindcă părinții nu mai au abonament PCL și e posibil să-l anuleze și pe al nostru.
– Nu! Să nu permiteți acest lucru! Ar fi cea mai mare nedreptate!
– Așa gândeam și noi.
– Știu eu cine e autorul acestei inițiative lipsite de simț civic și planetar!
– Cine poate fi? Spune-ne acum ca să îl reclamăm la asociația de locatari!
– Hahaha!!! Păi fraierilor, ideea vine tocmai de acolo, de la președintele așa zisei asociații. Îl știu bine pe nemernic! E un nostalgic al anilor 2019, 2020, 2021. Un tip care în vremea Pandemiei Mijlocii se lăuda că va moderniza Planeta cu sisteme de transmisie performante pe bază de noduri de trestie, sau de papură, un nefericit … Și acum vrea să vă convingă pe voi să renunțați la … Hei! Unde sunteți? Nu mai am imagine!